Gabriela de Jorge Amado-Editura Univers

Gabriela de Jorge Amado

Titlul original: Gabriela, cravo e canela
Editura: Univers
Romanul secolului XX
Anul apariţiei: 2008
Traducere și note de: Dan Munteanu Colán
Număr pagini: 447
Gen: Romantic, Social, Politic
Cotație Goodreads: 4,09

Dintotdeauna m-au atras culturile latine. Limbile vorbite, felul de a fi al oamenilor, căldura lor… Excepție nu face Brazilia, cu amestecul de rase și culturi, cu dansurile sale pline de viață și senzualitate, cu plantațiile întinse de cafea, cacao, trestie de zahăr, cu acele fructe exotice care cresc la ei ca roșiile sau castraveții la noi, cu limba lor melodioasă, cu umorul lor. Savoare și culoare, așa aș defini Brazilia.

Romanul Gabriela, cravo e canela (în traducere literară, „Gabriela, garoafă și scorțișoară”) ne prezintă o astfel de Brazilie, o țară în care culturile se intersectează. Ne este înfățișată o frescă socială a Braziliei din anii 1920, cu intrigile sale politice, cu lupta pentru putere, cu mentalitățile acelei perioade în acel colț de lume.

Ca orice roman, Gabriela are mai multe planuri: povestea de dragoste dintre cea care dă numele cărții, Gabriela, o mulatră frumoasă și senzuală, sosită cu valul de imigranți și Nacib Saab, un arab cu origini în Siria, naturalizat în Brazilia; pe de altă parte, avem viața politică din Ilheus, un orășel din Brazilia, situat la granița dintre primitiv și progres; nu în ultimul rând, este zugrăvită viața socială din Ilheus, al cărei centru este barul arabului Nacib.

Romanul începe cu Ilheus în plină modernizare: se inaugurează șoseaua dintre Ilheus și localitatea vecină, Itabuna. De fapt, șoseaua exista, însă de abia în acel moment al anului 1925, s-a făcut rost de autobuze, pentru a o străbate. Acest eveniment, simbol al progresului, urma să fie sărbătorit cu fast la barul arabului Nacib. Numai că a apărut o problemă: bucătăreasa lui Nacib, bătrâna Filomena, a plecat din oraș chiar în ajunul evenimentului. După îndelungi căutări, Nacib o angajează pe Gabriela, o mulatră sosită cu ultimii imigranți. Nacib descoperă în ea nu numai o excelentă bucătăreasă, ci și o femeie frumoasă și senzuală, calități pe care le vede, de fapt, tot orașul. Cei doi încep o relație amoroasă, iar o dată cu apariția Gabrielei la bar, afacerea înflorește: toți bărbații din oraș vin la bar pentru a o vedea pe frumoasa bucătăreasă. Și nu se mulțumesc numai s-o vadă, ci încep să curgă propunerile din partea celor mai influenți și bogați bărbați din localitate: case, bijuterii, moșii, toate pentru a o obține pe Gabriela, acea mulatră frumoasă ce nu se lasă înduplecată; declarându-se foarte mulțumită de viața dusă cu Nacib, ea refuză toate ofertele. Însă Nacib începe să se teamă; cât va mai rezista Gabriela în fața unor asemenea propuneri? Astfel, hotărăște să-i ofere ceea ce își închipuie că toate femeile așteaptă: o cerere în căsătorie.

Numai că Gabriela e altfel: prețuiește libertatea mai mult decât orice. Se mulțumește cu puțin în ceea ce privește aspectul material, dar nu suportă să-i fie îngrădită libertatea. „Există anumite flori, ai observat? Care sunt frumoase și parfumate câtă vreme cresc în grădină. Când le pui în vaze, chiar și dacă sunt de argint, se ofilesc și mor.”

Ce se va întâmpla cu această pereche rămâne să aflați pe cont propriu, din carte.

În alt plan, intrigile și comploturile politice sunt în floare și vă spun un lucru: politica lor se aseamănă foarte mult cu politica noastră, probabil unde suntem culturi asemănătoare sau unde politica e toată la fel. Diferența este că la ei, în acea localitate mică, mai găsim rămășițe din luptele pistolarilor. „Politica e întotdeauna așa de murdară…”

Este o societate crudă, primitivă aproape, în care principala regulă nescrisă este ca bărbatul înșelat să-și ucidă soția, ceea ce se și întâmplă la un moment dat în roman. Regula nu era valabilă și pentru femeile înșelate, fiind normal și intrat în cotidian ca bărbatul să aibă una sau mai multe amante, cărora le punea și case la dispoziție.

Totodată, este o societate pestriță, în care întâlnim oameni sus-puși, politicieni, moșieri, colonei, femei ușoare și nelipsitele fete-bătrâne bârfitoare și scandalizate. Două dintre ele, surorile Dos Reis, au făcut o tradiție din amenajarea ieslei de Crăciun, așa-zisul „Belen”, foarte întâlnit în Spania, Portugalia și țările hispanice.

Ce mi-a plăcut? Umorul, modul în care sunt redate cultura, societatea și politica braziliene din anii 1920, precum și unele citate:

„- Dragostea eternă nu există. Chiar și cea mai pură pasiune are o viață anume. Când îi bate ceasul, se sfârșește și se naște altă iubire.

– Tocmai de-asta iubirea e eternă, a conchis Joao Fulgencio. Pentru că se reînnoiește. Se sfârșesc pasiunile, dar rămâne dragostea.”

„- Fidelitatea este cea mai mare dovadă de iubire, spunea Nho-Galo.

– E singura unitate de măsură cu care se pot calcula dimensiunile iubirii, îl susținea Căpitanul.

– Iubirea nu se dovedește și nici nu se măsoară. E asemenea Gabrielei. Există și asta e de-ajuns.”

„Faptul că nu înțelegem sau nu ne explicăm un lucru nu înseamnă că nu există. Nu știu nimic despre stele, dar le văd pe cer, sunt frumusețea nopții.”

Ce nu mi-a plăcut: faptul că acțiunea se desfășoară prea lent, relatarea fiind plină de detalii; finalul (nu vi-l spun pentru a nu strica suspansul). Post-scriptum-ul mi-a plăcut, dar finalul în sine, nu.

Vă invit, așadar, să citiți cartea și să-mi spuneți dacă v-a plăcut sau nu finalul.

Despre autor:

Jorge Amado este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori brazilieni moderniști. Are studii de Drept, dar nu a profesat în domeniu, dedicându-se scrisului. Gabriela este considerată capodopera sa, ulterior publicând romanele Căpitanii nisipului, Dona Flor și cei doi soți ai ei (adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopții.

Cartea Gabriela de Jorge Amado a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan