Magnolia Parks – Jessa Hastings sau cum am descoperit că mi-a expirat epoca

Titlu: Magnolia Parks

Autor: Jessa Hastings

Editura: Litera

Anul: 2024

Număr pagini: 461

  Vă mai amintiți acele romane rămase celebre în istoria literaturii universale, în care povestea de dragoste era un tablou amplu prin care cititorul era transpus într-un mozaic cultural, social și călătorea în epoci ale căror caracteristici le afla într-un mod atât de plăcut, pentru că autorul, iscusit cum era, impregna povestea cu suflul real al timpului în care aceasta se desfășura? Ce s-a întâmplat în ultima vreme cu genul romance, cel atribuit pe nedrept, într-o vreme apusă, doar gospodinelor care lăcrimau învârtind în oala cu ciorbă, în timp ce protagoniștii se despărțeau iremediabil?

  S-a cizelat, a căzut în ridicol sau a devenit mai rafinat? Este o întrebare la care fiecare cititor ar putea răspunde în funcție de preferințele sale literare și, credeți-mă, cred în sintagma „De gustibus non est disputandum” și mai cred în dreptul fiecăruia de a alege ceea ce îi face plăcere să citească.

Magnolia Parks, de la copertă la conținut

  Aș începe cu coperta… pentru că, sinceră să fiu, ea este cea care mi-a atras atenția. Este o copertă care părea să ascundă o amplă simbolistică: o salcie imensă care adăpostește o serie de elemente care nu par să aibă legătură între ele, însă după ce termini cartea, vei descoperi adevăratul înțeles. Sunt elemente așezate aparent haotic, dar nu fac altceva decât să ilustreze zbuciumul personajelor și stilul eterogen al lumii actuale.

Magnolia Parks… un nume atât de sonor

  Povestea este despre doi tineri care provin din familii „înstărite”, termen folosit de multiple ori de-a lungul romanului. Cei doi, copleșiți de faimă și de luxul în care trăiesc, au nevoia perpetuă de a se complica și de a căuta atenție. Așa cum se întâmplă de foarte multe ori, în familiile de VIP-uri lipsește stabilitatea, iar copiii nu sunt ascultați și valorizați de către adulți. De aici se nasc afinitățile spre vicii menite să le distrugă viețile. Despre aceste vicii este vorba în acest roman, în care, de la început până la sfârșit, personajele iau parte la petreceri exclusiviste, beau shot-uri și chiar se droghează.

Să revenim la poveste și personaje…

  Așadar, cei doi tineri cred că se iubesc. El este cel mai vânat băiat din Londra, frumos, bogat, faimos. Ea este la fel de celebră. Și părinții ei sunt vedete, iar ziarele scriu mereu despre viața lor personală… și asta pentru că se expun zilnic fotografilor, ziariștilor. Familiile lor sunt prietene, iar cei doi, Magnolia Parks și BJ Ballentine au o scurtă relație, încheiată după ce el o trădează. Cu toate acestea, povestea lor nu se termină. Ei continuă să doarmă împreună (mi-a expirat mie epoca sau mi se pare?). Cu timpul, ea încearcă o relație cu un pilot (tot din familie înstărită, cum altfel?!), o relație de suprafață. Tom England, noul iubit al Magnoliei Parks, este, în realitate îndrăgostit de văduva fratelui său, dar decide să aibă o relație cu Magnolia, făcându-i pe cei din jur să creadă că totul e real. La toate petrecerile, sunt toți împreună.

Vin și pleacă în mașini extrem de scumpe și au chiar și avioane.

„Mașina lui oprește în față. Nu e un Bentley. Nici un Rolls, nici un Lambo, nici un Porsche. E un Range Rover și mă enervează că e atât de lipsit de pretenții.”

„-Putem să luăm avionul meu, se oferă.

Ridic din umeri.

-Și eu am avion, și ea are avion. Toți avem avioane.

-Da, dar el e singurul cu licență de pilot.”

Tot ceea ce au este rezultatul faptului că părinții lor sunt staruri.

„-Cum ai obținut postul?

-Am multă experiență în privința timpului liber, plus că a existat și o doză de nepotism, spun eu, zâmbindu-i.

-O să spui acum că nașul tău e patronul revistei?

-Doar prietenul bun al mamei. Elton John e nașul meu.”

Magnolia Parks și pasiunea pentru modă

   Încă de la început aflăm că Magnolia este pasionată excesiv de mult de modă și ne ține permanent la curent cu firmele celebre de haine și oricât de mare ar fi suferința ei, observă mereu hainele cu care sunt îmbrăcați ceilalți. Ea este fan Gucci, însă nu doar atât.

„Îmi dau părul negru după urechi și trag de cerceii rotunzi din aur, cu perle, marca Mizuki. ”

„Îmi scot rujul corai din clutc-ul Alexander McQueen.”

„Poartă un sacou din catifea, slim-fit, bordo, pantaloni negri, din lână virgină, și o cămașă cu manșete duble, din poplin. Toate sunt de la Georgio Armani, cu excepția papionului, care e de la Tom Ford.”

„Are o cămașă Valentino alb cu negru, cu semnele zodiacale, blugi negri, mulați, foarte rupți și decolorați, de la Purple Brand și teniși Old Skool Vans.”

„-Pe o scară de unu la zece, cât de supărată ești?

-Zece! Foarte zece! Acum dă-mi geanta Chanel!”

„Posesiunile materiale mă împlinesc.”

Și, că veni vorba de produsele Chanel… Magnolia suferă, în mod clar, din relația sa confuză cu BJ, însă indiferent de ceea ce se întâmplă cu viața sa amoroasă, totul se învârte în jurul numelor celebre de firme:

„Nu-mi imaginez cum m-aș simți dacă cineva m-ar ține departe de produsele Chanel.”

Unde sunt părinții în toate aceste povești?

   Mama Magnoliei Parks este designer de genți, fost model celebru, iar tatăl, Harley Parks este un celebru producător care a câștigat numeroase premii Grammy. Deasemenea, tatăl este bun prieten cu 50Cent.

   Părinții, așa cum vă spuneam, sunt foarte ocupați cu viețile lor publice, cu amantele care iau locul soțiilor, cu evenimentele la care trebuie să participe pentru a-și păstra faima și notorietatea. Copiii, însă, deveniți acum adulți în toată firea, dar complet imaturi emoțional, nu sunt fericiți. Niciun personaj din această carte nu pare să fie fericit cu tot confortul și luxul pe care îl are. Mai mult decât atât, concluzia copiilor este:

„Toți părinții noștri ne-au trimis la internat. Toți sunt nașpa.”

Și poate vă întrebați cum se termină povestea…

  Recunosc, am tot așteptat răbdătoare, să apară un element care să schimbe radical perspectiva acestor tineri asupra vieții, însă, finalul se asortează perfect cu restul poveștii. Sex, droguri, petreceri, lipsa gândului la viitor și îmi vine în minte un citat: „Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic, și nimic având totul”.  Mihai Eminescu

  Tehnic, cartea este bine scrisă, ne duce în lumea aceasta intangibilă pe care, probabil, toți am invidiat-o la un moment dat, pentru abundența materială de care dispune. Ne determină să aruncăm un ochi în această lume și să concluzionăm că ne este bine și că binele nu înseamnă exces de lux. Povestea este, așa cum am perceput-o eu, un semnal de alarmă pentru parentingul de astăzi, atât de teoretizat, dar atât de puțin aplicabil în unele cazuri. Nu este povestea unei iubiri toxice, este o poveste despre neiubire de sine, despre capitularea și abandonarea totală în cele materiale, până la uitarea de sine.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți