Măștile lui Hipocrate – de la anamneză la click – Costin Duțu

Titlul: Măștile lui Hipocrate – de la anamneză la click –

Autor:  Costin Duțu

Editura : METEOR PRESS

Anul apariției : 2025

Nr. de pagini: 160

Categorii: Etică și morală, Aspecte generale

  Dr. Costin Duțu este medic primar chirurgie generală și își desfășoară activitatea în cadrul Royal Hospital București și în Secția ÎI Chirurgie a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central. Are competențe în chirurgia oncologică și în chirurgia laparoscopică, iubește profesia pe care și-a ales-o și pe care o practică cu profesionalism și empatie. Susține importanța relației medic – pacient și a beneficiilor care decurg de aici în cazul ambelor părți. Domnul doctor este și autor de cărți de specialitate, dar nu numai. În volumele de eseuri „Incizie printre cuvinte” și „Sutură de gând” tratează problema triunghiului medic – boală – pacient.

  Subiectul desprins din paginile volumului intitulat sugestiv  Măștile lui Hipocrate nuanțează într-un mod lipsit de ambiguitate și cu o sinceritate dezarmantă un subiect sensibil, dar de interes general și anume, relația dintre doctori și pacienți. Dacă am încerca să dăm o definiție demersului propus de autor prin intermediul acestei cărți, cea mai apropiată de adevăr, ca sinteză, ar fi – Curs de comunicare în relația medic – bolnav.

  Despre dialogul devenit precar datorită influențelor incontestabile ale acestui taifun numit Social Media, despre dificultățile ce decurg din contactele cadrelor medicale cu cei care nu au învățat să asculte, nu au răbdarea necesară ca urmare a lipsei unei educații minime în acest sens, regăsim în primele pagini ale acestui dialog fascinant cu dr. Costin Duțu.

  Cu toți ne informăm cu privire la simptomele avute într-un caz sau altul prin intermediul internetului, iar în momentul în care pășim într-un cabinet medical avem deja o preconcepție în plină desfășurare și un adevăr personal în ceea ce privește boala de care suferim. Gândul că acest demers îngreunează înțelegerea exactă a bolii în sine și că discuția cu medicul în cauză, poate fi deficitară tocmai datorită acestui aspect, nu intră în sfera gândurilor noastre. De ce? Deoarece pacienți, adică noi, preferăm mesajele scrise de colaboratorul nostru cu biți în vine. Uităm, de cele mai multe ori, cât de importantă este experiența, cât de necesar este factorul uman în acuratețea necesară unui diagnostic unde micile detalii hotărăsc culoarul următorilor pași și totodată vindecarea noastră. Dacă îi transformăm pe medici în personalul avizat care utilizează aparatele și atât, acest aspect este în detrimentul sănătății noastre, al vieții în general. A nu se înțelege că importanta AI-ului în viața noastră trebuie diminuată, că scoaterea acestuia din ecuație ajută, nu acesta este problema, cât modul cum alegem să folosim informația în lipsa din bagajul nostru formator a unei educații în acest sens.

  Nevoia noastră de relevanță atunci când boala își face simțită prezența este importantă și constituie un prim pas spre vindecare, iar emoția care se naște între doctor și pacient nu poate fi înlocuită de ecrane și roboți, ne transmite autorul în multe dintre rândurile regăsite aici, ca o concluzie a experienței  acumulate într-un domeniu ce presupune înainte de toate grijă.

  Fiecare capitol vine cu o lecție de viață, cu un talc conturat în peisajul medical, o poveste despre cum poți pași prin propria existență fără să o înțelegi pe deplin, uitând de efemerul specific acesteia. Într-unul dintre capitole autorul ne atrage atenția că eșecul și succesul în viață depind de modul în care știm să… ne pierdem timpul.

Să fii eficient permanent, cu zero pierderi în economia trecerii tale pe pământ, lasă în urmă doar borne de carieră și nimic în dreptul lărgirii tale interioare.

Să fii unde ești, și nu cu gândul la viitoare realizări, este combustia necesară unei flăcări de pornire într-o scriere sau într-o misiune.  

  Cu o ironie bine dozată și inteligent construită găsim în următoarele capitole încercările de a ne trezi la realitate, ale unui doctor căruia nu îi lipsește empatia, dar și înțelegerea realității precare plină de conspirații nefondate în care ne complacem. Se cer măsuri, dar pare că nu are cine să le ia. Dacă o voce se ridică asupra celorlalte este redusă la tăcere de mulțimea ‘’atotștiutoare’’. O realitate tristă cu urmări ce pot deveni tragice. Semnalul de alarmă pe care se străduiește doctorul Costin Dutu să îl aducă în atenția noastră, este unul extrem de îngrijorător iar consecințele  vor afecta generațiile viitoare, acei tineri care ne privesc ca exemple demne de urmat. Dar oare suntem ?!

  Recomand cu drag !

                             Ne  oprim în fața lui, ne ridicăm cu politețe pălăria de zgura a lumescului …