Midi în flăcări – Cay Rademacher – recenzie

Midi în flăcări – Cay Rademacher – recenzie

by -
1
Midi în flăcări - Cay Rademacher - recenzie

Midi în flăcări – Cay Rademacher – recenzie

Titlu: Midi în flăcări
Autor: Cay Rademacher
Al doilea caz al căpitanului Roger Blanc în Provence
Editura Lebăda Neagră
Colecție Black Spot
Data apariției: Octombrie 2024
Traducător: Ionuț Irimiea
Nr. pagini: 384

Cay Rademacher (n. 1965) este un autor originar din nordul Germaniei, stabilit în sudul Franței. Pasionat de istorie, a studiat la Köln și Washington D.C. Istoria anglo americană, Istoria antică și Filosofia, dar preferă să spună despre el însuși că este jurnalist. Din 1999 este editor al revistei Geo, apoi a participat ulterior la crearea unei renumite reviste de istorie, ,,Geo Epoche”. Cay Rademacher a devenit cunoscut după ce a publicat, începând cu 2015, seria de romane ,,Inspectorul Frank Stave”.

Midi în flăcări – al doilea caz al căpitanului Roger Blanc în Provence.

În Franța, vacanța de vară s-a încheiat, iar francezii se întorc la serviciu.
În Lançon, un avion militar se prăbușește într-o livadă de măslini, nu departe de baza aeriană. Tânărul pilot moare cu o zi înainte de a-și termina antrenamentul – accident, sinucidere sau un atac? Martorii se contrazic între ei…
Apoi o altă moarte suspectă în aceeași livadă de măslini.
Căpitanul Roger Blanc și colegii săi polițiști încep ancheta. Se pare că pilotul efectua un zbor pentru un client misterios. În mod ciudat, camarazii nu sunt deloc șocați de accident…

   În acest nou roman întâlnim aceeași echipă de anchetatori Blanc, Tonon, Fabienne, fiecare aruncat parcă de soartă în această mică localitate și totodată pe șeful lor, șeful jandarmeriei din Gadet –Nkoulou.
Căpitanul Blanc ajunsese aici pentru că descoperise prea mulți corupți în poliția din Paris, și nu era omul căruia să-i închizi gura. Își urma intuiția și cerceta totul fără să-i pese pe cine deranja. Așa că secretarul de stat, Vialaron-Allegre, îl mutase, mai bine zis îl “aruncase” în Provence, la Jandarmeria din Gadet. Blanc îi încurca planurile și alianțele politice. Căderea în dizgrație și un divorț extrem de dureros îl debusolaseră, dar meseria îl salvase. Lucrează la diferite cazuri, face locuibilă fabrica veche de ulei pe care o moștenise de la unchiul lui, se întâlnește din când în când cu Aveline, soția secretarului de stat, care era judecător de instrucție în Provence. Doar că întâlnirile lor erau rare, nu numai pentru că se ascundeau de soț, dar și pentru că Aveline avea capriciile și planurile ei. Plictisit oarecum de liniștea din Provence, Blanc găsește printre lucrurile unchiului său un vechi aparat de fotografiat cu film. Se gândește să-l folosească, dar oare se mai găsesc filme?

  Telefonul salvator vine de la colegul lui, locotenentul Marius Tonon, același tip boem, care bea sau doarme prea mult, dar un tip de încredere. Acesta îl anunță că în Lancon, în livada de măslini, se prăbușise un mic avion militar și pilotul, un tânăr Arnaud Matelly care mai avea câteva zile până la absolvirea școlii, murise.

   Așa că cei doi, cărora li se alătură și colega lor Fabienne, specialistă în computere, pornesc cercetările. Ea era un dar nesperat pentru ei, foarte pricepută în tot ce făcea. Acum își organiza și nunta, dar nu poate renunta la investigații, e prea curioasă și intrigată.

   Polițiștii se izbesc de multă tăcere și lucruri ascunse, începând de la Baza Aeriană, dar și de multă furie mai ales din partea proprietarului livezii de măsline, ale cărui afaceri erau stricate de zgomotul făcut de piloții de la baza la antrenamente. Încep chiar unele presiuni pentru că erau oameni cu relații, ca patronul livezii și castelului, sau conducătorul firmei de securitate și pază, care-și oferea serviciile unor nume mari, și cercetările lui Blanc îl deranjează. În același timp Blanc cunoaște și personaje pitorești, cum e soția vecinului pe care toți o numeau vrăjitoarea, sau vecina lui care iubea copiii, caii și munca în aer liber.

  Cercetările îi duc la Baza Aeriană, îi cunoaște pe colegii pilotului mort și pe comandant, și află despre aeroclubul din orășelul apropiat, unde piloții mai făceau antrenamente.

  Povestind cu șeful de acolo, un pilot englez, Blanc află că avioanele puteau face curse mai lungi, chiar până în Corsica, că piloții plecau ore întregi, să se antreneze (acesta era pretextul), că uneori aduceau o încărcătură în valize metalice (aparent fructe și alimente fine) pentru Prevoteau, șeful firmei de securitate și clienții lui.

  Moartea muncitorului, Tahar Marouani, ucis în livada cu măslini, aduce noi întrebări, dar și răspunsuri. Discuția cu Zineb, fiica adolescentă și rebelă a acestuia duce la cercetarea lui Farid Aklil, fost deținut, acum încărcător de bagaje pe aeroportul din Marsilia. Acesta venea cât de des putea pretextând că vrea s-o vadă pe Zineb. Blanc aflase că Tahar sunase, cu o zi înainte de-a muri, la DGSI, ceea ce-i pecetluise soarta. Mai mult, după discuția și reținerea lui Aklil, este căutat de agentul DGSI, Guy Lannette, care cu impertinență îi cere să-l lase în pace pe arestat, pentru că ar fi urmărit de ei. Dar nu-i cunoaște pe Blanc și colegii lui, pe care interdicțiile îi determină să cerceteze cu și mai multă determinare și interes.

  Și vor avea rezultate neașteptate. Vor captura o cantitate mare de droguri cu ajutorul celor de la poliția din Marsilia, deranjând planurile traficanţilor, aflând calea pe care șeful grupării organizase aducerea mărfii în Provence. Apoi cercetarea lui Aklil îi duce pe urmele unor acte teroriste, si în ultima clipă dejoacă planul acestuia de-a arunca în aer un avion cu pasageri, care urma să plece de pe aeroportul din Marsilia.

  De unde avea Aklil dinamită? De ce voia să arunce avionul în aer? Ce hotărâre luase Zineb? Cine l-a ucis pe Tahar și de ce? Ce a determinat prăbușirea tânărului pilot? Cum aduceau gangsterii drogurile în Provence? Reușesc polițiștii să aresteze vinovații? Sau? Ce-i cere secretarul de stat lui Blanc?

   Povestea este complexă, deși cam lentă, după mine, cam așa cum erau toate în Provence.

   Autorul pune mai mult accentul pe viața polițiștilor, pe relațiile lor cu oamenii din regiune, pe legendele, miturile și tabuurile localnicilor. Dar interesante sunt și hotărârile luate de cei aflați la conducerea diferitelor departamente, pentru a nu-și deranja susținătorii și a nu-și pereclita pozițiile.

   Cay Rademacher ne face o radiografie atentă și interesantă a vieții sociale și politice, din acele vremuri, doar că o face în pași lenți.

   Și totuși Midi e în flăcări!!!

Recenzii cărți

blog tour
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Midi în flăcări 

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.