Martorul durerii – Paul Cleave – recenzie
Martorul durerii – Paul Cleave – recenzie
Titlu: Martorul durerii
Autor: Paul Cleave
Editura Niculescu
Număr pag: 424
Anul apariţiei: 2024
“Un tânăr se trezește din comă după nouă ani. Bărbații care i-au omorât părinții îl caută, în timp ce un ucigaș în serie îl imită pe cel mai cunoscut criminal din Noua Zeelandă. James Garrett a fost rănit grav când a fost împușcat în urma execuției părinților săi și nimeni nu se aștepta ca acesta să se trezească dintr-o comă profundă. Când o face, nouă ani mai târziu, inspectorul-detectiv Rebecca Kent are misiunea să închidă cazul pe care colegul ei, Theodore Tate, acum pensionat, nu a reușit să-l rezolve în toți acești ani.”
“Cum prinzi un criminal… când singura dovadă împotriva lui este un vis?”
Interesantă întrebarea și inedită abordarea subiectului. Se discută încă mult despre starea de comă, medicii spun aparținătorilor să le citească pacienților și să vorbească cu ei, sperând că, undeva în subconștientul lor, aud, înțeleg și rămân conectați. Dar încă nimeni nu a putut dovedi asta. Pe această idee, sigur dusă în tărâmul fanteziei, își bazează și autorul povestea.
De fapt avem mai multe povești care se intersectează, mai multe cazuri care-și găsesc rezolvarea, toate bazate pe ideea principala. Capitolele care ne spun poveștile alternează cu paginile scrise de James, din ceea ce el numește “Lumea Comă”.
Dar s-o luăm de la început…
Cu nouă ani în urmă familia Garrett a fost atacată, torturată, ținută ostatică în propria casă pentru a spune celor trei “monștri” unde este seiful. Doar că oamenii ăștia nu au seif, hoții nu-i cred, nu vor să admită că ar fi greșit casa, și lucrurile escaladează. Micul James, care avea 11 ani, reușește s-o salveze pe sora lui, dar este prins. Hazel fuge la vecini, este anunțată poliția, dar când ajung aceștia părinții sunt morți, James, deși împușcat în cap, este încă în viață. Dus la spital este operat de cel mai bun specialist, doctorul Wolfgang McCoy, intră de câteva ori în stop cardiac, este resuscitat și salvat, dar rămâne în comă timp de 9 ani. Hazel este luată de bunici, vine zilnic la spital, îi citește cărți de povești la început, apoi mai complexe, îi vorbește, îi povestește tot ce face.
Atacatorii nu au fost prinși, dar s-a aflat că greșiseră casa, mai jos, pe aceeași stradă avea locuința un comerciant de diamante, el fiind de fapt cel vizat.
Capitolele intercalate ne spun povestea lui James, care în comă fiind pare că trăiește într-o realitate paralelă o viață normală cu părinții, sora și prietenii lui, până ce ajunge la universitate. În această “lume comă” fiecare membru al familiei are propria lui viață cu realizări și bucurii. Toate amintirile sunt stocate în dosare, într-o mulțime de fișete aflate într-un mare depozit, pe care James le putea accesa. Acolo, într-un colț întunecat, era o încăpere în care nu intră, cu fișete pe care nu voia să le deschidă, conțineau dosarele din noaptea atacului.
Și… brusc… după 9 ani James își deschide ochii și revine în lumea reală, uimit că nu poate să se miște sau să vorbească. Va reuși să comunice cu cei din jur doar prin bilețele.
Este anunțată și poliția, dar pentru că nu erau indicii noi, șeful Wilson îi cere detectivei Rebecca Kent să se ocupe de cazurile la zi. Ea îl caută pe fostul detectiv Tate Trevor, care se ocupase pe vremuri de crimă, și-i spune că puștiul s-a trezit. Mai mult ea era nevoită să cerceteze un caz recent, cel al Denisei Laughton.
Familia Laughton locuia într-o casă în care cu ani în urmă avusese loc o altă crimă, soția, Angela, fusese ucisă iar soțul ei vânduse casa. Modul de operare la cele două crime era similar. Pentru prima fusese vinovat criminalul în serie Joe Middleton, supranumit și “Cioplitorul din Cristchurch”, cel de acum pare a fi un copiator, pe care presa îl va numi “Copia Joe”. Detectiva Kent se implică în cercetări, dar, în același timp, va ține legătura și cu Tate.
James răspunde greu la întrebări, dar cere niște caiete și scrie în ele, pentru Hazel, zi cu zi viața din cei 9 ani din “Lumea Comă”. Sigur că le citește și doctorul și, spre surprinderea lui, găsește acolo niște nume, referiri, date care-l pun pe gânduri, pentru că își dă seama că James, chiar și în comă fiind, își păstrase memoria Eidetica despre care îi spusese Hazel că o avea încă de copil. Unele lucruri sunt atât de exacte, datele corespund perfect, încât indiferent că erau lucruri auzite în comă în camera de spital, sau poate lucruri văzute într-o lume paralelă, simte că trebuie să alerteze poliția.
Caietele lui James duc la identificarea și rezolvarea unor cazuri de crimă, unele presupuse accidente sau dispariții, și chiar găsirea în viață a ultimei tinere femei dispărută.
Între timp James și Hazel revin în casa lor, dar sunt din nou amenințați, se încearcă intrarea, pentru că făptașii se tem că tânărul și-ar putea aminti ceva, și vor să termine ce au început atunci.
Acum polițiștii verifică o serie de crime, comise în diferite locații în același mod ca uciderea Denisei Laughton, și ajung la concluzia că, cel numit “Copia Joe”, voia să recreeze crimele “Cioplitorului”. Ei rețin și verifică ce le spune soțul Angelei, cealaltă victima, că ucigașul ar trebui căutat printre cei care merg în zilele de după crime în locurile unde au avut loc acestea, și iau diferite obiecte care au aparținut victimelor ca niște “mărturii ale durerii”.
Tate este consultant și la o emisiune televizată, care recreea crimele încercând să le elucideze. Ultima emisiune se ocupase de moartea Denisei. Dar actrița din rolul principal, cea care o interpretase pe Denise este ucisă, și ei realizează că, atât ea cât și celelalte victime, ar fi deschis ușa doar unei cunoștințe sau unui polițist.
Încet, încet cercetările încep să se lege, polițiștii vor afla cine îl copia pe “cioplitor”, motivele, legătura cu victimele. Totodată Rebecca Kent și Tate dejoacă planul ucigașilor familiei Garrett de a-i lichida pe Hazel și James, și le află identitatea. Doar că atenția pe care toată lumea le-o dă celor doi tineri îl determină și pe “Copia Joe” să vrea să-i ucidă, dar și să însceneze crima altcuiva. Ce se întâmplă veți afla citind cartea…. Și totuși…
Cine atacase cu 9 ani în urmă familia Garrett ? Cine i-a ucis și de ce? Cum aflau făptașii ce face poliția? Cum a aflat Tate despre moartea femeilor în cazul Georgiei ? Ce rol a avut colierul? Cum reușise “Copia Joe” să fie un adevărat cameleon până la scena finală? Ce voia de fapt? Ce se întâmplă cu James și Hazel? Ce se întâmplă cu Rebecca Kent și Tate Trevor?
Romanul are multă acțiune, adrenalină, urmăriri, crime, psihopați. Viețile polițiștilor sunt descrise cu toate influențele aduse de munca lor, cu bune și cu rele.
Dar trebuie să citiți cartea și-mi veți da dreptate când vă spun că sunt de accord cu Lee Child care afirmă: “M-a luat de gât, m-a scuturat și m-a lăsat respirând greu. Fantastic!”
Iar People întărește ideea: “Captivantă, cu o premisă uluitoare și cu o intrigă ca un roller-coaster.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Martorul durerii
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
