Moartea în ungherele liniștite ale vieții, de Oliver Bottini – Lebăda Neagră – recenzie blog tour Crime Club

Moartea în ungherele liniștite ale vieții

Oliver Bottini

Lebăda Neagră – 2023

  “Oliver Bottini (n. 21 aprilie 1965 la Nürnberg) este scriitor german, devenit cunoscut prin romanele sale polițiste. A studiat germană, italiană și psihologia pieței și a publicității la Universitatea din München. Locuiește la Frankfurt pe Main. Până în 2010 a practicat Kung Fu și Qi Gong pentru „echilibru” sportiv și spiritual, ulterior Ashtanga Yoga. Din 1995, Bottini este editor, autor independent, iar din 2017 și scenarist. Odată cu nominalizarea primului său roman polițist, „Mord im Zeichen des Zen”, la Premiul German Crime Fiction 2005, a devenit unul dintre cei mai respectați romancieri polițiști din Germania, atât de criticii literari, cât și de tot mai mulți cititori. Al doilea roman polițist al său, „Im Sommer der Mörder”, publicat în 2006, a fost de două ori numărul unu pe lista KrimiWelt și a fost nominalizat la Premiul German Crime Fiction în 2007. Potrivit lui Bottini, el a petrecut trei luni în Osijek, Croația, în primăvara anului 2007, pentru a face cercetări și a finaliza romanul „Im Auftrag der Väter”. Romane de ficțiune polițistă: Seria „Louise Bonì” (2004-2015), „Der kalte Traum” (2012), „Ein paar Tage Licht” (2014), „Der Tod în den stillen Winkeln des Lebens” (2017), „Einmal noch sterben” (2022). Povestiri scurte: „Nächstes Jahr” (în „Verbotene Küsse. Seitensprünge und andere sinnliche Fantasien. Anthologie”, Knaur Verlag München, 2005), „Die einzig wahre Geschichte” (în „Blutgrätsche. Weltmeister-Krimis. Anthologie”, Grafit Verlag, Dortmund, 2006), „Leben und sterben în Fröndenberg” (în „Mord am Hellweg III. Kriminalstories. Anthologie”, Grafit Verlag, Dortmund, 2006). Non-ficțiune: „Das große O.W. Barth-Buch des Zen” (2002), „Das große O.W. Barth-Buch des Buddhismus” (2004), „Mit Lao Vongvilay: Die Kraft des Tigers. Qi Gong für jeden Tag” (2005). În 2018, „Moartea în ungherele liniștite ale vieții” („Der Tod în den stillen Winkeln des Lebens”) a primit Premiul Deutscher Krimipreis și Premiul Fundației Heinrich Böll pentru cel mai bun roman polițist al anului.”

“Spațiu fictiv Banat/România 2014: Inspectorul detectiv Ioan Cozma locuiește singur. Mai are doar câțiva ani până la pensionare; dacă nu atrage atenția, nimeni nu va săpa în trecutul lui. Dar lumea nu-l va lăsa în pace. Lui Cozma i se dă un caz de crimă: tânăra Lisa Marthen a fost găsită înjunghiată mortal. Tatăl ei deține o fermă mare, iar suspiciunea cade asupra unuia dintre tinerii săi muncitori. Una dintre piste duce la Mecklenburg. Cozma realizează că nu este singurul care vrea să se facă dreptate… Oliver Bottini leagă însingurarea omului de lăcomie și setea de putere. Dar un singur lucru pare salvator – credință în ceva bun și în umanitate. Tensiunea dintre acești poli este cea care face ca acest roman polițist să fie citit cu sufletul la gură.”

 Acțiunea se petrece în perioada anilor 1900-2014, în două zone, în Germania la Prenzlin și în România la Coruia, Denta și Timișoara.

  La Prenzlin (după unificarea celor două Germanii) afaceriștii, ca peste tot în lume, au cumpărat terenurile agricole, au înființat asociații, au revândut totul cu câștig mare. Țăranii care au fost de acord, mai ales că nu aveau cum lucra pământul, au vândut totul din prima, bazându-se pe promisiunile făcute de unii ca Gerd Colditz, care s-a îmbogățit peste noapte. Pe alții, care au refuzat, i-au constrâns și tot și-au dus la indeplinirile planurile.  Familia Marthen a vândut, dar când și-a dat seama că a fost înșelată a încercat , împreună cu alți câțiva să acționeze în instanță, dar într-o noapte arhivele au ars, așa că au rămas cu paguba. În sat rămăseseră numai bătrânii. Fiica lor Anett, care plecase “să facă dreptate în lume”, revenise acasă, dar Jorg, băiatul, după ce lucrase ca mecanic în mai multe țări, ajunsese cu familia la Coruia, lângă Timișoara. Aici se stabilise, cumpărase teren, înfiintase o asociație și lucra cu oamenii din sat și cu Winter, prietenul lui. Winter, originar tot din Prenzlin, își pierduse familia într-un accident și plecase preferând să încerce s-o ia de la început în altă parte. Nu avuseseră probleme cu oamenii pentru că, deși țăranii primiseră pământul înapoi, n-au avut bani sau unelte  cu care să lucreze. Dar erau alte asociații, alți intermediari,  care voiau terenurile lui Marthen și încercau cu toate  mijloacele să le obțină. Doar că el se simțea  legat de pământ, își dorise prea mult să aibă ferma lui că să cedeze. Șicanările, amenințările, distrugerile, culminează cu moartea fiicei lui Lisa, violată și ucisă pe malul apei cu lovituri de cuțit. Pare că lucrurile au scăpat de sub control.

  Trimiși să investigheze sunt doi detectivi bătrâni (aproape de pensionare), de la Omucideri- Timișoara. Lui Ciprian Rusu ( Cipu) îi plăcea câte un pahar, o masă bună, și spera să mai treacă timpul până la pensie în liniște. Ioan Cozma fusese mutat la Timișoara, era mereu hăituit de amintirile trecutului. Urmare a nedreptăților și durerilor din copilărie și adolescență, dar și a prostiilor tinereții, odată ajuns în cadrele securității interogase mulți deținuți, lăsându-se uneori orbit de mânie. Regreta acum și avea coșmaruri, dar se împacase cu ideea că va veni momentul judecății. Abia în timpul cercetărilor realizează că au fost aleși pentru că nu erau considerați suficient de buni,  și se credea că pot fi ușor manevrați. Li se scot în cale falși suspecți, sunt amenințați, presați să accepte verdicte.

  Dar Cozma este hotărât să facă dreptate în mod real, și mai ales să afle cine trage sforile. Nu-i pasă nici de oamenii de afaceri potenți, de secretari de județ, de șefi din poliție sau procuratură. Găsește oameni de bine care îl ajută, alții care-l duc pe drumuri greșite, este amenințat, împușcat, angrenat în urmăriri și acțiuni periculoase, dar până la urmă el și Cipu rezolvă misterul morții Lisei, găsesc ucigașul, instigatorii,  și scot la iveală toate minciunile și urzelile.

  În tot acest periplu întâlnesc personaje cum e Valentina Olar de la DNA, care îi ajută, sau Ana Desmerean, care merge cu elicopterul la gropile comune căutându-și părinții uciși.

Romanul este foarte bine documentat atât ca perioadă istorică și politică cât și socială.

  Viața sătenilor, obiceiurile lor, din oricare țară, modul cum văd lucrurile, incorectitudinea și urzelile celor care vor avere și funcții, indiferent pe spinarea cui, sunt foarte bine redate.

Iar activitatea polițiștilor este prezentată cu acuratețe, inclusiv frământările lor din viața personală.

Dar mai ales:

  “Oliver Bottini leagă însingurarea omului de lăcomie și setea de putere. Dar un singur lucru pare salvator – credința în ceva bun și în umanitate. Tensiunea dintre acești poli este cea care face ca acest roman polițist să fie citit cu sufletul la gură.”

Și mi-a plăcut foarte mult (se și potrivește ) mottoul cărții:

”Din despărțire, ce știam cândva

Și știu:întunecată, aspră, nemiloasă

Ți-arată iar o legătură preafrumoasă

O ia-napoi și o sfâșie în fața ta”   (Despărțire-Rainer Maria Rilke)

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți