nOMadă – Ioana S. Bogorodea – Editura Petale Scrise

nOMadă

Ioana S. Bogorodea

Petale Scrise

An aparitie: 2023

Nr. de pagini: 168

Gen: thriller, psihologic

   După cum știți deja, apreciez cărțile de la Editura Petale Scrise, pentru că reușesc întotdeauna să mă surprindă plăcut prin esența lor, așa că mă interesez în permanență de noutățile care apar la ei, fară să conteze pentru mine dacă e vorba despre o poveste fantastică, de aventură sau de dragoste. Firește că romanul ,,nOMadă” mi-a sărit imediat în ochi. Mai bine spus, descrierea de pe coperta a IV-a mi-a stârnit curiozitatea, prin faptul că protagonista s-ar afla la granița dintre a fi eroină sau anti-eroină. În plus, mi s-a părut foarte provocatoare combinația de thriller psihologic cu paranormal.

    Am început să citesc cartea cu reţinere, pentru că nu ştiam dacă va fi pe gustul meu, dacă voi rezona cu universul conturat de autoare sau dacă voi înțelege complexitatea și importanta acțiunilor desfășurate de protagonistă. Spre marea mea încântare, am descoperit o poveste foarte bine scrisă şi o lectură intensă, captivantă şi plină de emoţii. Un ritm alert, personaje complexe şi o intrigă ce m-a ţinut captivă pe tot parcursul lecturii.

   Ioana S. Bogorodea știe foarte bine cum să se folosească de cuvinte pentru a scrie o poveste impresionantă și să-l pună pe cititor să facă un efort pentru a înțelege mai bine comportamentul eroinei într-un anumit context.

   ,,nOMadă” este o poveste complexă și complicată pentru că vorbește din perspectiva unei persoane care migrează în alte corpuri și ajunge să trăiască efectiv tot felul de situații dificile sau dramatice. Cantitatea de cercetare necesară pentru această poveste și perfecțiunea cu care a fost implementată, transformă cartea într-o adevărată bijuterie.

   De asemenea, o apreciez pe autoare pentru că vorbește despre atâtea lucruri cu convingere, dar fără să încerce să te facă să crezi lucrurile pe care le face. Îți arată binele și răul în toate situațiile. Există o orchestră atât de frumoasă de emoții cântând în fața ta, iar tu te poți concentra pe fiecare instrument în parte. Fiecare scenă are propria emoție, fiecare persoană îți oferă ceva la care să te gândești, fiecare moment este important pentru că există întotdeauna un sens în spatele poveștii. Observi tumultul interior, zbuciumul sufletesc al Geaninei, simți tristețea acestei femei condamnată dinlăuntrul unui trup bolnav şi singur, disperarea cu care se agață de viață, tânjirea după o conexiune umană, nevoia de a vedea oameni normali, lucruri pozitive care să îi dea curaj să își trăiască noua existență, dar și bucuria că a supravieţuit cumva.

,,Uneori îmi doresc să fiu oricare dintre aceşti oameni. Ei trăiesc vieți liniştite şi reale. Înăuntrul meu însă nu e niciodată linişte, nici măcar în vise. Zilnic întâlnesc pe cineva cu care aş face schimb de viață. În zilele rele, mă rog să devin pisica pe care o hrănesc zilnic, o insectă sau o prăjitură de care mi-e poftă şi nu mi-o permit. Cred că, pur şi simplu, am nevoie de mai mult decât primesc de la corpul acesta prea tânăr pentru a fi atât de bolnav. Vreau mai mult decât mi-a oferit viaţa până acum.

  Vreau să fiu oricine altcineva în afară de mine, Geanina Călător.”

   Nu am de gând să ridic în slăvi povestea sau personajul principal. La început, perspectiva de a migra într-un alt corp și, prin urmare, într-o viață diferită, suna foarte interesant. Însă, cu cât petreceam mai mult timp în compania nomadei, cu atât mi-am dat seama că acesta este un mod oribil de a-ți trăi viața. De altfel, Geanina Călător își dă seama că stilul de viață nomadic nu o ajută să-și facă prieteni, pentru că migrează des dintr-un corp în altul. Dacă nu ar fi fost psiholog și cercetător la bază, nu s-ar fi putut adapta nici ea atâtor schimbări. Ea recunoaște inutilitatea încercării de a crea relații interumane, dar totul se schimbă atunci când îl întâlnește pe Ștefan Viteazu, un bărbat care îi oferă Geaninei iluzia unui cuplu romantic.

   Probabil vă întrebați cum poate Geanina să aibă o relație reală cu cineva, când e mai mereu o persoană diferită. Ei bine, n-am să ofer amănunte, ci doar am să recunosc că acest interes amoros complică și mai mult lucrurile, mai ales că el este polițistul care investighează crimele paranormale comise, în mod accidental, de Geanina.

  ,,Uneori se simte un pic vinovată, deoarece bărbatul nu știe că Geanina, victima unei crime cu autor necunoscut, devenită la rândul ei criminală, se află atât de aproape de el.“

   Pentru a fi complet sinceră, cu Geanina am avut o relație de love-hate. Nu mi-a prea plăcut caracterul ei, cel puțin la început. Este un personaj foarte viclean, care minte la fel de uşor cum respiră, ca să supraviețuiască. Este introvertită, anxioasă, are o personalitate instabilă. Este o nomadă și de obicei, alege următorul corp în care să trăiască fără să ceară acordul gazdei și, poate că acesta este motivul pentru care toate schimburile Geaninei se termină prost, în confruntări violente sau boli fatale. Ei bine, toate acestea m-au determinat să simt față de ea o senzație de recul. Am încercat să nu o blamez, să nu-i judec caracterul instabil, dar nu am avut cum să nu-i observ minusurile. Totuși, m-am trezit întrebându-mă ce aș face în aceeași situație. Dacă aș fi în pragul morții și aș avea abilitatea paranormală de a migra în alte corpuri, nu aș proceda cumva la fel?  Ba da. Aș fi făcut orice, doar ca să trăiesc. Și asta a vrut și Geanina.

   ,,Din momentul în care am migrat prima oară, am devenit o ființă fără corp, un suflet fără casă. Mereu tolerată în viaţa şi trupul altcuiva, niciodată vioara principală a orchestrei. Atacată, urmărită, învinovățită pentru greşelile tuturor. Nu aşa îmi doresc să trăiesc.”

   În ochii celor care sunt pe urmele ei, Geanina este o fostă cercetătoare în psihologie care a devenit, fără să vrea, o asasină. Însă ea nu a avut niciodată intenţia de a ucide pe cineva, ci doar s-a agățat strâns de viață. Era disperată, deoarece a descoperit că are o boală gravă de ficat, un cancer cu metastaze, așa că s-a folosit de puterile sale nomade și telepatice. Migraţia a fost singura şansă la viață pentru Geanina. Doar că, în ultima vreme, a trebuit să migreze în ciuda voinței sale şi numai pentru că trupul gazdei a murit, sau era pe cale să piară.

,,Oricum, ultimul schimb o obligă pe Geanina să se gândească mai responsabil la viitoarele ei migrări. Este nemaipomenit că poate să facă schimb cu oricine şi să vadă viaţa din perspectiva oricărei persoane de care reuşeşte să se apropie fizic suficient de mult. Reușise să se integreze în noile corpuri şi în vieţile lor şi nu ridicase niciodată suspiciuni, ceea ce era grozav! Însă controlul ei asupra minții gazdei îi ridică dificultăți. Unele gazde îi permit un control aproape complet, ca Fiona, în timp ce altele i se opun. Geanina simte remuşcări pentru şirul din ce în ce mai lung de cadavre pe care le lasă în urmă. Însă ştie că orice creier vrea să supravieţuiască, dar este oprit de limitele biologice.”

   Interesant e faptul că, tocmai această abilităte excepțională a Geaninei de a călători prin corpuri și vieți o scapă din situații critice care îi pun viața în pericol. Însă, partea aceasta de mister și suspans vă las pe voi să o descoperiți.

   ,,nOMadă” este genul de poveste care stârnește un amestec tumultos de sentimente contradictorii, te bulversează și fascinează în același timp. Un thriller psihologic cu accente de paranormal pe care îl recomand cu mare drag!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți