Muntele Gol - Alai - vol I - Editura RAO
Literaturapetocuri.ro Recenzii cărţi

Muntele Gol, de Alai – vol I – Editura RAO – recenzie

Muntele Gol (vol. 1)

Titlu original: Hollow mountain

Autor: Alai

Editura: RAO

Data apariției: 2018

Traducător: Alexandru Szollo

Număr de pagini: 400

   Muntele gol Societatea tibetană.

 Alai s-a născut în 1959 în provincia Sichuan din sud-vestul Chinei și este descendentul unei familii tibetane, vorbitoare a dialectului Rgyalrong. Romanul său, Maci roșii, publicat în 1998, a ajuns pe lista scurtă a operelor nominalizate la premiul Kiriyama din 2002. A fost editorul-șef al revistei Science Fiction World, una din cele mai mari publicații de gen din China.

 Pentru mine, Muntele gol a fost o surpriză. Încă nu m-am hotărât dacă una foarte plăcută sau una medie, dar cert este că a reprezentat prima mea întâlnire cu literatura chineză. Sau tibetană, dacă ne luăm după originea scriitorului. Nu știam la ce să mă aștept, ce stil abordează, dacă îmi va plăcea sau nu. Probabil că dacă se axa pe comunitatea chineză, nu aș fi fost prea impresionată. Dar dat fiind faptul că Alai a abordat satul tibetan, plin de superstiții și idei preconcepute, acest lucru mi-a schimbat opiniile.

 Această ”saga” a satului tibetan cuprinde șase volume care se referă la evoluția societății din anii dinainte de Revoluția Culturală până în prezent. Alai reușește să redea viața oamenilor din satul Ji prin prisma participării acestora la anumite evenimente majore. Muntele gol are două părți distincte, una din zilele trecute, înainte de instalarea comunismului, iar a doua de la începutul Revoluției și a îndoctrinării.

 Gela și mama sa, Sangdan, sunt considerați paria societății, oameni fără căpătâi. Sangdan este considerată o femeie de moravuri ușoare, iar fiul ei, Gela, un copil sălbatic, fără tată și fără niciun fel de stăpânire de sine. Atunci când între Gela și Iepuraș, un copil plăpând din sat se înfiripa o prietenie profundă, oamenii sunt reticenți. În momentul în care Iepuraș pățește ceva, Gela este învinovățit, fără a se acorda prezumția de nevinovăție. Este o parte dureroasă, în care simți cum nedreptatea își face loc și oamenii sunt scoși vinovați doar din cauza apucăturilor, fără a ține cont de vorbele lor.

”În visul lui, minciuna îl împresura, luând chip de om, chipul lui Enbo și a întregii sale familii, care-i spunea pe un ton de jale cât de buni fuseseră toți cu el și cum nu-și îndeplinise obligația față de ei. Uneori îl luau la întrebări, alteori îl făceau să cedeze pur și simplu, cu fețele lor nevinovate, îndurerate și furioase. Nu mai era nevoie să-l tot întrebe dacă el aruncase cu pocnitoarea; întrebările lor și sentimentele întipărite pe chipurile lor erau suficiente pentru a-l face pe Gela să se simtă de parcă ar fi comis o fărădelege.

Când cineva a fost marginalizat și disprețuit toată viața, e foarte ușor să-l faci să simtă că e ceva în neregulă cu el.”

  A doua parte ia chipul unui mare incendiu de pădure care cuprinde satul Ji, precum și instaurarea noii ordini, cea comunistă. Oamenii încă mai cred în superstiții și plătesc pentru asta, dat fiind că Dorje, șamanul satului, cel care dădea foc pășunilor pentru ca animalele să aibă hrană, este arestat și judecat. Focul este un soi de pedeapsă divină pentru păcatele vechi ale oamenilor, Gela nu a fost uitat, nici nedreptățile la care a fost supus. Dar de data asta, răzbunarea divină se contopește cu cea umană, iar noii conducători par lipsiți de orice fel de compasiune.

   Pe lângă acest lucru, ședințele de preamărire a președintelui Mao par a fi principala preocupare a celor din sat, mai importantă și mai urgentă decât izolarea focului năpăstuitor. Ordinea lumii se schimbă, iar tinerii din sat sunt din ce în ce mai avizi de putere, uitând până și de proprii părinți. E dureros ceea ce se întâmplă și îmi pare că acea parte a lumii a fost mult mai lovită decât țara noastră, de exemplu. Da, poate unele aspecte sunt asemănătoare, dat fiind că vorbim de același regim dictatorial, dar în China a avut o amploare mult mai mare.

”Aceste ședințe erau ținute cu mai multă seriozitate decât se lucra la eliberarea zonei-tampon de interzicere a incendiului. Dacă nu aveau un podium pentru discursuri la îndemână, puteau face unul de la zero înainte să se întâmple altceva. Exista și un set de cerințe necesare pentru aceste podiumuri: trebuia să aibă un umbrar drăguț deasupra lor, dedesubtul căruia să fie agățat un portret al marelui conducător, Președintele Mao. De fiecare parte a podiumului, formând linii clar delimitate, erau două rânduri de steaguri roșii înfipte în pământ. În momentele în care vântul se întețea, steagurile se desfăceau și fâlfâiau; când nu era vânt, bucățile de stofă roșie stăteau pur și simplu agățate de catargul steagului și atârnau moale, dând impresia că erau două șiruri de servitori care se străduiau din răsputeri să stea liniștiți.

Odată încheiate cântecele ridicole dinaintea ședinței, toată lumea își ocupa locul pe pământ, își scoteau cărticelele roșii și recitau citatele Președintelui Mao.”

   Societatea tibetană, diferită față de cea a chinezilor Han, majoritari pe suprafața Chinei, a avut o existență mult mai complicată prin prisma faptului că ei își aveau propriile ritualuri și propriile superstiții. Regimul comunist le-a interzis tot ceea ce ei cunoșteau, fiind nevoiți să învețe să se descurce altfel. Autostrăzile, ordonarea diferită a liderilor, structura societății, toate și-au pus amprenta asupra satului tradițional tibetan și l-au transformat complet și ireversibil.

Cartea Muntele Gol, de Alai o găsiţi pe site-ul Editura Rao.

 Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Gabriela Bratu***Mămică de beagle, devoratoare de cărți, curioasă din fire. Sunt o tipă sociabilă, loială celor dragi, iubitoare de animale, dar și de oameni. Îmi place să cred că fiecare din noi are ceva frumos în interior. La fel, îmi place să cred că oricine poate să citească, trebuie doar să vrea! Poate că ingineria nu se pupă extraordinar cu literatura, dar cititul și scrisul sunt viața mea. Am răbdare, însă fără să mă calce cineva pe coadă. O dată ce sunt stârnită, chiar îmi pun ambiția să fac un lucru. Și mai ales, să-l fac bine!

7 COMMENTS

  1. Interesant subject.Obiceiurile si traditiile chinezesti ,la fel ca miturile si legendele lor sunt diferite si ciudate pentru noi.
    Felicitari Gabriela pentru recenzie!

  2. S-ar părea că e o carte plină de informații legate de istoria, tradiția și legendele Chinei. Cred că e pe gustul meu!
    Felicitări pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.