Numele altora de Cosmin Leucuța-recenzie

Numele altora, de Cosmin Leucuța-recenzie

Povestiri (în principiu) scurte

Autor: Cosmin Leucuța

Editura: Casa de pariuri literare, 2017

Nr. pagini: 141

Despre autor

    „Cosmin Leucuța s-a născut în data de 3 octombrie 1986, la Arad.  În anul 2009 a absolvit Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara, cu o diplomă în drept. Este scriitor cu normă întreagă, iar în timpul liber lucrează la o multinațională.

A început să scrie la vârsta de 14 ani. A publicat povestiri, nuvele și fragmente din romane în reviste precum EgoPhobia, LiterNautica și Hypocrisia.

La vârsta de 23 de ani a scris romanul Laptele negru al mamei, care este câstigătorul Concursului de Debut organizat de Editura Adenium în anul 2013.

Un alt roman de-al său – Statele Unite ale lui Dumnezeu –  a fost nominalizat la Concursul de Debut Litera UniCredit, ediția a VI-a (2013), organizat de Editura Humanitas.

În decembrie 2014 a fost cooptat în juriul concursului literar „incubatorul de condeie” și, pentru că a făcut treabă bună, din ianuarie 2015 a devenit invitat permanent al site-ului cultural Semne Bune, unde contribuie cu articole, recenzii și editoriale pe teme variate.”

    De la începutul acestui an am citit numai cărți din toate genurile. Fiecare volum fiind o surpriză frumoasă. Numele altora, este al doilea volum de proză scurtă care îmi demonstrează că nu e ceea ce pare la prima vedere.

   La începutul lecturii ai impresia că va fi o carte amuzantă, tipică tineretului zilelor moderne, în care limbajul necenzurat este prezent, așa cum este prezent în viața de zi cu zi. Unele povestiri sunt vesele și amuzante, iar altele pline de nostalgie.

   Povestirile au ca subiect viața unor tineri, văzută din perspective diferite, prin viziunea unora dintre ei. Trei fete și patru băieți, prieteni dintotdeauna, care păstrează legătura încercând să se adapteze schimbărilor apărute în timp. Dumnezeu apare și El la un moment dat, ca personaj. Câteva povestiri au legătură- Muzica fetei, care e de fapt o singură poveste spusă în trei capitole mici. Cea mai sentimentală poveste din Numele altora.

  Personajele sunt păstrate de la început până la sfârșit aducând povești inspirate din viața generației care încă încearcă să-și găsească locul în societate.

   Numele altora este o „călătorie” prin viziunea evoluției în care martori putem fi noi sau doar stâlpii de telegraf. Aceia din lemn, care au fost uitați pe marginea drumului și care nu mai folosesc nimănui. Cam așa e și evoluția umană, o călătorie în care ești doar un  simplu spectator. Privești și nu faci nimic. Asta te face inutil.

   Printre  probleme casnice, de cuplu și rutină făcând de cele mai multe ori haz de necaz autorul strecoară probleme fundamentale, delicate și dureroase pe care adolescenții și tinerii le întâmpină pe parcursul vieții.

„Îl simțea înăuntrul ei, zvârcolindu-se, neliniștit și nerăbdător.

Cineva crescut într-un mediu conservator sau puritan ar fi spus că era o dezmățată, cu părul prins neglijent, cu umerii goi în perpetuitate, cu pasul sprinten și cu expresia aceea de fată cuminte care obținea exact efectul opus, dar-dar! – în ciuda faptului că își pierduse fecioria la vulnerabila vârstă de treisprezece ani, și era foarte activă din punct de vedere sexual, comportamentul ei era foarte discret și retras.  Unii luau asta drept îngâmfare, alții drept indiferență, dar ceea ce Sofia era…. era un fin observator al lumii din jurul ei. Tăcerea ei smulgea secretele altora, în gura mare. Inerția ei îi făcea pe cei din jurul său să se zbată ca peștii pe uscat.”

  Nimic nu e ceea ce pare în acest volum de proză scurtă. Autorul tratează caracterul uman sau mai puțin uman, ca pe un judecător crud, dar pe care îl prezintă cititorului într-un mod fin și delicat, vesel și amuzant.

„– Zice că l-am neglijat, dar e moale ca un căcat. Zice că simte distanță între noi, că l-am neglijat!, repetă ea. În pizda mă-sii de pizdă…. Cu barbă!

 Îmi privește chipul mirat, apoi se scuză:

– Iartă-mă, sunt și eu pe stop zilele astea. Mă simt dezgustător! Îmi vine să explodez de nervi! Alții au copii, și muistul acesta încă nu știe cum să pună un pas înaintea celuilalt! Eu aveam de gând să îmi fac o familie, dar pentru asta am nevoie de o pulă și de o pereche de coaie. În schimb, m-am trezit cu două pizde. A mea și a lui!”

   În spatele acestui dialog amuzant și necenzurat între doi prieteni, de fapt, se ascunde o problemă actuală prin care trec tinerii. Lipsa de responsabilitate. Caracterul nehotărât în care ne pierdem anii. Ani pe care nu mai avem cum să-i recuperăm.

   Apreciez că avem tineri cu o viziune reală, cu dorința de a scrie despre lumea în care trăim, exact așa cum e ea. Nu avem nevoie de ficțiune pentru că viața bate filmul.

   Cosmin Leucuța nu scrie comercial, doar pentru a vinde. Ceea ce el transmite prin scriitura diferită e o realitate pe care noi încercăm să o negăm de multe ori.

   Modul în care face haz de necaz este lucrul care ar trebui să ne trezească din amorțeala în care ne lăsăm viețile să curgă, noi fiind doar spectatorii unei piese de teatru.

Cartea Numele altora de Cosmin Leucuța poate fi comandată de pe site-ul Casa de pariuri literare