„- Îi zice hoodoo, spuse bătrâna. - Cum? - Hoodoo, repetă dumnezeu. Ăsta e un cuvânt pe care nu l-am mai auzit de mult.”

Hoodoo de Cosmin Leucuța-Polirom

Hoodoo de Cosmin Leucuța-Polirom-Colecția Ego Prozărecenzie

Titlul original: Hoodoo

Editura: Polirom

Colecția Ego Proză, coordonată de Lucian Dan Teodorovici

Anul apariţiei: 2018

Număr pagini: 475

Gen: Literatură contemporană, S.F.

Cotație Goodreads: 4,31

  Dacă v-aș spune ce m-a determinat să citesc această carte, veți râde sau mă veți crede sonată. E OK, cine a zis că sunt normală? Am dorit să citesc această carte după ce am aflat de la Mili că autorul are două pisici. Bine, puteam afla și din descrierea de pe coperta interioară, unde este specificat că locuiește cu cele două pisici ale sale. Cum eu sunt iubitoare de pisici (am tot două), am zis că trebuie s-o citesc!

  Așa că m-am aruncat în această aventură fără să știu nimic despre carte, în afară de cuvintele de pe copertă. Fără să știu la ce să mă aștept.

  Am perceput cartea cam ciudățică. Este un stil pe care nu l-am mai întâlnit și pe care nu știu cu ce să-l compar: un pic de thriller, o tentă de S.F., un pic de romance… Mărturisesc că la început, mi-a fost cam greu să țin pasul: totul îmi părea dezlânat, fără o logică aparentă. Pe la jumătatea cărții a început să-mi placă, probabil unde a devenit mai palpitant, iar Sofia dezvăluie mai multe lucruri despre misterul ce-i înconjoară familia. Atunci am apăsat și eu pe accelerație cu cititul, la fel cum făcea Paul pe șosea.

  Acțiunea se petrece în viitor, după calculele mele, luând în calcul indiciile, cam prin 2045. Locația nu este menționată. Unele lucruri s-au schimbat, altele au rămas la fel cum le știm. La modă este muzica nepoatei lui Lady Gaga, Dumnezeu a venit pe Pământ, amestecându-se printre oameni, iar cei care i-au luat interviu sunt celebri. Natura umană e cam la fel: politicieni influenți, care fac orice pentru a-și menține poziția, cupluri infidele.

  Din primele pagini, facem cunoștință cu Knopf, un senator cu o influență foarte mare, ce are ca amantă o fată de nici 18 ani, pe nume Sofia. Aceasta vrea să-l anunțe că a rămas însărcinată, însă ceva o împiedică. Își dă seama că e mai bine ca el să nu știe. Totuși, Knopf află și este conștient că o asemenea veste ar termina cu el: cariera sa, influența, eforturile făcute de-a lungul timpului, perspectiva pe care o are în față, toate s-ar duce pe apa sâmbetei.

„De fapt, chestia asta l-ar distruge din toate punctele de vedere. Și când spun „l-ar distruge”, iarăși folosesc un termen eufemistic. Dacă se află chestia asta, ar putea la fel de bine să-și șteargă toată existența cu buretele.”

  Cum este capabil de orice pentru a-și păstra imaginea, își pune acolitul, pe Albert, s-o ucidă pe Sofia. O asemenea veste nu trebuie aflată și cu cât „problema” este înlăturată mai repede, cu atât mai bine.

„Knopf era brațul de fier care le îndoia gâtul celor ce se opuneau hotărârilor sale. Multe dintre cele mai importante – dar nu și cele mai bune  – schimbări legislative ale ultimului deceniu din domeniul fiscal și bancar erau copiii lui.”

  Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg: Albert eșuează, iar Sofia este salvată de Paul, un bărbat ce are toate motivele să fugă. Pornesc amândoi într-o călătorie, cât mai departe de locul atacului. Se ascund, aleg drumuri lăturalnice, abia se opresc la câte un motel sau să-și cumpere câte ceva de mâncare. La scurt timp, aflăm că Paul a evadat din închisoare și este căutat de poliție. Nu numai autoritățile sunt pe urmele lor: Albert îi caută, din ordinele lui Knopf; acum mai mult ca niciodată, trebuie să găsească fata și s-o omoare. Pe de altă parte, Anton, fratele geamăn al Sofiei, a pornit în căutarea ei. Cu Anton, Sofia are o relație specială, este persoana la care ține cel mai mult pe lume și reciproca este valabilă.

  Pe parcurs, aflăm că trecutul lui Paul este legat de Knopf. Cum anume? Veți afla.

  În alt plan, avem de a face cu Isabela, o femeie ce pendulează între soț și amant. La rândul său, amantul are o logodnică. Tot romanul m-am întrebat dacă Isabela are vreo legătură cu planul principal. Intuiția nu m-a înșelat, cele două planuri ale acțiunii se vor intersecta spre final.

  Personal, tema Isabelei m-a atras mai mult decât cea principală. Ne demonstrează că în ciuda schimbărilor și a trecerii timpului, unele lucruri rămân la fel: infidelitățile, crizele în cuplu, minciunile. Chiar mi s-a părut foarte interesantă povestea Isabelei și dacă citiți până la sfârșit, veți afla de ce.

„Dar, odată ce nu mai există încredere, drumul spre iertare este unul infinit. Relație în derivă.”

„Singurul lucru mai greu decât să iubești o persoană cu care nu poți fi este să trebuiască să alegi între două persoane pe care le iubești la fel de mult. Orice ai alege, pierzi.”

Personaje

  Îmi place cum sunt creionate personajele. Îmi place că sunt construite din nuanțe, nu din alb și negru. Nu avem personajul perfect pozitiv sau perfect negativ. Bine, poate cu excepția lui Knopf, omul mânat de ambiție, lipsit de scrupule, care calcă la propriu pe cadavre pentru a obține ceea ce-și propune.

„Era un Robin Hood fără busolă morală.”

„Banii cumpără tăcerea pentru o vreme. Un glonț în cap o cumpără pentru totdeauna.”

   Sofia nu este adolescenta inocentă, păcălită de Knopf. Este mai degrabă nebună, excentrică și recunosc că mă enerva cu amestecul ei de copil răsfățat și femeie dezinhibată. Tipic adolescentin, atitudinea îi oscila în funcție de ceea ce-i convenea. Totuși, experiența de viitoare mamă o schimbă treptat. Este conștientă că va deveni responsabilă de o viață.

„Fata era nebună. Și era atât de natural pentru ea să spună așa ceva. Atitudinea ei schizoidă, trecerile de la un zâmbet la un țipăt pentru Sofia erau la fel de naturale ca schimbarea luminii și culorilor într-un caleidoscop.”

   Paul este, la prima vedere, un om bun, cu o atitudine protectoare și părintească față de Sofia, care o ajută necondiționat. Oare? Chiar necondiționat o ajută? Nu vă spun, lasă, că aflați voi!

  Isabela își înșală soțul, dar asta o face o femeie rea? Eu zic că nu. Personajul ei merită analizat, este unul dintre cele mai interesante.

  Anton este fratele Sofiei, un tânăr ciudat, retras, care nu se atașează de nimeni, în afară de sora sa geamănă. Pentru Sofia simte o afecțiune aparte și face toate sacrificiile posibile pentru a o găsi.

  Personajul meu preferat este mama lui Paul. Nu spun mai multe despre ea pentru a nu da spoiler, dar e mortală! Parcă mă văd pe mine în viitor și dacă am sta să socotim, cred că prin 2045 aș avea vârsta ei.

Subtext

  Am perceput romanul ca pe o metaforă a societății vremurilor noastre, ce pune accentul pe aparență și nu pe esență. A ceea ce înseamnă consumerismul și capitalismul.

„Nu veniseră să-și afișeze hainele sau bijuteriile sau iubiții-trofeu. Nu veniseră să ia pulsul societății bune. Nu puteau fi mai dezinteresate de aceste subiecte.

Ele veniseră în club să danseze și să se distreze și asta făceau.”

„Nimeni nu mai cere permisiunea în aceste zile.

Fiecare merge și ia ce dorește.

Și ce dacă lucrul acela aparține altcuiva?

Asta nu mai înseamnă de mult nimic. Nu mai oprește pe nimeni. Proprietatea, apartenența sunt doar cuvinte lipsite de substanță, cuvinte de umplutură.

Vreau. Asta este tot ce contează. Vreau se transformă în realitate doar dacă întinzi mâna. Vreau face ca visurile să se împlinească mult mai repede.”

„Capitalismul este boala de care nimeni nu scapă vreodată. O respiri, o mănânci, o bei, o atingi, ți se strecoară pe sub piele și îți stă în păr. O miroși pe străzi și o vezi peste tot. Îți acoperă mintea, o dorești și acesta este geniul conceptului.”

  Tonul este adesea ironic, fiind tratate anumite realități cu un umor fin:

„Noua inovație în domeniul bancar: credit pentru mită. Doar cu buletinul, pe loc.”

„Parlamentul român aprobă căsătoriile între persoane de același sex.” (de abia în 2045!)

   Knopf este el însuși o metaforă. Prototipul ambiției nemăsurate, al lăcomiei. „In hoc signo vinces”. Câți nu or fi ca el?

Este ușor de sesizat critica la adresa muzicii actuale, ce nu se poate compara cu cea veche:

„- Nu știam că cei de vârsta ta sunt conștienți că există muzica asta. Hristoase, unele melodii de pe discul ăsta au aproape 100 de ani… De ce îți place muzica asta? întrebă el, ridicându-și privirea spre ea.

– Fiindcă e muzică bună. Mai bună, mult mai bună decât ce se cântă acum. Muzica modernă e un căcat cu frișcă.

Cineva de după un raft auzi comentariul și pufni în râs.”

   Pe tot parcursul lecturii, mă gândeam că această carte ar merge foarte bine transpusă pe ecran. De fapt, pare mai degrabă un scenariu de film: fiecare capitol se termină cu titlul unei melodii, felul în care sunt descrise anumite scene, toate acestea par indicațiile regizorului. Am apreciat că una dintre aceste melodii este „Feeling good” de la Muse, este una dintre favoritele mele. Și că tot suntem la capitolul muzică, aș fi adăugat și eu o melodie: „Go West” de la Pet Shop Boys; tot mergeau Sofia și Paul spre Vest.

Despre autor:

  Cosmin Leucuța este absolvent al Facultății de Drept și a publicat mai multe povestiri, nuvele, fragmente din romane în revistele EgoPhobia, LiterNautica și Hypocrisia. Pentru romanul „Laptele negru al mamei”, a câștigat în 2013 Concursul de Debut organizat de Editura Adenium. În același an, „Statele Unite ale lui Dumnezeu” a fost nominalizat la Concursul de Debut Literar UniCredit, ediția a VI a, organizat de Editura Humanitas. Este și autorul unei culegeri de povestiri scurte, „Numele altora”.

Este colaborator al  site-ului cultural Semne Bune.

Are două pisici și din câte îmi dau seama din carte, este un mare fan al lui Bob Dylan.

 

Cartea Hoodoo de Cosmin Leucuța poate fi comandată de pe site-ul Editura Polirom

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

Numele altora de Cosmin Leucuța

 

 

Sorina Ciocârlan (Sorina Ciocârlan)-Redactor//Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

19 COMMENTS

  1. Sorinache, nu te cred sonata, pentru ca… la randul meu, am ales sa citesc diverse carti, tot din niste motive cam ciudate sau hilare. Important e ca ai reusit sa ma convingi sa citesc si eu cartea

  2. Am citit,” Numele altora” – proză scurta/ mini roman – scrisa de autor.
    Faina prezentare, Sorina

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.