O parabolă gotică a libertății -„Șarpele din Essex”-Editura Nemira

O parabolă gotică a libertății -„Șarpele din Essex”-Editura Nemira

Titlu: Șarpele din Essex

Titlu Original: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

An apariţie: 2018

Colecţie: Babel

Ediţie: Necartonata

Editura: NEMIRA

Format: 220 x 120 mm

Număr pagini: 528

Traducător: Ioana Văcărescu

   Nu degeaba se spune că fiecare epocă are farmecul ei și mai ales elementele de top pe care oamenii epocilor următoare le vor pune drept simboluri în portativul artei și vor vorbi despre ele folosindu-se de diversitatea artei.

  Despre mitologia șarpelui s-a vorbit în mii de titluri și sute de tratate de specialitate. Unul dintre elementele cele mai puternic încărcate simbolistic, șarpele apare în mitologie ca întruchiparea nemuririi, a renașterii, a continuității. Șarpele simbolizează deopotrivă imortalitatea, dar și viclenia, văzută cu întreaga sa pleiadă de circumstanțe atenuante.

  De ce am ales această carte? Intuiția mi-a spus că dincolo de titlu și misterioasa copertă se ascunde o poveste profundă, ca o odisee a sufletului care pleacă de la o stare de neputință și poate să atingă stări de înaltă revelație… și nu m-am înșelat… „Șarpele din Essex” este mai mult decât o carte, este o poveste uluitoare prin complexitatea fuzionării elementelor sale. De la structură, până la simbolistică, de la personaje până la mesajul transmis cititorului, cartea este incursiune aproape mistică în epoca victoriană.

  Primul pas pentru descifrarea acestui superb labirint literar este cunoașterea, chiar dacă destul de sumară, a autoarei… și pentru că în literatură nimic nu este întâmplător, Sarah Perry s-a născut, unde altundeva, decât în Essex. Nu în epoca victoriană, ci în anul 1979, dar se pare – din cuvintele cu care descrie Essexul epocii victoriene – că este un mare fan al acestei perioade. Sarah s-a născut într-o familie de creștini baptiști foarte devotați cultului lor. Se pare că restricțiile impuse de familie au privat-o pe Sarah – cel puțin în copilărie și adolescență – de accesul la cultura modernă și, în general, la tot ce era considerat „nociv” de către familie. De copil, a îndrăgit muzica clasică (nici nu a avut prea multe alternative) și literatura clasică. De altfel, caracteristicile clasicismului le regăsim în stilul său narativ, în descrierile ample și elocvente pe care le face în „Șarpele din Essex”, dar și în prima sa carte, intitulată „After Me Comes the Flood”, nominalizată la „Guardian First Book Award” și „Folio Prize” și premiată cu „East Anglian Book of the Year” în 2014.

  Odată cu publicarea cărții „Șarpele din Essex” – o adevărată capodoperă gotică – Sarah Perry devine celebră în Marea Britanie, unde cartea a înregistrat vânzări uriașe (peste 200.000 de exemplare).

  Ce are „Șarpele din Essex” atât de special? Ei bine, rețeta succesului lui Sarah Perry este îmbinarea armonioasă a elementelor de mitologie într-o poveste de viață impresionantă, despre renașterea omului după depășirea unor momente existențiale marcante… toate acestea condimentate cu o doză suficientă de suspans și un strop dintr-o idilă care să dea un plus de farmec epocii victoriene.

   Firul epic urmărește traiectoria unui personaj care pare fragil, dar se strecoară printre circumstanțe și devine puternic – Cora Seaborne. După o căsătorie în care a fost supusă unor umilințe de nedescris din partea soțului său, Cora își înmormântează soțul, după care viața sa capătă o turnură neașteptată. Părăsește Londra și se stabilește în Essex unde își redescoperă pasiunea pentru studiul paleontologiei.  Cu un fiu bolnav de autism, Cora se străduiește să fie o mamă suficient de bună pentru fiul său, însă simte că moartea soțului său este un dar pentru ea. Se simte liberă să-și dea frâu pasiunilor, atât pentru studiile sale, cât și pasiunii fizice. Se îndrăgostește de un preot și de un doctor. Atât unul, cât și celălalt sunt întruchipările ispitei, a invitației de a gusta din noua ipostază de femeie liberă. Dacă la început, această nouă etapă din viața sa pare una feerică, lipsită de restricții, treptat, Cora descoperă că libertatea primită atât de brusc și într-o doză atât de mare poate provoca un șoc.

  Viața Corei pare reprezentarea unui proverb care spune „Ai grijă ce-ți dorești, pentru că s-ar putea întâmpla”. Aflată în plin vârtej al evenimentelor asupra cărora ea are propria putere de decizie, Cora simte că lucrurile pot scăpa iremediabil de sub control.

   Transformările prin care trece personajul principal sunt similare cu procesul prin care șarpele renaște, lăsându-și pielea veche și îmbrăcând una nouă. După perioada neagră a căsniciei, sosirea Corei în Essex determină și o amploare a numărului de personaje. Acțiunea capătă alte accente, turnura din viața femeii determinând o cotitură esențială a firului epic. Acesta devine vizibil mai amplu. Cora îi întâlnește pe Charles și pe soția acestuia, Katherine. Ei sunt cei care o pun în temă cu toate detaliile despre monstrul care pare să bântuie nopțile ținutului Essex.

   Recunosc, pe parcursul lecturii, mai ales când suspansul căpăta nuanțe mai accentuate, mă așteptam să fiu pusă față în față cu mult-temutul șarpe din Essex. Mă pregătisem pentru această întâlnire… acoperindu-mă cu o pătură… dar întâlnirea nu a avut loc… iar șarpele din Essex nu este altceva decât o metaforă, iar cartea este o parabolă gotică a libertății.

  Foarte interesant este faptul că scriitoarea reușește să inducă cititorului impresia că personajul – șarpe e doar la câteva rânduri distanță, ascuns undeva în întunericul filelor, iar atunci când certitudinea explică inexistența acestui personaj… în mod surprinzător, nu există dezamăgire. Dimpotrivă, se instalează euforia descoperirii acestei minunate metafore, a șarpelui care își lasă trecutul și nu se mai uită în urmă.

  …și, vedeți voi… de aceea unele cărți nu sunt doar cărți. Ele prind viață, te iau de mână, te obligă să te uiți în oglindă și să te întrebi cine ești și ce vrei să faci cu darul acesta numit viață.

Iată câteva citate:

„În întunericul ce-l înconjoară, i se face teamă. E ceva acolo, o simte, e ceva ce aşteaptă – implacabil, monstruos, născut în apă. Stă cu ochii pe el. A dormit până acum în penumbră şi s-a trezit, în sfârşit. Îşi imaginează fiinţa aceea luând valurile în piept, adulmecând cu lăcomie aerul. E cuprins de groază – inima îi stă în loc -, simte că într-o clipă a fost pus sub acuzare, condamnat şi i-a fost pronunţată sentinţa: ah, ce păcătos fusese! Ce sâmbure negru se afla în miezul fiinţei lui! Se simte pustiit, golit de orice urmă de bunătate – nu poate aduce niciun argument în apărarea sa. Se uită iar pe întinderea Blackwater-ului şi vede iar ceva ce tulbură suprafaţa şi apoi dispare – da, s-a aflat acolo în tot timpul acesta, aşteptând, iar acum, în sfârşit, i-a dat de urmă. Simte o linişte stranie: până la urmă, trebuie să se facă dreptate, iar el pledează cu bucurie “vinovat”. Se bucură doar de remuşcări, nu de răscumpărarea păcatelor, şi asta şi merită”.

„În zilele imediat următoare morţii lui Michael Seaborne, câinele fusese cel care suferise cel mai mult. Scâncise neîncetat la uşa camerei bolnavului şi nimeni nu reuşise să-l consoleze. Poate că o mângâiere ar fi avut mai mult succes, dar întrucât nimeni nu s-a aventurat să-şi afunde mâna în blana lui slinoasă, pregătirea trupului neînsufleţit (“Pune-i câte o monedă pe ochi, pentru luntraş”, spusese Martha. “Nu cred că Sfântul Petru se va obosi cu asta…”) fusese însoţită de aceleaşi schelălăieli ascuţite. Câinele murise, şi-a amintit Francis, mângâind satisfăcut un micuţ smoc de blană pe care îl adunase de pe mâneca tatălui său. Astfel, singurul suflet care îl plânsese pe mort trebuia să fie şi el acum plâns.”

   „Șarpele din Essex” a fost cartea anului 2016 la Waterstones, cartea anului 2017 la British Book Awards, dar și roman nominalizat la Premiul Costa 2016 și la Baileys Women’s Prize for Fiction în 2017.

În final, o vă spun că „Șarpele din Essex” e una dintre aceste cărți magice… pe care o citești și rămâi, inevitabil, ancorat/ă în realitatea alcătuită din cuvintele scriitorului… așa că, nu mă căutați în următoarele zile, sunt plecată în Essex!

Cartea Șarpele din Essex de Sarah Perry poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Nemira

 

 

 

 

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

10 COMMENTS

  1. Chiar eram curioasa de cartea asta. Asteptam doar o parere obiectiva. Multumesc, Rodica!

  2. Mi-am dat seama din primele randuri ca este o recenzie “marca”Rodica.
    M-a intrigat titlul si eram curioasa sa aflu povestea.
    Felicitari Ro!

  3. O carte pe care cred că o voi citi și eu 🙂

    Îți mulțumesc pentru recenzie, Rodica, căci datorită ei am aflat mai multe despre subiectul acestui volum!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.