„Povestea asta aduce a roman polițist. Din categoria celor care te țin cu sufletul la gură.”

Zece negri mititei

       Zece negri mititei, de Agatha Christie – recenzie

Zece negri mititei

Autor: Agatha Christie

Titlul original: And There Were None

Editura: Litera

Colecția Buzz Books

Anul apariţiei: 1939, 2018

Traducere din limba engleză de: Alina Toderică

Număr pagini: 302

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 4,25

  Bănuiesc că toată lumea a auzit de „Zece negri mititei”, capodopera Agathei Christie. Este, probabil, cel mai celebru roman al autoarei și totodată, preferatul ei, plasându-l într-un top 10 pe primul loc.

„Această carte a fost bine primită de public și de critici, dar, de fapt, cea mai mulțumită am fost eu însămi, pentru că eu am știut mai bine decât orice critic că era rezultatul unei munci titanice.” – Agatha Christie, O autobiografie

   „Zece negri mititei” este sursa de inspirație a multor cărți și filme de astăzi. Mai multe persoane izolate într-un loc, care încep să fie ucise, una câte una. Atmosfera este foarte încordată, pentru că oricine poate fi criminalul. Subiectul multor producții, însă la vremea respectivă, o revelație.

   Titlul a fost foarte controversat, modificându-se din „Ten Little Niggers” în „Ten Little Indians”, ajungându-se la varianta finală și political corect, acceptată de toată lumea, „And There Were None”.

  „Ten Little Niggers” este o poezie scrisă de Frank Green în 1869, la care se face referire pe tot parcursul romanului, un fel de „Un elefant se legăna…” de la noi. Așa cum elefanții dispar unul câte unul, la fel se întâmplă și cu negrii mititei din poezie. Din 10 nu mai rămâne nici unul.

   Să revenim la intrigă: zece persoane primesc câte o invitație pe o insulă de la un anume U.N. Owen. La prima vedere, nici unul dintre ei nu-și poate aminti cine este gazda și de unde se cunosc. Ulterior, invitații fac anumite legături și își amintesc (sau mai degrabă, deduc) câte ceva cu privire la identitatea lui U.N. Owen.

  Judecătorul Wargrave, Philip Lombard, Emily Brent, generalul Macarthur, doctorul Armstrong, domnul Blore sunt în această situație, în timp ce Vera Claythorne, domnul și doamna Rogers sunt angajați de familia Owen.

  Odată ajunși la reședință, constată că misterioasele gazde lipsesc… Instrucțiunile au fost lăsate pentru personalul domestic, format din soții Rogers.

Absența soților Owen, prezența fantomatică a doamnei Rogers. Ca să nu mai vorbim de invitați! Da, și oaspeții erau ciudați. Cu toții formau un grup neobișnuit.

   Masa se servește cu regularitate, la aceeași oră, fiind vestită prin bătaia gongului, iar în prima seară, cu toții au parte de o surpriză de proporții: la ora cinei, o voce se aude de nicăieri, acuzându-i de câte o faptă reprobabilă.

  Conștiința construiește tot subtextul romanului; cu toții încearcă să se justifice, vorbind despre acele fapte, dar prezentând lucrurile într-o lumină favorabilă pentru ei. Și din nou, asistăm la măiestria lui Dame Agatha, la profunzimea psihologică de care dă dovadă în fiecare carte scrisă.

  Nu întârzie să apară prima crimă. Apoi a doua, a treia… Crime realizate în ordinea poeziei „Zece negri mititei”, un exemplar aflându-se în fiecare cameră. Mai mult, în casă există 10 statuete din jad, reprezentându-i pe cei 10 negri mititei. După fiecare crimă, dispare câte o statuetă…

Așadar, avem de a face cu un criminal meticulos, ce nu lasă nimic la voia întâmplării.

„N-am nici cea mai mică îndoială că am fost invitați aici de un nebun – probabil de un criminal nebun și periculos.”

   În urma cercetării insulei, cei rămași în viață constată că nimeni nu se poate ascunde , nici veni sau pleca fără a atrage atenția. Concluzia: criminalul este unul dintre ei! Cine s-ar putea distra în asemenea mod, eliminându-i unul câte unul, la fel ca în celebra poezie?

  Atmosfera devine din ce în ce mai tensionată, toată lumea bănuiește pe toată lumea, iar cititorul ia în calcul orice posibilitate. Ba mai mult, vremea face imposibilă plecarea de pe insulă.

  Nu pot să vă dezvălui prea multe, pentru a nu vă răpi plăcerea lecturii, însă vă pot spune că merită fiecare pagină citită! De la început până la sfârșitul incredibil!

Adaptări

  Așa cum se întâmplă cu romanele de succes, și „Zece negri mititei” a fost transpus atât cinematografic, cât și în piese de teatru. Cea mai recentă ecranizare este realizată în 2015, de BBC, sub forma unui film în 3 părți.

Despre autoare:

  Agatha Christie nu mai are nevoie de nicio prezentare. Una dintre cele mai valoroase și prolifice scriitoare, a scris 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru și 6 romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott.

  Cele mai îndrăgite și cunoscute personaje ale sale sunt Hercule Poirot și Miss Marple, care ne „conduc” spre rezultatul enigmei.

   Cineva a spus odată că succesul scriitoarei britanice nu stă în talentul său, ci într-o logică impecabilă. O logică ce a dăinuit până la sfârșitul vieții.

Cartea Zece negri mititei, de Agatha Christie poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi scrise de Aghata Christie

recenzii cărţi

 

 

 

Review overview
5
***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

23 COMMENTS

  1. Am citit recenzia pe sărite pentru că nu vreau să îmi stric surpriza. Am cartea și abia așteaptă să fie citită. Felicitări Sorina că mi-ai amplificat dorința și cheful de a pune mâna pe ea 🙂

    • Merci! Dar poti s-o citesti linistita, am dat cat mai putine detalii posibil, tocmai pentru a nu strica surpriza :). De aceea a iesit asa scurta recenzia :))

  2. Felicitari pentru recenzia minunata! Am citit cartea prin scoala generala. Tot zic ca voi reciti cartile Agathei Christie, si tot nu apuc. Autoarea a fost preferata mea, ea mi-a deschis apetitul pentru lectura.

  3. Prima carte a autoarei pe care am citit-o cu.foarte multi ani in urma.Mi-a placut foarte mult.
    Felicitari Sorina!

    • Multumesc, Arci! La mine n-a fost prima, dar cu siguranta, preferata. Prima a fost “Chiparosul trist”. Cred…

  4. Sorinache, tare incantata am mai fost de cartea asta! Si acum tin minte actiunea. Am vazut si ecranizarea din 2015, cea cu Aidan Turner (Kili din Hobbit) in rolul lui Lombard.
    Felicitari pentru recenzie!

    • Multumesc, Alina! Da, si eu am vazut-o, ca si pe cea din 1945 si 1987. Cea ruseasca, din 1987, mi-a placut cel mai mult, ti-o recomand!

    • Scuze, ma zapacii si le incurcai de le gasira dracii :))) Am vrut sa comentez la recenzia lui Arci :))

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.