Păcatele fiului 4. Cartea a patra de Theo Anghel

Păcatele fiului. Cartea a patra, de Theo Anghel – recenzie

 Păcatele fiului 4

Autor: Theo Anghel

Editura: Quantum

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 540

  Păcatele fiului 4. Theo Anghel. Fantasy.

   Cu siguranță, viața e scurtă și nimeni nu pleacă de aici cu bagaje materiale, ci doar cu ceea ce a acumulat la nivel emotional. Dintre modalitățile cele mai plăcute de îmbogățire a spiritului, călătoria pare a fi cea mai frumoasă. O simplă călătorie într-un loc necunoscut poate să-ți creeze o stare minunată, prin care sufletul tău înțelege exaltarea și se bucură de ea. Poți călători cu orice mijloc de transport dorești… însă nimic nu se compară cu o călătorie prin carte… iar cărțile lui Theo Anghel sunt acele croaziere în care pleci cu așteptări și apoi descoperi că nimic nu e așa cum ți-ai imaginat și că totul e uluitor de rapid și de frapant… și de fascinant.

   Stilul deja consacrat al lui Theo Anghel implică foarte multă inovație și în fiecare carte există o singură constantă… și aceea este schimbarea! Nimic nu e la fel ca în volumul precedent. Inevitabil, în calitate de cititor, ai așteptări legate de acțiune și de personaje, speri ca totul să decurgă într-un anume fel și te întrebi ce motiv ar avea Theo să nu ducă personajele pe drumul pe care tu l-ai intuit… Ei bine, nu! Se pare că destinul personajelor e scris undeva… iar Theo le ghidează acolo unde inspirația sa simte să facă acest lucru. Cât despre destine… în mod evident, într-o carte semnată Theo Anghel, fiecare personaj primește ceea ce merită. Există – și m-am convins de asta citind și seria „Am murit din fericire” –un echilibru în eterna bătălie dintre bine și rău, chiar dacă această luptă se duce între personaje. Inevitabil, mai devreme sau mai târziu, lucrurile se plătesc. Se pare că trecutul personajelor și mai ales lucrurile neclarificate pe deplin sunt cele care intră izbucnind ca lava unui vulcan în existențele aparent așezate ale personajelor. Un lucru e sigur: când se face liniște în cărțile lui Theo Anghel, e semn că urmează un iureș de acțiune, o succesiune ultrarapidă de evenimente în care planurile lumilor paralele se intersectează, dându-le șansa tuturor personajelor să performeze rolul lor bine definit în existența celorlalți. E o lume fascinantă… și chiar dacă ai așteptări, legate de cursul acțiunii sau de evoluția personajelor, acestea îți vor fi, cu siguranță, spulberate, iar fiecare va primi ceea ce destinul inspirației a decis.

   Să vorbim, așadar, despre o călătorie de 540 de pagini… și nu o călătorie simplă, tihnită, așezată și aducătoare de liniște, ci una efervescentă, care poate genera palpitații, o odisee care te poartă de la lumea sumbră a păcatelor, la cele mai înalte senzații de iubire. Seria „Păcatele fiului” poate fi considerat mai mult decât un fantasy bine scris… este o alegorie a naturii umane, a fricilor și a curajului de a le depăși, a reîntoarcerii la propria esență, a căutării și e păstrării sentimentului nobil al iubirii.

   Se pare că acest volum încheie seria „Păcatele fiului” și spunând acestea îmi aduc aminte de senzația de părere de rău pe care am avut-o atunci când am citit ultimul volum din seria „Am murit din fericire”. M-am detașat și m-am autoanalizat… apoi mi-am spus:

,,-Rodica, nu e bine să faci atașamente față de cărți…

-Mă tem că e prea târziu, mi-am răspuns, apoi m-am străduit să rămân cât mai obiectivă, să citesc conștientizându-mi postura de cititor cu ceea ce implică acest apelativ și nu mai mult. E greu.

-E ultima dată când se întâmplă asta, m-am avertizat.

-Nu promit, totuși, nimic, mi-am spus răspicat intuind că aveau să vină alte serii și alte cărți pe care le voi trăi la maxim, depășindu-mi cu mult calitatea de cititor.”

   Așadar, din postura unui cititor-călător, o să vă dezvălui câteva elemente care fac din această carte una cu adevărat fascinantă.

   Personajele Lheya și Beleth sunt acum într-o nouă ipostază. În viața lor va apărea rodul dragostei lor, însă Lheya este departe de a avea parte de liniștea pe care o presupune perioada de sarcină. Ea este păzită de Djin, în Rosenar. Nu mai știe nimic de iubitul său, Beleth. Acesta a parasit-o și s-a alăturat forțelor întunericului… sau cel puțin așa știu ceilalți. Împreună cu Amaymon (un personaj negativ puternic și plin de ură, dar și de determinare) și cu Prințul Gaap, Beleth se pare că va contribui la lupta pentru supunerea omenirii. Avem parte de scene violente, de o rară cruzime, descrise cinematografic, astfel încât cititorului îi este foarte ușor să vizualizeze scenele. La polul opus, sunt scenele senzuale. Și acestea sunt la fel de puternice și de bine construite, iar aceste elemente mă duc cu gândul la munca depusă pentru creionarea circumstanțelor. Aceeași muncă elaborată a construit și profilul psihologic al fiecărui personaj, cu dozele juste de răutate, de bunătate, de ură și de iubire. Binele și răul nu mai sunt antonime perfecte, ele capătă nuanțele unor circumstanțe în care personajele au justificare pentru faptele lor, pentru vorbele și gândurile lor. Construcția psihologică a personajelor reliefează natura fiintei umane străbătută de o paletă variată de emoții. Nu există sfinți în cărțile lui Theo Anghel, însă există personaje percepute ca fiind pozitive și care au, periodic, comportamene, vorbe sau gânduri negative.

  Așa cum am precizat mai sus, în locul unei perioade în care să se bucure liniștită de sarcină, Lheya pleacă din Rosenar în căutarea Seyabului, împreună cu slujitoarea sa, Sesya. Despre acest loc plin de mistere, Lheya crede că îi va dezvălui secrete despre profeție, dar și despre un pergament pe care l-a găsit.

  Călătoria initiată de Lheya împreună cu alte personaje are alura unei odisei, a unei căutări lăuntrice. În cadrul acestor căitări, femeia devine capabilă să traverseze lumi, să lupte dincolo de forțele sale fizice, să minimalizeze pericolele și să reducă drastic sensul cuvântului „pericol”. Acestea toate sunt, fără îndoială, atributele femeii pentru care iubirea este sensul existenței. Oricât de puternică ar fi Lheya în timpul confruntărilor cu forțele întunecate, ea devine vulnerabilă atunci când apare Beleth și pare să nu o mai recunoască. Este momentul când eforturile femeii sunt puse sub o analiză rapidă, însă dureroasă… pentru că o poveste de iubire capătă dimensiunile reale numai atunci când se divide la doi. Ce s-a întâmplat cu Beleth? S-a predat întru totul forțelor malefice? Este el, în esența sa, plin de răutate? Va mai avea… sau nu un viitor alături de Lheya și de copilul lor? Sunt întrebări la care vei afla răspunsul numai citind aceast ultim volum din seria „Păcatele fiului”.

   Fără îndoială, cine a citit Theo Anghel a cunoscut și senzualitatea scenelor în care personajele dau frâu liber pasiunii. Așa cum am mai spus și în alte recenzii, scenele de erotism mi se par foarte greu de scris, iar cei care reușesc să redea scene foarte bine scrise, fără a cădea în vulgar, sunt adevărați maeștri ai cuvântului. În cărțile lui Theo Anghel, erotismul este foarte bine nuanțat și descris într-un mod elaborat, astfel încât balansează eficient gradul ridicat al scenelor dure, estompând impactul acestora din urmă.

  Dialogul este mereu efervescent, plin de replici uneori dure, alteori pline de umor. De altfel, umorul nu face altceva decât să estompeze impactul intensității mari a acțiunii.

  Recomand cartea celor care au citit Theo Anghel, mai ales celor care au început seria „Păcatele fiului”.

Iată câteva citate:

Ești optimist când speri la cearșafuri, ridică o sprânceană. Tocmai te-am tăvălit în Frunze și tare-mi e că mai mult de atât n-o să-ți mai pot oferi. Oricum, nu mi-am dat seama că așa a sunat, a mijit ochii spre mine. Probabil că asta s-ar întâmpla într-o primă fază, până m-aș sătura de farmecele tale.

-Și după aia? Mă trimiți la cratiță?

-La talentul tău la gătit, mă tem că aș fi în stare să zidesc ușa bucătăriei, doar ca să te țin departe de ea. N-aș vrea să-ți pui viața în pericol cu vreo tigaie, nici să-mi gătești ceva care să mă bage în spital.

Te iubesc atât de mult, încât, atunci când mă uit la tine, simt că o fac pentru ultima oară, am îngîimat. Îmi iei suflul. Și cumva, supraviețuiesc, doar ca să mor din nou când mă atingi astfel.” 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

Recenzii cărţi fantasy

#Autoriromâni #fantasy #recenziicărți

Păcatele fiului 4 de Theo Anghel.

Păcatele fiului 4. Cartea a patra de Theo Anghel recenzie.

 

 

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

9 COMMENTS

  1. Mulțumesc mult, Rodica! Beleth și Lheya se înclină înainte măiestriei frazării tale.
    Acum, ca un mic secret de scriitor… Scenele erotice nu sunt scrise „dintr-odată”. Nu mereu sunt „in the mood” pentru asta. Așa că le schițez în mare, apoi revin asupra lor, uneori în ședințe multiple. De-aia îmi și ies atât de… detaliate.
    În seria asta am dat frâu liber eroticului, pentru că interacțiunea dintre personaje mi-a inspirat senzualitate încă de la prima lor întâlnire, când Lheya (Lia) a a mers la închisoare pentru a lua un interviu pușcăriașului Luca.

  2. Multumesc pentru impresii, Ro! :* N-am apucat sa citesc decat primul volum. Cand am vazut ce actiune e in volumul doi, am zis sa astept sa apara toate cartile din serie. Acum le am. Timp sa-mi fac pentru ele. De asta am nevoie <3

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.