Paradisul, de Dante Alighieri – Editura Rao – recenzie

Titlu: Paradisul

Autor: Dante Alighieri

Editura: Rao

Colecția: Rao Clasic

Număr pagini: 408

Anul: 2022

  De peste 20 de ani, editura Rao aduce în atenția noastră titluri celebre, cărți clasice de o importanță colosală pentru literatura universală, într-o colecție cu alură de bijuterie, Rao Clasic. Din această colecție face parte și „Paradisul” lui Dante Alighieri, carte cuprinsă în lucrarea poetică „Comedia”. Lucrarea devine apoi  „Divina Comedie” atunci când umanistul și poetul Giovanni Boccaccio, uimit de simbolistica și de amploarea operei, de frumusețea artisică, îi atribuie calificativul de „divină”.

  „Divina Comedie” nu este doar cea mai celebră operă a lui Dante Alighieri, ci și una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale, o descriere a coborârii lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în Paradis. Finalul acestei călătorii îl reprezintă unirea cu Divinitatea, regăsirea scopului real al existenței umane.

  Scrisă în stil medieval, cu accente moralizatoare și religioase, opera lui Dante se diferențiază totuși de celelalte scrieri ale vremii prin reprezentarea dramatică a realității. Pe de altă parte, faptul că a fost scrisă în dialect toscan, a propulsat-o în rândul operelor cu rol esențial în dezvoltarea limbii și literaturii italiene. Se pare că Dante a scris acest amplu poem în timpul exilului său între 1304 și 1321, iar scrierile sale sunt întâlnite pentru prima dată într-o tipăritură din 1555 a editorului venețian Ludovico Dolce. Autorul plasează acțiunea în primăvara anului 1300, în săptămâna dinainte de Paște, când Dante înteprinde călătoria în „lumea de dincolo”. Este anul sfânt, numit de către italieni „Il Grande Giubileo”, instituit de Papa Bonifaciu al VIII-lea, considerat la acea vreme jumătatea duratei previzibile a lumii.

  Spre deosebire de Infern și Purgatoriu care, în opera lui Dante se învecinează și au un raport destul de strâns cu lumea pământeană, Paradisul se detașează de tot ceea ce este pământean, zonele descrise sunt pline de lumină divină, de adieri și vibrații necunoscute celor care locuiesc pe pământ. Totul e etern și eter în Paradisul lui Dante. Părțile care compun acest spațiu divin nu sunt de natură fizică, materială, ci sunt construite din elemente spirituale.

  Dincolo de „sfera de foc” care separă lumea terestră de cea de sus, în jurul pământului există nouă ceruri concentrice, compuse dintr-un eter care, mișcându-se, generează sunete divine. Sunt imagini atât de sublime pe care Dante le construiește cu măiestria unui adevărat poet medieval, iar dacă nu ați citit încă, vă recomand să o faceți. Veți fi, cu siguranță, uluiți de frumusețea artistică a versurilor, de semnificația lor profundă, de simbolistică, iar toate acestea vă vor fi intensificate de către imaginile elocvente din carte, ilustrațiile celebrului Gustave Dore. Cred, așa cum am mai spus și în alte recenzii, că un rol esențial în succesul unei opere îl constituie și traducerea… iar când vorbim de clasici, este important ca traducătorul să simtă cu inima textul, apoi să lase mintea să traducă așa cum știe mai bine. „Divina Comedie” a fost tradusă de către George Coșbuc, care, pe lângă pasiunea pentru scris, a petrecut mai bine de cincisprezece ani cu poemul acesta, iar criticul Tudor Vianu a fost de părere că traducătorul George Coșbuc era la fel de iscusit precum poetul George Coșbuc. Așadar, o operă colosală, precum „Divina Comedie” poate fi înțeleasă, receptată și mai ales iubită de către cititori și datorită calității traducerii.

  Pentru cei care consideră că operele clasice, mai ales cele medievale, sunt greu de înțeles, vă pot spune că opera lui Dante, în colecția Rao Clasic de la editura Rao, are, la fiecare pagină, note de subsol, care au rolul de a elucida elemente din versuri, de a permite cititorului să dobândească o imagine completă și pertinentă a textului.

  Cu siguranță, Dante a făcut o uimitoare călătorie, trecând prin planul terestru, cu tot ceea ce reprezintă acesta, prin planul de tranziție, prin infern și apoi prin paradis, iar dacă vreți să vă refugiați într-un spațiu divin, vă recomand cu drag să citiți această operă.

Iată câteva citate:

„te rog, ferice duh, ce-ascuns îmi stai

În veselul tău foc, știut a-mi face;

Că-mi vii aproape-atât, ce cauză ai?

Să-mi spui de ce-ntr-această sferă tace

Cântarea dulce-a Raiului ce-airea

Într-alte sfere-așa de mult vă place?”

„În chipul unei albe roze-acu

Văzui oștirea cea de sfinți pe care

Prin sânge Crist mireasă și-o făcu.

Ci-a doua, care vede și-n zburare

Slăvește gloria cui o namorează

Și-a cui iubire-0 face-așa de mare”

Iată sinopsisul cărții:

  „Una dintre capodoperele literaturii universale, Divina Comedie a exercitat o puternică influență asupra culturii, artei și literaturii întregii lumi. Paradisul, a treia parte și ultima a acestei trilogii, prezintă călătoria lui Dante prin Rai, ghidat fiind de Beatrice Portinari, care simbolizează teologia. În acest poem, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care înconjoară Pământul: Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul Mobil și Empireul.

  Pe parcursul călătoriei sale în Paradis, Dante, după ce îi va cere zeului Apollo ajutor pentru a putea reda în versuri strălucirea sferelor cerești, îi va întâlni pe împăratul Iustin, care îi va prezenta istoria Imperiului Roman, pe Toma d’Aquino și pe Cacciaguida, pe marii suverani, dar și pe Sfântul Iacob şi Sfântul Ioan, cu care va purta discuții filosofice pe tema dragostei și speranței.”

  Recomand cartea tuturor celor care iubesc clasicii, literatura cu sensuri profunde, cărțile rămase reper în istoria literaturii universale, dar și celor care fac acum primii pași în descoperirea marilor scrieri.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți