„Te iubesc, Viață, si sper că sentimentul e reciproc”

Patrioţii de Sana Krasikov-Editura Litera-recenzie

Patrioţii de Sana Krasikov-Editura Litera-recenzie

Editura: Litera
Colecţia: buzz Books
Anul apariţiei: 2017
Titlul original: The Patriots
Traducere: Ciprian Şulea
Număr de pagini: 720

   Faptul că scriitoarea americană Sana Krasikov este născută în Ucraina și crescută în Georgia (Gruzia, nu statul din SUA), în cultura rusofonă specifică fostelor republici sovietice, o ajută mult să ofere o dublă perspectivă genuină, în acest roman de debut al său, asupra relațiilor din ultimul secol dintre Rusia și America.

  Chemată să ilustreze frământatele raporturi este o familie ruso-americană urmărită de-a lungul a trei generații aflate într-un continuu du-te vino între cele două țări, continente și moduri de a trăi.

    Florence Fein e o tânără evreică din Brooklyn, New York, ce încearcă în anii ’30 să adere la o filosofie de viață care să-i mulțumească principiile morale, pe care nu o regăsește însă total în niciuna dintre ideologiile vremii. Fără să fie înregimentată ca socialistă sau comunistă, dezvoltă o speranță absurdă în regimul bolșevic instaurat de Revoluția Rusă, pe care-l vede drept o variantă mai bună de organizare a omenirii comparativ cu cea a societății americane, de care este dezamăgită total. Toate tarele națiunii ei, accentuate de Marea Criză Economică prin care tocmai trecuse țara, sunt aspru și augmentativ judecate de tânără idealistă, care ajunge la concluzia că sistemul capitalist e inuman și îngrăditor de libertate.

  De la fascinația pentru un regim străin, Florence alunecă cu prima ocazie, când întâlnește trimisul guvernului sovietic venit să negocieze construirea unei fabrici pe baza tehnologiei americane, în pasiunea pentru un bărbat. Cel ales, de fapt aflat la îndemână, nu este tocmai bolșevicul ideal pe care-l visează, mai degrabă are o personalitate cinică și refractară, ce nu-i permite să creadă cu adevărat în amăgirile comuniste, dar fetei i se pare suficient pentru o primă degustare din minunile paradisului revoluționar.

  Florence decide să-l urmeze la Moscova, aruncându-se într-o aventură despre care nu are nici cea mai mică idee cum se va termina.

  Nouă ni se dezvăluie însă din primele pagini cum, ceea ce ar putea fi un mare minus al cărții. Intercalate cu planul istorisirii vieții junei Florence, apar încă două planuri ce urmăresc existența fiului ei, Julian, care în cele mai multe secvențe are în jur de 60 de ani (deși sunt și unele unde e copil sau tânăr) și a băiatului acestuia (adică nepotul lui Florence – care nu mai trăiește), Lenny, de peste 30 de ani.

   Julian, după previzibila arestare a mamei lui și execuția tatălui (nu există happy end în URSS, chiar dacă măcar povestea de dragoste a imposibilului cuplu a avut împlinire), a ajuns prin orfelinate, și numai după eliberarea lui Florence din gulag, a putut să își revendince moștenirea culturii ei native. Emigrează după trei decenii de viață, în Statele Unite, unde ia totul de la început.

 Fiul său, Lenny, este însă atras peste ani de noua Rusie fără comunism, dar la fel de putredă instituțional, cu KGB-iștii transformați în oligarhi sau politicieni, de ideea de-a se îmbogăți rapid în acest est sălbatic al afacerilor. Se mută în Moscova, dar secvențele dedicate vieții lui ies din panorama ororilor dictaturii și prezintă o lume glamouroasă la modul kitsch, în care afaceriștii americani se simt ca niște semizei ce se pot lăfăi în lux, înconjurați de femei ușoare și tot soiul de distracții, cel puțin până când nu supără vreun potentat băștinaș care le poate trage dintr-un simplu capriciu covorul de sub picioare, făcându-i să-și piardă întreaga investiție.

 În ultimul prezent consemnat în intercalarea continuă de timpuri și locuri a cărții, Julian în versiunea îmbătrânită se întoarce la Moscova cu o triplă misiune: să rezolve o afacere pentru firma care l-a angajat, fiind un bun cunoscător al realităților zonei, să-și recupereze fiul ce a dat-o în bară cu dorința lui de a deveni milionar și pentru a cerceta unele informații, ce încep să capete concretețe, despre faptul că mama sa a ajuns colaboratoare a serviciilor secrete rusești, înainte de a se isca gravele probleme cu autoritățile.

 Modalitatea de narare prin alternarea de epoci sau perspective ale protagoniștilor și folosirea când a persoanei întâi, când a celei de-a treia au efecte preponderent pozitive asupra interesului cititorului, menținut treaz prin diversitate. Însă afectează serios curiozitatea cu care se anticipează ce se întâmplă mai departe și posibilitatea de dezvoltare a atașamentului față de personaje. 
  Mie cel mai mult mi-au plăcut secțiunile povestirii din vremea lui Florence tânără, poate și datorită evenimentelor istorice deosebit de dramatice, deși cel mai simpatic mi se părea Julian. Lenny și Florence erau, sigur, foarte umani și destul de realiști în tâmpenia lor autodistructivă, dar și foarte iritanți, aproape că îți era greu să ții cu ei, pentru că meritau cam tot ce li se întâmpla.

   Unde excelează cu adevărat romanul este la scriitură. Sana Krasikov își desfășoară frazele metaforice cu un talent excepțional. Simți cum ești hrănit intelectual aproape la fiecare dintre ele. Ajută mult să percepi cât de bine poate să scrie și traducerea foarte bună în limba română. Chiar merită remarcată, mai ales că eu nu ezit niciodată să protestez când e proastă și să cer peste tot ca ăia de la Graal Soft să fie împiedicați de edituri să ne mai masacreze cărțile tălmăcite, spre exemplu. Slavă Domnului că ei nu au fost implicați aici și ni s-a putut reda tot farmecul originalului de un profesionist.

  Poate cea mai importantă învățătură morală cu care rămânem după lectură este aceea de a aprecia mai cu indulgență ceea ce avem acasă. Părăsirea putredei Americi capitaliste de către Florence, pentru Rusia post-revoluționară și societatea perfectă promisă de bolșevici, se transformă într-un iad personal, pe care fata ezită să-l recunoască astfel, până când va fi prea târziu ca să mai scape din el.
    Asta se întâmplă nu numai din dificultatea pe care o are de a admite că a ales greșit, ci și dintr-o bunăvoință și încredere mai mare pe care o manifestă pentru sistemul străin idealizat. Cred că acest fenomen este întâlnit și astăzi în cazul emigranților care se codesc să se întoarcă acasă, chiar dacă în culturile străine unde au nimerit le merge mai rău și găsesc mai multe lucruri supărătoare decât aveau de unde au venit.
   Florence a fugit după libertate în locul cel mai lipsit de libertate de pe hartă și soarta ei nu avea cum să fie alta decât cea a pierderii propriului sine principial.

   Frescă istorică și analiză socială comparativă a mai multor epoci – foarte bine documentată, Patrioții este un roman de debut remarcabil. Desăvârșit scris, informativ, interesant… Autoarea lui i-a oferit aproape toate elementele pentru a-l transforma într-o operă literară de referință.

 

Cartea Patrioţii de Sana Krasikov poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Litera

Patrioţii de Sana Krasikov-Editura Litera

Patrioţii de Sana Krasikov-Editura Litera-recenzie

 

11 COMMENTS

  1. Imi place subiectul. Drama si informația sunt condimentele fundamentale într-o carte de genul acesta. Felicitări pentru recenzie, Marius!

  2. Am senzatia de carte dura, serioasa, de care te poti bucura intr-o anumita stare de spirit. Felicitar pentru recenzie!

  3. Recenzia pur și simplu m-a prins în capcană. Prezentarea este bine scrisă. Abia aștept să citesc cartea fiindcă vreau să aflu continuarea Subiectul este unul dintre favoritele mele.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.