Porția lunară de poezie/ Concurs lunar (martie 2016)

     Luna martie este luna dedicată femeilor din viața noastră, pe care le iubim, pe care le apreciem, fără de care nu am putea trăi. Și dintre toate care este cea mai sfântă ființă? Mama, bineînțeles! Mama merită să fie iubită, respectată, căci are cea mai dificilă profesie din lume. Programul unei mame este de 24 de ore din 24, de 7 zile din 7. O mamă se gândește la copilul ei, îi este alături, își face griji pentru el. Dacă ar putea l-ar ține strâns legat de ea, căci nimeni nu i-ar putea face astfel rău. O mamă e în stare să se sacrifice pentru binele copilului ei. O zi pe an nu e suficientă pentru a-i mulțumi că este MAMĂ, însă putem zilnic să-i fim recunoscători prin gesturi și daruri mărunte, vorbe frumoase. De aceea ne-am decis ca porția lunară de poezie să cuprindă 3 poezii cu dedicație pentru cea mai iubită ființă de pe pământ, scrise de draga mea prietenă, Vero:

1.”Ca pe bunica”

Azi te-am privit

Fără să te recunosc

Azi am văzut că semeni cu bunica

Nu vremea e de vină, ci anii.

Azi te-am privit

Iar ochii tăi erau prea obosiți

Duioși, ei mă priveau cu drag.

Azi te-am privit

Trecut-au anii

Iar palma ta bătătorită,

Cere mânuța mea de tinerețe ocrotită

La fel cum eu odată o ceream.

Dă mâna, draga mea mămică,

Pe-al vieții drum

Să te îndrum.

Iar pașii tăi greoi

Să-i facem iar în doi

Ca la-nceput.

Azi te-am privit

Şi te-am văzut ca pe bunica.

2. “De dor”

De ce-ai plecat, iubită mamă?

Oare tu n-ai știut că te iubeam?

Sunt singur şi-mi lipsești enorm

Și nopțile eu nu mai dorm.

Mă uit la cerul înstelat.

De ce-ai plecat?

Hai înapoi, te rog acum,

Ajută-mă să merg pe drum.

Mă uit la poza ta din  nou

Și vocea ta e sunet cu ecou.

Mă doare-n piept, din nou eu plâng

Și adorm și azi cu tine-n gând..

O mamă, tânără erai

Eu știu ce mult tu mă iubeai.

Coboară încet în visul meu

Și stinge dorul copilului tău.

3. “Mamă dragă, ești viața mea”

De ce eşti tristă? Nu ştii că nu pot vedea asta?
Vreau să plâng, dar eu nu-mi pot permite să fiu slabă
pentru că am învățat de la tine să fiu o femeie puternică

Aş vrea să pot schimba ceva pentru a te face să înţelegi
Am nevoie să te ştiu în siguranţă,
Vreau să înţelegi astfel datorită ție
şi cuvintelor care mi-au îndreptat paşii

Vreau să dau timpul înapoi
pentru a transforma lacrimile tale în diamante prețioase
şi toată durerea ta în zâmbete şi fericire

Vreau ca viaţa ta să fie în mâinile mele
ca să te știu în siguranță întotdeauna,

oh, cât de mult aş vrea să înţelegi că sunt momente când nu pot fi lângă tine,
dar tu eşti în sângele meu, în inima mea mereu
oh, cât de mult vreau să înţelegi că
eu chiar dacă mă descurc în viață
am nevoie de tine şi iubirea ta

Vreau să vezi cât de frumoasă este viaţa, dacă noi nu o complicăm
Ştiu că viaţa a fost crudă cu tine,
dar sper să vezi lucrurile bune din trecut, copiii tăi

Există un loc în inima ta de dragoste neîmpărtășită
Ştii, nu numai dragostea completează viața.
Nu ştii că numele cel mai frumos din lume este „mama”?

Aş să fiu copil din nou, pentru ca mi-e dor de inocenţa mea
Aş dori să fiu din nou un copil în braţele tale
pentru că acolo mă simțeam în cel mai sigur loc din lume.

Acum este rândul meu să nu dorm, să am grijă de tine,
pentru că asta e iubirea adevărată, dragostea completă
Viaţa ta nu este în mâinile mele
Eu mă pot doar ruga la Dumnezeu să nu mă părăsești niciodată
pentru că nu–mi pot imagina viaţa mea fără tine.

În momentele mele de singurătate îmi place să citesc
Am găsit o carte intitulată Scrisoare pentru fiicele mele
Am citit o poezie si aş vrea să o citești

***************************************************
Nu stați la mormântu-mi plângând
Eu nu sunt acolo dormind
Sunt mii de adieri de vânt
Sunt fulgi de nea diamantini
Sunt soarele pe spic sclipind
Sunt picuri de ploaie căzând.
În liniștea din zori de zi
Sunt foșnet viu de zbor rapid
Păsări zburând în înălțimi
Sunt stea lucind pe cer senin
Nu stați la mormântu-mi plângând
Eu nu sunt acolo dormind.

                                                           LA MULȚI ANI TUTUROR MAMELOR!

                                                           LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR!

 Și luna aceasta vom organiza un concurs de creație literară, în cadrul căruia vom premia lunar 2 poezii. Mai scrii versuri din când în când? Ai versuri prin caiete mai vechi pe care nu le-ai dat nimănui să le citească până acum? Dacă da, atunci acest concurs e pentru tine! Nu există o temă anume, așa că poți da frâu liber imaginației. De asemenea nu există o limită de versuri.

Premiu: 2 pachete de cărţi

       2 poezii premiate, 2 câştigători (fiecare va primi câte un pachet)

Cerinţe obligatorii:

1.Like paginii de Facebook–Literatura pe tocuri
2. Like paginii de Facebook–Pasiunile mele
3. Share (distribuire) publică la postarea de concurs pe pagina voastră personală. Vă rugăm să schimbaţi setările la profilul personal pentru a putea vizualiza dacă aţi îndeplinit primele condiţii şi aţi apreciat paginile menţionate. În cazul în care nu putem verifica, premiul va fi alocat altui câştigător.
4. Într-un comentariu pe site vă rugăm să postati creaţiile şi să menţionaţi numele pe care l-aţi folosit pentru a îndeplini condițiile de pe facebook, dar şi link-ul de distribuire.
5. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru

Participanţii care nu îndeplinesc cerinţele vor fi descalificaţi.

În perioada 1-10 aprilie poeziile vor fi analizate de un juriu, iar pe data de 11 aprilie vom anunța câștigătorii. Pe lângă cărți, câștigătorii vor avea ocazia de a-și vedea poeziile publicate într-un articol pe Literatura pe tocuri și promovate în social media.

Juriul: Cosmin Lazăr, Veronica Budea, Adelina Sănduleac, Arcidalia Ghenof

Se poate înscrie oricine are domiciliul stabil în România.

Perioada de desfăşurare: 09.03.2016-01.04.2016 (ora 24.00-termen limită)

Vă rugăm să folosiţi adrese de e-mail valide şi să urmăriţi anunţarea câştigătorului, poate fi oricare dintre dvs. Câştigătorul să îşi verifice adresa de e-mail (validă), având la dispoziţie 5 zile să răspundă, dacă nu, premiul se reportează şi va fi alocat altui câştigător printr-o nouă jurizare. Adresa de livrare unde trebuie să ajungă coletul să fie una validă. În cazul în care coletul nu va fi ridicat de la Poşta română, nu se mai retrimite.

   ATENŢIE: ANUNTĂM CÂŞTIGĂTORUl O SINGURĂ DATĂ PRIN E-MAIL

Şi nu uitaţi, vă rugăm după ce ridicaţi premiul să ne anunţaţi.

Mulţumim pentru înţelegere!

Succes participantilor!

Cu drag,

Juriul

Review overview
5

40 COMMENTS

  1. Felicitari ! Imi plac foarte mult ! “Am nevoie să te ştiu în siguranţă,” Sunteti minunati ! 🙂

  2. Te-ascult…

    Cu ușile tăcerii închise,
    Ca un născut din cuvânt care soarbe liniște
    Cânt tăcerea pe tâmpla ta udă
    Tăcerea cântă-n tine și în oameni.
    Și ploaia se-ascunde de corbi să plângă.

    Îți amintești când strângeai primăvara în pumni?
    Când ploua cu struguri, iar tu dansai, mamă… în palmele mele?
    Îți amintești toamnele târzii,
    Când mie mi se agățau iluzii în păr, iar tu râdeai, mamă, pe marginea sufletului meu?

    Tu, îmbrăcată-n seară de iertare,
    Eu, cu regretele în versuri încercănate,
    Plouă… și am uitat să-ți închei sufletul până sus…
    Dar poate mai vreau să te văd o dată…
    Pentru că,
    Mamă
    Nu mai e nimeni ca tine
    În palma lui Dumnezeu.

  3. https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=760075654092401&id=100002699190145&ref=bookmarks
    Facebook: Narcisa Elena Clipa
    Newsletter: narcisascumpik@yahoo.com

    Plouă…

    Plouă cu materie cenușie în jurul nostru,
    Plouă cu vise de copii,
    Plouă cu griji de adulți,
    Plouă cu speranțe de bătrâni.
    Culorile se sting,
    Cerul se închide peste sufletele noastre,
    Aerul apasă umed și stinge flacăra ce arde vie
    în noi.
    Suntem ca niște stafii
    Cu umbre încărcate de stropii de ploaie
    Cuvintele ne-au fost înecate,
    Tăcerea noastră naște durere.
    Aș vrea să mă adăpostesc de ploaie sub umbra ta,
    Dar e rece si uda.

  4. share: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1591920914465442&id=100009426454716&pnref=story
    Numele de pe fb este: Adrian R. Ivan
    adresa de email cu care am dat subscribe este: chitic_raluca@yahoo.com

    Pana aici a fost usor, ce imi vine greu este sa aleg o poezie 🙂
    M-am gandit sa va dau una care se numeste “Femei”… pentru ca a fost ziua femeii si concursul este dedicat in primul rand lor. Sper sa va placa 🙂

    Femei

    şi te trezeşti,
    şi nu mai e dimineaţă aşa cum te-ai obişnuit,
    nu e lumină,
    nu e nici măcar zi.
    E întuneric,
    şi frig,
    şi tu eşti cuprins de nesiguranţă şi teamă.
    Eşti învăluit în umbre,
    pierdut.
    Te uiţi în jur,
    strigi,
    dar nu te aude nimeni.
    Eşti doar tu.
    Şi chiar când te crezi pierdut pentru totdeauna,
    vezi o lumină slabă,
    ca un licurici.
    Apoi încă una, apoi încă zece…
    Apoi te trezeşti înconjurat de luminiţe.
    Parcă eşti pe un cer plin de stele,
    toate strălucind puternic,
    toate asemănătoare,
    unele mai apropiate,
    altele mai depărtate.

    Ieşi de sub vrajă şi încerci să le atingi,
    iei mai multe în mâini şi ele se agită…
    le scapi pe toate.
    Te uiţi la mâini şi
    firişoare de sânge se scurg din tăieturile proaspete.
    Te mai uiţi un timp la ele,
    încep să se formeze cicatrici.
    Aştepţi să dispară, dar nu o fac,
    sunt permanente.

    Ridici iar privirea la steluţele ce te înconjoară,
    încerci iar.
    Alegi una singură de data asta.
    O iei cu grijă de pe cer,
    dar cicatricile tale o zgârie şi fuge.
    Încerci iar,
    aceeaşi poveste,
    Oftezi resemnat.

    Nu vei avea niciodată o steluţă.
    Dar eşti tentat şi încerci din nou.
    O steluţă mai mică de data asta.
    „O pradă uşoară” spui.
    O prinzi în cuşca degetelor tale hotărât să nu-i mai dai drumul.
    O domini,

    O deţii.
    În sfârşit deţii o stea.
    Dar lumina începe să-i pâlpâie.
    Lumina care era slabă la început,
    acum numai e deloc.Nu înţelegi nimic.
    Nimic nu mai e cum ştiai tu.
    Eşti înconjurat de luminiţe şi… bum!
    Brusc îţi dai seama că tot în întuneric eşti.
    Te uiţi în jur şi toate încep să spună:
    „Sunt femeie! ascultă-mă,
    susţine-mă,
    lasă-mă să mă agăţ de tine!”
    Şi eşti pierdut,
    şi speriat,
    şi apoi le laşi să se agaţe.
    Şi toul se termină.
    Va veni o vreme când nu vei mai fi copil,
    nici adolescent,
    şi nici măcar bărbat matur cu prieteni.
    Doar imaginează-ţi:
    Eşti singur!

  5. În afara concursului. E o poezie din mai multe altele scrise acum cativa ani. Am simțit că trebuie să o împărtășesc cu voi!

    Despărțire în ajun de decembrie

    … și în ajunul acela,
    timpul mă cosea cu ață rece
    de copacul tău.
    Vulturii strângeau vreascuri de sânge
    la picioarele mele.
    – Lipsește ceva, din această durere – îți spuneam,
    iar tu adunai lupii
    să-mi fluiere crivăț la ureche.
    – Lipsește ceva, din această furtună – strigam
    și munții năvăleau
    un hohot nestăpânit la vale.
    – Lipsește ceva…am urlat eu
    și luna
    îți astupă ochii cu frunze de stejar.
    Omizile rodeau flămânde Decembrie din calendar
    iar timpul meu gemea deja slăbit.
    – Nu te-am iubit… lipsește ceva – am șoptit…
    apoi vreascurile au început să ardă,
    săreau scântei din păpădii,
    pustii, ochii tăi,
    s-au lasat hăituiți de hiene…
    în ajunul acela
    tălpile-mi călcau haotic pe migrene;
    pe mușuroaie de lacrimi
    alergam cu cerbii
    de tine
    și corbii mă ascundeau în pânze de păianjen.

    târziu
    după acel ajun,
    un fulger mi-a mărturisit,
    ca ție, nu-ți lipsea, de fapt, nimic.

    • Foarte frumos 🙂 Îți mulțumim pentru gest! Nu uita că vom avea și luna viitoare concurs 😉

  6. Numele pe facebook este Carmen Alexandra Buruiană
    adresa de email cu care am dat subscribe alexandra_sweet01@yahoo.com
    share https://www.facebook.com/carmen.buruiana/posts/1037898859589526?pnref=story
    sper să vă placă

    Astenie de primăvară
    timpul s-a îmbolnăvit
    în primăvara palidă ce tocmai a îmbrăţişat ceasul cosmic…
    prost mimate ,
    hedonismul şi beatitudinea
    guvernează mundanul şi nefirescul .
    versurile ce-ţi stau dinainte au fost trăite înainte de a fi scrise,
    la o cafea de gheaţă şi o ţigară mentolată –
    Noi :
    Eu –un ghemotoc de idealuri ,
    Tu îngerul căzut din paradisul primăverii uitate,
    Noi:
    bolnavi de iubire ,astenici,neînsemnaţi în imensitatea universului prăbuşit…
    poate că ţi-aş cerşi iubirea inocentă,
    dar e astenie iar
    şi incă aştept să mă salvezi de primăvară !

    Perfecţiune imperfectă
    sărut prima rază a lunii
    ce evadează din abis
    şi trădează umbrele goale din tine.
    cerul îmbrăţişează fiecare stea milenară
    şi-mi dă permisiunea
    de a admira LUNA
    care nu-i perfectă,
    cum nici tu nu eşti .
    liniştea sugrumă
    orice gând zbuciumat ,
    iar eu ,
    omul acuzat de iubire ,
    încerc să ating
    râvnita perfecţiune ,
    deşi sunt conştientă
    că imperfectul e perfect ,
    că în noapte zace armonia ,
    că nici măcar astrele nu sunt perfecte ,
    că viaţa noastră-i imperfectă,
    ca toţi visăm la imperfect …

  7. Ploaia imi bate in fata
    Merg singura prin ceata
    Sufletu-mi ingheata
    Dupa a ta iubire de-o viata

    Credeam ca am totul de la viata
    Dar ea mi-a infipt un pumnal in fata
    M-a facut sa simt suferinta
    Nu mi-a mai ramas decat credinta

    Afara-i intuneric
    Ploaia e rece, dar ma frige
    Caci in sufletul meu
    Arde un foc ce nu se stinge

    Pasesc pe asfaltul umed
    Desculta, infricosata,
    Ma uit adesea in urma mea
    Peste tot vad doar privirea ta

    Trag aer in piept,
    Respir si ma indrept
    Spre strazi cunoscute
    Pline de amintiri placute

    Ploaia ma uda
    Si-mi spala din minte
    Tot ce-am trait inainte
    Ma face sa uit din cuvinte

    Potopul se dezlantuie,
    Cad prada furtunii
    Nu pot inainta
    Ma doare inima

    Simt ploia cum ma-neaca
    O umbra asupra mea se apleaca
    Aud o voce cunoscuta,
    Sau e doar o naluca?

    Ma trezesc buimaca,
    Ploaia nu ma mai ineaca
    Langa mine sta el
    Il voi iubi mereu

    FB: Ioana Alexandra
    share: https://www.facebook.com/yoana.alexandra1/posts/1069542166420583?pnref=story

  8. E mult de-atunci, o dulce mamă, căci ai plecat de mult
    Iar florile în noapte se sting pe-al tău mormânt
    Cu ele tinerețea și dorul stins de-a pururi în tristețe
    Săpatu-și-au lăcașul la ceas de bătrânețe .
    E mult de-atunci, când la porțile reci și tăcute
    Ai înnoptat sub falnica coroană a unei plute
    Iar ochii tăi zadarnic, mai răscoleau prin cel trecut
    Azi, umbre-n nesfârșite se sting de pe-al tău chip.

    Mă rog ca să îți aflu făptura ta divină
    Să nu-mi apari în ceruri sub nume de străină
    Revin-o iar și stelele le-aș smulge să fie zi mereu
    Aș alunga tăcerea că umbra ei sunt eu
    Și de-o veni o zi, un semn de biruință
    Te-aș coborî din ceruri și-aș trece-n neființă.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.