Erin Doom este pseudonimul unei tinere scriitoare italience, care a debutat pe Wattpad, cea mai cunoscută rețea socială de literatură online din lume, sub numele DreamsEater.

Într-un interval scurt de timp poveștile ei au cucerit inimile cititorilor, fiind înregistrat un total de 6 milioane de lecturi. Magazzini Salani i-a publicat romanul de debut, Fabbricante di lacrime.

,,Există lucruri care merită protejate cu orice preț

     Uneori,chiar și de noi înșine,,

,,-Vor să te adopte.

Nu aș fi crezut vreodată că aveam să aud acele cuvinte.

Mi-o dorisem atât de mult în copilărie, încât preț de o clipă am avut impresia că adormisem și că visam.Din nou.

Nimeni nu-i voia pe copiii adolescenți. Nimeni nu-i voia pe cei mari, niciodată, din nici un motiv…Era un fapt stabilit. Era cam ca la adăpostul de câini: toți voiai cățeluși, pentru că erau drăgălași, nevinovați și ușor de dresat; nimeni nu voia câinii care se aflau acolo de-o viață.

M-a luat cu amețeală.

Era un vis.La baza scării m-a întâmpinat o privire blândă: îi aparținea unei doamne un pic mai înaintate în vârstă, care ținea un palton strâns în brațe.”

  Câtă emoție răzbate din aceste cuvinte, câte speranțe, câte vise, năzuințe! Oare să fie adevărat? Cineva vrea să o adopte și pe ea? Se pare că visul e pe cale să devină realitate.

  În casa nouă este luat împreună cu ea  și Rigel, un orfan găsit abandonat în noapte într-un coș de bebeluș. Numele lui – Rigel, l-a primit de la ceea mai strălucitoare stea din constelația Orion, cea care lumina puternic în noaptea în care a fost găsit.

  În Mormânt, așa cum era denumit de către copii orfelinatul, Nica se temea cel mai tare de Rigel. Acesta tot timpul o făcea să plângă pe Nica, iar faptul că o numea Molie și că o șicana și o trăgea de pluovere cu orice ocazie, o trăgea de fundițele din păr destrămându-le, îi dădea o stare de frică. Niciodatăi nu a atins-o. Totuși, fără știrea ei, cel mai mare dușman era cel mai mare apărător al ei. Alți copii nu aveau voie să o supere pe fată, numai Rigel. Acesta era foarte inteligent, foarte frumos, neliniștit și cu un comportament care ascunde o fire întunecată.

,,O muzică angelică s-a răspândit prin zidurile Mormântului, ademenitoare ca un cântec de sirenă, iar eu am simțit cum nervii mi se strâng în carne.

-Cine e?…a întrebat în șoaptă doamna Milligan o clipă mai târziu. Cine e băiatul acela?

 S-a întors, cu chipul înconjurat de o aureolă de păr negru și gros ca aripile unui corb. Un chip palid, cu mandibulă ascuțită, pe care ieșeau în evidență doi ochi conici mai întunecați decât cărbunele.

 Și iată, farmecul acela letal. Frumusețea fermecătoare a trăsăturilor lui, cu buzele albe și trăsăturile fin cizelate, a făcut-o pe doamna Milligan să amuțească lângă mine.

-E Rigel.

Nu avea nimic suav, moale sau blând în el.

Nu…

Rigel îți ardea privirea, îți capta atenția precum scheletul unei case în flăcări sau caroseria unui automobil distrus de pe marginea drumului. Avea o frumusețe crudă și, cu cât încercai mai mult să nu te uiți la el, cu atât mai mult farmecul acela distorsionat ți se întipărea în spatele ochilor.Ți se strecura pe sub piele, apoi creștea ca o pată până ajungea la carne.”

  Bucuria de a fi aleasă și ea de cineva, de a avea o cameră a ei, cineva dispus să își facă griji pentru ea, este umbrită de faptul că o legătură pașnică între cei doi orfani de la Mormânt nu este posibilă. Deși sunt legați de un trecut comun plin de dureri și lipsuri, legenda orfelinatului se strecoară între ei, iar făuritorul de lacrimi poate deveni real mai mult decât sunt dispuși cei doi să accepte.

  Deși au mai fost persoane care au vrut să îl adopte pe Rigel, acesta nu a vrut, sau persoanele s-au răzgândit când directoarea le dădea unele amănunte din dosarul medical. Oare de ce acum este dispus să fie în perioada de preadopție în aceeași casă cu Nica?

Ura lui pentru fată se pare că e aceeași, iar interdicția lui de a nu o lasă să îl atingă sau să intre în camera lui este strictă!

  ,,Rigel mă musșca de o viață întreagă, nu voia să-l ating, să mă apropii de el sau să încerc să-l înțeleg. Nu voia nimic de la mine, dar, în același timp, știa să mă chinuie căanimeni altul. Mă obseda. Uneori părea că voia să mă distrugă, alteori ura până și să mă aflu în preajma lui.

  Nica, tânăra dulce și curajoasă, este dispusă să facă orice pentru a-și apăra visul, pentru că, numai dacă va avea curajul să înfrunte coșmarurile care o chinuie, va putea în sfârșit să se înalțe liberă precum fluturele al cărui nume îl poartă. Deși este într-o casă frumoasă, coșmarurile se întorc iar și iar și o vor trezi noapte de noapte. Nu vrea să îi spună nimic Anei, nu vrea să o supere cu absolut nimic. Va fi cât de cuminte va putea ca nimic să nu îi stea în calea adopției și dobândiri unei familii.

  La Mormânt a simțit gratiile închisorii. Nica a fost adusă la orfelinat la vârsta de cinci ani. Ea nu a fost abandonată de către părinți, aceștia au murit într-un accident de mășină. Iar faptul că a fost pedepsită crunt de fiecare dată când își murdărea mâinile cu pământ sau rochița, sau pur și simplu pedepsită, o va face să rămână mereu fetița îngrozită care era închisă în pivnița întunecată și legată de mâini cu curele de piele pe un pat de fier. Singura alinare era mâna ce o cuprindea în întuneric după ce directoarea pleca.

  ,,Mă târa după ea, iar eu vedeam deja ușa pivniței, scările înguste care coborau într-o prăpastie întunecată. Patul acela fără saltea și curelele care aveau să-mi imobilizeze încheieturile mâinilor toată noaptea.

   Nu voiam să cobor, nu voiam să petrec noaptea acolo. Nu voiam să simt cum patul de fier îmi zgâria omoplații. Visam la cer și la o viață în afară acelui loc, la cineva care să mă ia de mână, nu de încheietura ei.

Patul vibra sub zăngănitul verigilor metalice.

  Picioarele îmi tremurau, iar întunericul mă învăluia, căzând peste mine ca o cortină.

  Curelele din jurul încheieturilor scârțâiau în timp ce mă zvârcoleam, dădeam din picioare și zgâriam febril pielea. Ochii mă usturau de lacrimi și trupul mi se contorsiona, cerându-i o fărâmă de atenție.

 -Voi fi cuminte!

Încercăm cu disperare să mă eliberez, zgârâind cu unghiile până îmi crăpau.”

  Ea era fetița cu plasturii colorați .Pentru ea plasturi vor deveni mai mult decât simboluri, vor fi liniștea pe care încearcă să o dobândească. Nimeni nu băga de seamă ce se întâmplă la un mic institut de la periferia orașului. Nimeni nu vedea răul însemnat pe pielea acestor copii. Singurul protejat era Rigel. Directoarea avea o afecțiune pentru micul copil găsit și el asista neputincios la traumele trăite de ceilalți copii. Văzând ce persoană crudă este directoarea, Rigel nu a putut să se atașeze deloc. După câțiva ani, directoarea a fost schimbată în urmă unor sesizări, și în locul ei a venit alta. Răul era făcut, copiii au rămas înspăimântați cu frica de a scoate o vorbă despre cele întâmplate.

  La noua școală unde cei doi adolescenți vor fi înscriși, vor încerca să își construiască o viață normală. Cel puțin Nica. Aceasta își va face prietene pe zglobia Billie și taciturna Miki. Prin firea ei senină și inocentă, Nica va atrage atenția și băieților, ceea ce lui Rigel nu îi convine și îi va pune la respect. Singurul încăpățânat este Lionel, care nu înțelege nici bătut să nu îi mai dea târcoale Nicăi.

Vom parcurge cu pași mici, o nouă existența pentru cei doi tineri. Vom asista la interacțiunea cu o nouă viață, cel puțin pentru tânăra adolescentă.

Rigel va rămâne veșnic chinuit de demonii lui. Îmi place că nu acordă atenție acelor fete care îl vor cu orice preț. Chinul, durerea și eliberarea lui este Nica cea inocentă. Ea este Făuritoarea lui de lacrimi.

  Când Nica își va da seama că de fapt Rigel este atras de ea, și ea va încerca să își clarifice sentimentele, totul o ia la vale. În urmă unei plângeri din partea unui fost orfan din Mormânt, s-a declanșat o anchetă care i-a adus pe detectivi la casa celor doi adolescenți. Nica va claca, fricile îi vor reveni. Singura lumină în întuneric este Rigel, dar acesta nu se crede demn de Nica .Îi va cere Anei să revoce adopția în privința lui. O altercație și o bătaie între Rigel și Lionel, în care Nica va fi lovită și împinsă în gol de pe un pod aflat în renovare iș face pe  Rigel să se arunce în gol după ea, devenind un scut.

  Nica va scapă destul de ușor, până își dă seama că Rigel s-ar putea să nu își mai revină din comă. Creierul său și așa afectat de boală se refugiază pe tărâmuri necunoscute.

Va mai reuși Nica să îl scoată pe Rigel din abisul mental?

Adopția se va finaliza cu bine pentru Nica?

Ce se va întâmpla mai departe, urmările și încercările de a duce o viață normală vor avea succes pentru cei doi tineri?

 Vor mai avea ei încredere că merită să îți mai acorzi o șansă la fericire, chiar dacă sunt suflete defecte, că așa ai devenit din vina unei terțe persoane și nu din voință proprie?

  Dacă ar fi după mine aș da spoilere după spoilere. Cartea acestei autoare debutante este extraordinară! Nu am citit niciodată o asemenea carte cu o asemenea încărcătură emoțională și la final să am o stare de bine. Eu mă feresc de povești triste, de persoane devenite defecte fără voia lor, dar care au puterea de a se ridica și a încerca să meargă mai departe.

Cartea abundă în drame, în sentimente reprobabile care lasă urme adânci asupra psihicului, uneori irevesibile. Incapacitatea de a lupta sau de a merge mai departe rămâne în mâna celor care chiar vor să reușească.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Făuritorul de lacrimi de Erin Doom – Editura Litera – recenzie