Prințesa de Cenușă 

Prințesa de Cenușă – Laura Sebastian – Editura Storia Books – recenzie

Prințesa de Cenușă

Autor: Laura Sebastian

Titlu original: Ash Princess

Traducere: Anca Zaharia

Editura: Storia Books

Colecţie: Storia. Young Adult

Anul apariţiei: 2018

Număr pagini: 448

Gen: Fantasy, Young Adult, Romance

Theodosia avea 6 ani când țara ei a fost invadată și mama sa, Regina de Foc, a fost ucisă sub ochii ei. În acea zi, Kaiserul i-a luat Theodosiei familia, țara și numele și a încoronat-o drept Prințesa de Cenușă – un titlu rușinos, pe care să-l poarte în noua ei viață de prizonieră.

  Timp de zece ani, Theo este captivă în propriul palat. Îndură abuzul neîncetat și batjocura Kaiserului și a curtenilor săi. E lipsită de putere și supraviețuiește în această lume nouă doar îngropând-o adânc în ea pe fetița care a fost odată.

  Apoi, într-o seară, Kaiserul o forțează să facă inimaginabilul. Cu mâinile pătate de sânge și cu speranța că își va recăpăta tronul pierdut, ea își dă seama că nu este destul doar să supraviețuiești. Theo are o armă: propria minte, mai ascuțită decât orice sabie. Iar puterea nu se câștigă întotdeauna doar pe câmpul de bătălie.

  Timp de zece ani, Prințesa de Cenușă își vede țara prădată și poporul înrobit. Dar totul încetează acum.

    ,,Prințesa de Cenușă este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână, care îți stârnește un amestec tumultuos de emoții și sentimente, care îți taie răsuflarea și te ține captiv în mrejele ei până la final. Răsturnările de situație, intriga romantică, înlănțuirea de fapte violente, alianțele surprinzătoare, relațiile complicate dintre personaje, caracterul lor imprevizibil, te țin într-o permanentă stare de tensiune pentru care nu știi ce se va întâmpla în următorul moment. Nu-i o capodoperă și nici nu excelează prin originalitate (câteva elemente de bază mi-au amintit seriile Regina Roșie de Victoria Aveyard și Tronul de cleștar de  Sarah J. Maas), dar are toate elementele unui roman de calitate.

   ,,Prințesa de Cenușă este o poveste fantastică despre loialitate, putere, dragoste și răzbunare, cu o acțiune alertă, personaje puternice, curajoase și inteligente, scene foarte bine detaliate. Este o carte scrisă într-o manieră simplistă, dar cu un puternic impact emoțional. Este încărcată de scene dramatice și cuprinde teme precum bătăile, tortura, moartea.Totuși autoarea încearcă să se compenseze într-un fel, introducând și o complicată poveste de dragoste.

   Atmosfera sumbră, tensiunea îngrozitoare, dorința eroinei de a supraviețui cu orice preț, lupta pe care o da pentru a-și recăpăta tronul furat cu cruzime de Kaiser, stilul fluid de scriere, toate aceste lucruri m-au făcut să o apreciez enorm pe Laura Sebastian. Însă triunghiul amoros pe care autoarea s-a decis să-l introducă în carte, mi-a cam umbrit bucuria.

   Adevărul e că detest triunghiurile amoroase pentru că nu îmi face deloc plăcere să văd cum nesiguranța, îndoiala și suferința, își fac loc în sufletele personajelor. Din fericire, intriga romantică nu reprezintă partea centrală a acestei cărți. Theodosia își dorește iubirea adevărată, dar ea știe că în momentul de față nu este cel mai important lucru din viața ei. Asta nu înseamnă că nu se luptă cu sentimentele pe care le are pentru Blaise, prietenul ei din copilărie, și pentru Soren, fiul Kaiserului. Se simte ca și cum ar fi ruptă în două. Ar trebui să fie simplu: unul este aliatul ei, celălalt îi este dușman. Într-o lume perfectă, asta ar fi tot și astfel de lucrurile ar fi simple, dar acum nici nu poate să spere la așa ceva. Blaise o sperie, dar o face și să se simtă în siguranță. Îi aduce aminte de viața de dinainte, când era iubită și protejată, când nu avea atâtea răni pe corp și era înconjurată de oamenii pe care îi iubea. Soren este fiul omului care i-a distrus țara și pe toți cei pe care i-a iubit. Băiatul care a ucis nouă dintre oamenii ei pentru că tatăl lui i-a cerut-o. Prin urmare, nu ar trebui să-i placă asta, și totuși îi place.

   Un alt subiect delicat pe care țin să-l menționez este coperta. Știu că mulți dintre voi sunteți nemulțumiți că editura  a ales altă imagine decât coperta originală. Și eu m-am numărat printre cei nemulțumiți. Dar când am ajuns să citesc cartea, am înțeles motivul acestei alegeri. Da, e o copertă oribilă. Dar exprimă atât de mult esența cărții! La fiecare banchet ținut de Kaiser, Theodosiei i se pune o coroană pe cap. Dar în vreme ce coroana mamei ei fusese făcută din aur negru, încrustat cu rubine, cea trimisă de Kaiser este din cenușă și, imediat ce îi este pusă pe cap, începe să se sfărâme, pătându-i părul, pielea și rochia. Totul e atât de oribil, de umilitor!

  ,,Mama era cunoscută drept Regina de Foc, o întruchipare a puterii. Eu sunt Prințesa de Cenușă, o batjocură.”

   Cartea este scrisă la persoana întâi singular, din perspectiva prințesei Theodosia Houzzara (16 ani), ultima supraviețuitoare a monarhiei astreane. Pe când avea doar șase ani, țara ei, Astrea, a fost invadată de Kaiser, nemilosul conducător kalovaxian. Mama fetiței, Regina de Foc, a fost ucisă sub ochii ei, iar Theodosia a fost păstrată ca prizonier politic și poreclită Prințesa de Cenușă, o titulatură spusă cu dispreț.

   În cei zece ani de prizonierat, fata a îndurat nenumărate bătăi și umilințe. De fiecare dată când apărea vreun zvon despre o posibilă rebeliune în cartierul sclavilor sau despre vreun pirat astrean care scufunda un vas kalovaxian, ea suporta consecințele. O dată pe săptămână era scoasă în piața centrală pentru a fi biciuită de unul dintre oamenii Kaiserului. Ura zilele acelea și, de cele mai multe ori, îi ura pe toți acei rebeli, pentru că simțea că ei o făceau să sufere, stârnind mânia Kaiserului.

,,Mereu am fost rușinată de spatele meu înroșit și plin de cicatrice. Aici a fost consemnată fiecare rebeliune din Astrea. De fiecare dată când pirații astreni au scufundată una dintre navele Kaiserului, de fiecare dată când una dintre mine a încercat să se revolte, de fiecare dată când un sclav și-a scuipat stăpânul, totul mi-a fost sculptat în piele. Cicatricele sunt urâte, monstruoase, o amintire constantă a ceea sunt.

   Și așa cum animalele crescute în captivitate ajung întotdeauna să-și iubească răpitorii, chiar și când le bat, tot așa și Theo simte ceva nedefinit față de asupritorii ei. În toți acești ani a încercat să se distanțeze de astreni, s-a prefăcut că nu sunt poporul ei, ba chiar i-a fost frică și să-i privească. Urăște să trăiască asuprită de Kaiser, dar castelul în care e ținută prizonieră a devenit casa ei. Totuși, Theo încearcă să afle orice despre rezistența astrenilor, sperând că mai există cineva acolo, care poate, într-o zi, o va salva. Mereu și-a imaginat că o să lupte pentru recâștigarea tronului și că o să-i izgonească pe kalovaxieni înapoi pe tărâmurile lor pustii. Însă, atunci când Kaiserul îl prinde pe Ampelio, liderul unui grup de rebeli, ultimul păzitor al Astreei și cel mai apropiat paznic al mamei, Theo simte că s-a dus și ultima fărâmă de speranță pe care o mai avea. Ampelio îi instigase la trădare pe cei din mine, încercând să-i alieze împotriva Kaiserului, cauză prin care Theodosia să fie reinstalată în locul Kaiserului ca Regină în Astrea.

,,- Nu sunt regina nimănui și nici Astrea nu mai există. Sunt o domniță acum, prin mila Înălțimii Tale, și doar o prințesă de cenușă. Acesta îmi e locul de drept, singurul pe care mi-l doresc!”

   Dar, în momentul în care Kaiserul îi ordonă Theodosiei să-l ucidă pe Ampelio, ca o modalitate de a-i confirma loialitatea, simte că revolta se trezește în ea. Nu mai poate să-i facă jocul, nu îi mai poate urma regulile și nu-l mai poate distra în vreme ce oamenii ei sunt în lanțuri. Speranța din ea nu e înăbușită încă. Simte cum ura crește tot mai mult în ea.

  ,,Ceva din mine se trezește. Asta nu e casa mea. Eu nu sunt trofeul lor. Nu sunt mulțumită cu viața pe care ei, atât de mărinimoși, mi-au cruțat-o.”

   Din fericire, la banchetul pe care Kaiserului îl dă pentru a sărbători căderea celui mai mare rebel asteran, și la care participă și Theodosia, își face apariția Blaise, prietenul ei din copilărie. Tânărul vrea cu orice preț să o salveze pe Theodosia și să o ajute să își recâștige tronul, dar știe că, de această dată, nu e o luptă pe care să o poată câștiga vreodată. Toți Păzitorii sunt morți. Forțele pe care Ampelio reușise să le adune s-au împrăștiat după ce a fost capturat – și oricum nu erau mulți. Totuși, cei doi pun la cale un plan destul de periculos, prin care să creeze un conflict între Kaiser și fiul acestuia, Soren, dar și între Kaiser și oamenii lui. Kalovaxienii nu-și iubesc conducătorul, ci se tem de el, și mulți așteaptă ziua în care prințul îl va înlocui – el e exact cum cred ei că ar trebui să fie un conducător. Dacă l-ar putea întoarce împotriva tatălui lui, curtenii vor alege tabăra și vor fi destul de distrași în timp ce se ceartă între ei, încât s-ar putea să existe mai multe șanse de izbândă.

   Așadar, Theodosia trebuie să-l seducă pe prinț. Blaise e convins că Soren o dorește mult tocmai pentru că nu o poate avea. Kaiserul nu ar permite niciodată ca el să aibă o relație cu Prințesa de Cenușă. Dar prințului îi place ideea de a fi erou, așa că pentru el, Theodosia e precum fecioara care are nevoie să fie salvată. În plus, Soren ar putea fi o neprețuită sursă de informații.

   Însă lucrurile se complică din momentul în care Theodosia își dă seama că începe să simtă ceva pentru Soren. Oare va putea ea să își joace rolul până la capăt? Și ce va face atunci când Împărăteasa își va da seama care e planul pus la cale de Theo? De ce a fost omorâtă soția Kaiserului? Vor reuși Theo și Blaise să fugă de la castel? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Am fost o prințesă făcută din cenușă. În mine nu a mai rămas nimic care să ardă.

 Acum este vremea să se ridice o regină.”

 Despre autoare:
   Laura Sebastian a crescut în South Florida și a urmat cursurile Facultății Savannah de Artă și Design. A scris o piesă de teatru care a fost publicată în Playscripts, Inc. și trăiește în New York City, unde își petrece timpul scriind romane fantasy, având grijă de copii și învățând despre domeniul editorial. Prințesa de Cenușă e primul ei roman, cu care a debutat pe lista de bestselleruri a New York Times.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi young adult

Recenzii cărţi fantasy

25 COMMENTS

  1. Pare destul de interesantă. Poate o pun pe lista cu dorinte. Felicitări pentru recenzie, Alina

  2. Alina, am simtit de la inceputul recenziei ca e scrisa de tine. Nu observasem cartea prin online, dar pare chiar interesanta. Poate o voi citi si eu candva.

    • Multumesc, Oli! Am vazut comentariul tau de mai sus, cu privire la ,, Urmasii de sange si os”. Nu stiu de ce am evitat cartea, dar daca tu spui ca e mai buna, atunci ii dau o sansa.

  3. Am fost sigura cand am inceput sa citesc ca e recenzia Alinei.Felicitari Alina,frumoasa recenzie.

  4. Am tot auzit laude la adresa acestei carti. Datorita tie, o voi citi si eu, la un moment dat 🙂

  5. Pare o carte care sa-ti umple sufletul de bine. Iar felul in care prezinti tu, Alina… . Am impresia ca tie iti plac toate cartile, iar asta devine molipsitor.

    • Multumesc din suflet pentru aprecieri! :* Andreea, rar mi se intampla sa nu-mi placa o carte. De obicei fac cercetari pe internet inainte sa cumpar o carte. Si adevarul e ca nu am mari asteptari. O singura rugaminte am de la un autor: sa-mi ofere un personaj principal cu care sa empatizez. Daca ma enerveaza de la inceput, atunci pierd dragul de lecturare.

  6. Și-am recunoscut stilul, Alina! Recenzia e foarte elaborată, ca de obicei!
    Am citit câteva cărți de la Storia Books. Povestea aceasta pare una pe gustul meu!

  7. Iti multumesc pentru incurajare, Ro! :* Mereu imi spun ca nu fac o treaba buna, pe masura cartii respective. Ca scriu mult prea simplist. Te imbratisez cu drag!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.