Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout-recenzie

Titlul original: The Problem with Forever, 2016

Autor: Jennifer L. Armentrout

Editura: Epica, 2018-08-16

Traducere din limba engleză: Iulia Dromereschi

Număr pagini: 476

Despre autor

   JENNIFER L. ARMENTROUT este una dintre cele mai importante și îndrăgite autoare de New Adult( ficțiuni romantice adresate tinerilor). A publicat și romane Young Adult, adresate adolescenților, ca cel de față, pentru care a fost distinsă de către Asociația Scriitorilor de Romance din Statele Unite ale Americii cu Premiul RITA în anul 2017. Astfel, ,,Să nu spui niciodată pentru totdeauna” a fost desemnat „Cel mai bun roman de ficțiune romantică pentru adolescenți”. Cărțile sale sunt traduse în peste cincisprezece limbi și vândute în sute de mii de exemplare în toată lumea. La Editura Epica, în colecția EpicLove, au apărut trei titluri New Adult semnate Jennifer L. Armentrout: Te aștept”, „Te dorescși „ Rămâi cu mine.

   Să nu spui niciodată pentru totdeauna este primul roman scris de autoare pe care-l citesc. Dacă la început am crezut că este doar o poveste de dragoste dintre doi tineri, mi-am schimbat părerea pe măsură ce înaintam cufundată în lectura. După fiecare pagină îmi era tot mai greu să las cartea din mână după ce am terminat cafeaua de dimineață sau înainte de a fura câteva ore de somn.

   Mallory e o tânără căreia nu-i place să vorbească. Crescută într-un sistem infect, prin centre de plasament, adoptată în urma un incident nefericit de medicii care au îngrijit-o, încă păstrează tăcerea. „Majoritatea copiilor orfani nu rămâneau în sistem sau într-un centru de plasament mai mult de doi ani. Cei mai mulți își regăseau părinții sau erau adoptați. Nimeni, în afară de domnul Henry și de domnișoara Becky, nu ne dorise, iar eu încă nu înțelegeam de ce se purtau atât de urât cu noi dacă ne găzduiseră.”

   Un blocaj posttraumatic, pentru a evita abuzurile în ultima casă în care a locuit înainte de a fi adoptată. Carl și Rosa, părinții adoptivi, au grijă de ea ca de propria fiică. O fiică pe care au pierdut-o de câțiva ani. Din cauza acestui blocaj și al tuturor rănilor provocate de teroarea copilăriei, Mallory, învață acasă timp de patru ani. Pentru că vrea să urmeze o facultate, poate în medicină, aşa cum trebuia să meargă fiica părinților adoptivi, ea se hotărăște să înceapă prin a merge la un liceu normal.

   Mallory pășește în prima zi de școală cu emoții, venindu-i să fugă de fiecare dată când cineva o privea sau vorbea cu ea. Cel mai mult se temea de ora de corespondență, iar când aștepta cu emoții într-o bancă în spate, întâlnește o persoană din trecutul ei. Pe Rider. Băiatul cu care a locuit în casa terorii, același băiat care o lăsa să stea ascunsă în dulap în timp ce încasa bătaie. Rider, care a protejat-o de atât de multe ori și de care nu mai știuse nimic în ultimii patru ani.

„Uau!

Cu siguranță, îmbrățișarea lui era foarte diferită de cum mă îmbrățișa pe când aveam doisprezece ani.

– Doamne, Șoricel, nici n-ai idee…

Vocea îi era răgușită când m-a lăsat jos, însă nu mi-a dat drumul. A rămas cu brațul în jurul taliei mele. Cu cealaltă mână mi-a apucat vârfurile părului. Bărbia lui mi-a atins creștetul când mi-am lăsat mâna să-mi alunece pe pieptul lui.

– Nu credeam că te voi vedea vreodată, a zis el.

Mi-am sprijinit fruntea cu palmele, simțind cât de repede îi bătea inima. Auzeam oamenii din jurul nostru și știam că unii ne priveau lung, însă nu-mi păsa. Rider era cald și robust. Viu și real.”

   Viața fetei se schimbase complet. Familia ei făcea parte dintr-o lume decentă, privită de către societate cu alți ochi. În schimb Rider e luat în plasament de o bunicuță, care plătește facturile din banii primiți de la stat, dar şi care mai are grijă de doi nepoți, Hector și Jayden. Cartierul în care locuiesc nu este tocmai bine văzut nici măcar de profesorii de la școală. 

   Pentru că eu ador să caut profunzimea subiectului, nu doar povestea, am privit acest roman cu ochii unui cunoscător al sistemului de adopție și plasament. Se vede că autoarea s-a documentat foarte bine pentru acest roman, pentru că asemenea acelor două personaje, din păcate, sunt foarte mulți copii. Prinşi într-un sistem infect, traumatizați și ignorați de către stat.

   Fiecare traumă din copilărie lasă cicatrici umbrind de multe ori prezentul tinereții sau adultului. Unii reușesc să depășească într-un final aceste traume. Alții își poartă amintirile trecutului înfruntându-se cu panica și nesiguranța deciziilor sau persoanelor care-i înconjoară.

  Rider și Mallory retrăiesc momentele triste din copilărie, dar tot odată se bucură de reîntâlnire încercând să-și vindece rănile unul altuia. Fata pare sensibilă și fragilă, iar băiatul puternic și încrezător. Dar câteodată problemele vieții te ajută să te schimbi.

   De la prietenia puternică din copilărie până la iubirea sinceră nu este decât un pas. Pot cei doi tineri să construiască un prezent și un viitor pornind de la un trecut întunecat?

„I-aș fi putut spune că acel acum mi se părea destul și că nimeni nu știe ce-i rezervă viitorul. Că „pentru totdeauna” poate dispărea într-o clipită. Dar nu am făcut asta, ci am zâmbit și am încercat să nu-mi imaginez „întâlnirile” pe care le plănuia pentru mine și Rider, „întâlniri ce nu aveau să aibă loc vreodată.

Aveam de gând să dau și eu șansă acelui „acum”.”

Să nu spui niciodată pentru totdeauna este romanul care ne arată părțile ascunse din viața celor traumatizați. A celor care nu se pot rupe de trecut, care nu trăiesc momentul, unii nici măcar nu încearcă să lupte, iar alții luptând cu temerile și  neîncrederea pentru totdeauna.

„ – Totul mă sperie, am recunoscut cu voce joasă. Totul. Cel mai tare mă tem de pentru totdeauna. Mi-e teamă că voi rămâne așa pentru totdeauna.”

   După o viață grea, fuga de trecut nu e o soluție. Trecutul face parte din ceea ce ești. Trebuie doar să-i permiți viitorului să nu fie umbrit de întâmplările pe care nu le-ai i putut controla.

   Reușesc cei doi tineri să treacă peste obstacolele care apar în relația lor? Este prietenia și iubirea lor indestructibilă?

  SĂ NU SPUI niciodată PENTRU TOTDEAUNA m-a emoționat până la lacrimi. Acesta este unul din motivele pentru care îl recomand, iar celelalte motive vă îndemn să le descoperiți citind romanul.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți Jennifer L.Armentrout

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout

24 COMMENTS

  1. Ador cărțile cu personaje care luptă pentru a depăși traumele trecutului. Sper că cei doi reușesc să aibă o viață frumoasă. M-ai făcut curioasă, Vero!
    Felicitări pentru recenzie!

  2. Vero, nici eu nu am citit ceva de Armentrout, dar recenzia ta îmbietoare mă determină să parcurg măcar cartea de față. Un astfel de subiect nu mă lasă indiferentă. Dimpotrivă!!!

  3. Am citit cartile autoarei traduse la noi,ma refer la celelalte trei (fara seria fantasy)si mi-au placut foarte mult .Acum dupa ce am citit recenzia abia astept s-o citesc.Felicitari Vero ! O recenzie complexa si sensibila!

  4. N-am citit nimic de această autoare iar cartea de față mi se pare foarte interesantă și sigur mi-ar place 🙂 superbă recenzie

  5. O recenzie care merge la suflet. Eram cam recalcitrantă în a alege să citesc cartea, dar acum vreau foarte mult să o citesc. Mulţumesc pentru recomandare! <3

  6. Acum la sfârșit de vară, mi-ar plăcea să citesc o astfel de carte 🙂

    Mulțumesc pentru recomandare, Vero!

  7. Am citit aproape toate cartile autoarei, intotdeauna are cuvintele la ea si efectiv te captiveaza. Facand o comparatie cu cele publicate pana in prezent, undeva se simte o retinere, nu se ridica la acest nivel cu care eram obisnuita.
    Romanul abordeaza o tema sensibila si am apreciat legatura care s-a prins intre personaje, amintirile lor, dorinta de a depasi momentele dureroase. Se citeste rapid, ideala pentru vacanta sau pentru acele situatii cand vrei sa citesti ceva pozitiv.

    • Nu e usor sa scrii despre acest subiect, dar pare o poveste reală. Desi cred că e fictiune. Se vede ca autoarea s-a documentat. Cu siguranta exista multe alte traume. Pentru povestea asta mie autoarea mi-a transmis exact ceea ce trebuie! Trebuie sa citesc si eu celelalte carti pe care le-ai mentionat, Mili

  8. Imi place foarte mult autoarea, am citit majoritatea cartilor ei publicate la noi. Sunt restanta la Titanii, dar am si cele doua volume. Facand o comparatie cu ,,Te astept”, ,,Te doresc” ,,Ramai cu mine” sau seria Lux, cartea este… doar bunuta, Evident, este numai perceptia mea. Oricum, ma bucur ca tie ti-a placut mai mult decat mi-a placut mie. Probabil la mine a contat chestia de comparatie cu ceea ce mai citisem si nu am reusit sa ma rup de preferatele mele.:-)

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.