Scrisori catre ingeri de Florina Sanda Cojocaru-Editura Pim

Scrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași,  2015
Pagini: 201

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

După cum bine știți, imediat după ce am lecturat romanul „El a ales” al autoarei Florina Sanda Cojocaru, am început și volumul II „Scrisori către Îngeri”!
O recenzie pe care am promis-o de ceva timp, dar la început impactul cărții asupra lumii mele interioare nu m-a lăsat să-mi aștern gândurile pe hârtie, iar mai apoi lipsa de timp…
Un roman la fel de captivant, sfâșietor, emoționant până la lacrimi, care se citește cu un permanent nod în gât, o lectură ce te ridică în înaltul cerului ca apoi să te „prăbușească” exact ca un avion în cădere liberă!
Dacă, citind „El a ales” uiți efectiv să mai respiri, țin să vă atrag atenția ca și acest al doilea volum vă va crea probleme cu respirația, iar bătăile inimii vor fi din ce în ce mai sacadate.

În primul roman i-am cunoscut pe Andreea și Alex, cei doi adolescenți care s-au îndrăgostit, iar apoi viața i-a supus la prea multe încercări, i-a maturizat prea curând și prea dur.
După ce-am trăit alături de ei și le-am simțit tot tumultul interior, furia, neputința și chinul, am fost martori la toată drama, suferința și necazurile apăsătoare din viața lor, acum, în volumul al doilea, ne alăturăm Andreei și lui Alex în viața lor de adulți, de părinți, de oameni cu un trecut dureros și aparent fără speranță.
O vedem pe Andreea în postura de mamă singură, mama unei fetițe minunate. Trăim alături de ea grijile, temerile și preocupările unui părinte față de fiica ce crește văzând cu ochii, iar apoi adolescentă fiind, are tendința de-a intra într-o relație nepotrivită.
Aflăm ce s-a întâmplat cu Alex, cum a trecut prin chinurile bolii, cum a fost el afectat de trecerea timpului, cum a fost relația lui cu Roxana, îngerul lui blond…
Un înger care l-a îngrijit, l-a călăuzit și i-a fost alături în cele mai negre momente, dar pe care l-a pierdut…
A rămas în urma lui doar cu „Scrisori către Îngeri”, un blog pentru persoane pierdute așa ca el, pentru acele persoane care nu mai au curajul și tăria de-a privi în viitor, de-a încerca să vadă luminița de la capătul tunelului, pentru oameni prea încercați de soartă, prea marcați de suferință…
Un blog creat cu drag de Roxana, din dragoste pentru viață, din iubire pentru Alex, pentru oameni, pentru o a doua șansă… creat cu dăruire, bunătate, pasiune, puritate și muuultă voință… de un ÎNGER!

Aflăm prin prisma Andreei că deși „a ajuns acolo unde a dorit să ajungă: să aibă bani, să fie o persoană puternică și să călătorească nu doar cu gândul”, „astăzi doare mai mult ca niciodată trecutul”.
Iar „câteodată ai nevoie doar de câteva vorbe de la o singură persoană. Aproape nu bagi în seamă cuvintele celorlalți, cât ar fi de frumoase și de bine intenționate”.
Îl vedem și pe Alex prins într-o căsnicie cu Dana, tânara rebelă cunoscută pe patul de spital. Spun „prins” pentru că el n-a putut trece peste pierderea îngerului său, Roxana.
Un mariaj în care, treptat, se rup unul de celălalt, se distanțează încet dar sigur… „Și totuși, ce facem în timpul în care nu facem dragoste, timpul în care ar trebui să vorbim unul cu altul, despre ceea ce ne-ar putea despărți? Ce să-i spun femeii de lângă mine, când tocmai preocupările mele nu-i sunt pe plac?”
Viața i-o scoate în cale pe Eva – o femeie care are deja în spate un sac de probleme „Eva pare persoana potrivită și totuși… Îmi aparține și nu-mi aparține” – și, tot viața i-o ia și pe aceasta într-un mod crud care-l împinge pe Alex pe marginea prăpastiei…
Pe de altă parte, Andreea înfruntă demoni ai trecutului, atât ai ei, cât și ai familiei ei; reglează conturi și plătește polițe mai vechi cu rudele care i-au întors spatele când a avut nevoie, cu familia celui care i-a fost soț, prieten loial, confident…
Trăim alături de ea deznădejdea unor iubiri imposibile, a unei iubiri sincere și devotate, dar de scurtă durată, a unor relații efemere și a unor iluzii amare…
Și „pentru că am plâns prea mult, pentru că am strâns pumnii […] pentru că mi-e greață de ipocrizie și de prostie, pentru că am răbdat… Pentru că am pierdut totul, pentru că mă reinventez. Nu știu să mă mai bucur. Aproape că nu mai știu. […] Îmi înghit cuvintele. Ele nu își au rostul. Pentru că iert, dar nu uit. Pentru că dor.”, învățăm pas cu pas, alături de protagoniștii cărții, să ne regăsim, să ne împăcăm cu trecutul pentru a avea un prezent care poate construi un viitor „cauți cât mai departe, alegi drumurile cele mai dificiile, iar fericirea e la două minute distanță de tine, prea accesibilă, prea aproape, ai spune, de aceea nici nu ți-a trecut prin cap să renunți vreodată la drumuri”.

Aș putea vorbi la nesfârșit, aș putea povesti și dezbate „Scrisori către Îngeri” fără oprire… însă și așa, mă tem să nu fi divulgat prea mult! 😀
Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, dar atât vă spun: RECOMAND cu toată încrederea și acest volum II, împreună cu primul volum!
„El a ales” ne-a prezentat personajele, copilăria și trecutul lor dureros și întunecat, iar „Scrisori către Îngeri” ne poartă la maturitate, vedem familii, căsnicii și trădări, și parcurgem drumul anevoios spre regăsire – regăsire ca indivizi și suflete!
Alex: „Sunt atât de simplu pe cât par de complicat. Am nevoie doar de cineva care să mă înțeleagă”.
Andreea: „Am nevoie de liniștea sufletului său pentru liniștea zbuciumului meu. Am nevoie să mă simt femeie”.
Cred că am vorbit deja prea mult…
Mulțumesc frumos și din suflet autoarei pentru aceste două cărți absolut fabuloase, desprinse din… viață!
Și mulțumesc celor care veți citi această recenzie!

Recenzie cititor: autor Denisa