TOAMNA este o ciornă rescrisă, de COSMISIAN – recenzie

TOAMNA este o ciornă rescrisă

Autor – COSMISIAN

Editura CASTRUM DE THYMES, 2022

  Despre COSMISIAN nu pot spune foarte multe, acest nume fiind un pseudonim, dar pot vorbi deschis despre cărțile lui, despre textele lui, despre ce ne transmite prin toate aceste scrieri deosebite. Am citit toate cărțile publicate de autor și pot spune că fiecare e diferită și deosebită.

  În anul 2019 apare romanul Mouelle Roucher, în anul 2021 publică Lucette, în anul 2022 Mariette și Toamna este o ciornă rescrisă. Din câte știu, autorul mai are manuscrise finalizate care așteaptă să se nască în viitorul apropiat.

  „ din frunze indecise” s-a născut proza scurtă și din amintiri autorul și-a croit drum spre versuri”. Așadar acest volum este compus din două părți PROZĂ SCURTĂ și VERSURI. Ne este prezentată „o lume pastelată „ca muzica unui pian ce cântă doar pentru o frunză măcinată.

„ Toamna este o istorie. Cine o consemnează, să țină minte bine, se repetă! „

  Unii rememorează istoria, iar alții scriu istorie. Așa face Cosmisian: scrie istorie despre Toamnă. Chiar dacă ea vine în fiecare an, autorul ne-o descrie în atât de multe feluri încât o vedem diferit. Închidem ochii și ne imaginăm „Un anotimp Mamă!”, așa cum numai oamenii creativi îndrăznesc să și-l imagineze. Mai mult decât descrierea dintotdeauna, ruginie.

Versurile ne poartă melodios în pași de dans fericit spre stele, lună, soare, zi, noapte, ceață, rouă.

~ Am pieptul plin de frunze căzute~ pag.75

 Am pieptul plin de frunze căzute

Ziua e un vârtej ruginiu

Pământul vrea pustiu

Nimeni n-are curaj să-l acuze

Și vrea o eșarfă pastel

Din frunze scăldate

De pe-al pomului spate.

Ochii au ceață deasă-n privire

Seara e-o fată cu mofturi

Stelele sunt fără socluri

În ei nu mai văd fericire

Și greul singurătății apasă

Stropii prind rădăcină pe casă

Toamna-i pustie.

  Cosmisian reușește să ne facă să închidem ochii și să ne imaginăm că frunzele îngălbenite sunt semințe de soare și să ne întrebăm „Ce ar fi primăvara fără căderea frunzelor toamna?”

  Așa cum am mai spus despre autor- este un construitor de lumi fascinante, dantelate și greu de definit, iar în acest volum deosebit până și nostalgia are un farmec aparte, tomnatic și senzual.

  Nu pot să nu reamintesc de fiecare dată cât de originală este scriitura și cu câtă grijă se poartă față de sufletul cititorului chiar și atunci când subiectul este unul trist. Optimismul se plimbă  nestingherit prin cuvintele pline de sensibilitate. Ca niște gânduri pierdute, suflate de vântul toamnei spre nașterea primăverii printre toate poveștile rostite și nerostite.

~ Iluzie de toamnă~

 Mi-ai spus să te-aștept până în noapte

Târziu ți-ai amintit că am trupul slăbit

Iubirea ne tace.

Am pus lemne pe focul iubirii de-o viață

Devreme să îmi simți iubirea din sânge

Iubirea-i o ceață.

Vântul își caută bleg trupuri să îmbrace

Acum în brațele tale sunt un necunoscut

Iubirea ne desface.

În ochii tăi stinși nu-mi mai văd oglindirea

Acum m inima desprinsă de al nostru zbor

Iubirea ne tace.

 Mulțumesc autorului pentru volumul oferit și îi urez mult succes!

recenzii cărți

Cosmisian