Tobele toamnei vol. 2 (Seria Outlander, partea a IV-a) de Diana Gabaldon-recenzie

Titlul original: Drums of autumn

Traducere: Gabriel Stoian

Editura: Nemira

Colectia Nautilus Fantasy

Anul apariţiei: 14 nov. 2017

Nr. de pagini: 608

Gen: Historical Fiction, Adventure, Romance, Fantasy

Nota mea: 9,5

Seria Outlander: 1. Călătoarea – Outlander (1991); 2. Talismanul – Dragonfly in Amber (1992); 3. Cercul de piatrăVoyager (1994); 4. Tobele toamnei – The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross (2000); 6. A Breath of Snow and Ashes (2005); 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone (2009); 8. Written in My Own Heart’s Blood (2013)

  După o lungă despărțire, Claire și Jamie s-au reîntâlnit. Dar fiica lor, Briana, rămasă singură în prezent, pornește într-o căutare periculoasă a mamei și a tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată. Apoi e nevoită să riște totul ca să schimbe istoria și să le salveze viața. Prietenul ei și istoricul Roger Wakefield face și el tot posibilul să o găsească și să o ajute.

   Tobele toamnei vol.2 a reprezentat pentru mine o adevărată comedie a erorilor, un teritoriu al  încurcăturilor, confuziilor și deciziilor pripite. De asemenea, pot spune că am primit o porție zdravănă de duș scoțian. Autoarea  mi-a servit câteva băi calde de umor, urmate de jeturi reci de drame – discuții aprinse, neînțelegeri îngrozitoare, reacții necontrolate.

   Cu toate că și celelalte părti ale seriei Outlander au avut partea lor de aventură, romantism, dramatism, umor, intrigă și mister, acest roman mi s-a părut mult mai intens și mai dramatic. Nu a fost mai reușit decât precedentele cărți din serie, însă a avut un puternic impact asupra mea, datorită reacțiilor pe care mi le-a stârnit, a sentimentelor contrare.

   Am fost încântată de mai multe lucruri: acțiune, intrigă, trecerea de la momentele dramatice la cele cu doză mare de umor, evoluția pozitivă a unor personaje secundare, îmbinarea mai multor genuri literare, maniera în care s-a încheiat acest volum. Însă au existat și câteva lucruri care nu mi-au plăcut sau cu care nu am fost de acord, motiv pentru care pe parcursul lecturii am simțit că iubesc și urăsc felul în care Diana Gabaldon a gândit structura cărții, modul în care a ales să-mi arate un cu totul alt chip al lui Jamie Fraser.

   Știu că fanii seriei nu doresc să primească spoilere, așa că am să prezint doar în linii mari evenimentele petrecute în prima parte a cărții. Totuși, mă văd nevoită să ating un anumit subiect (care pentru mine nu este spoiler), întâlnirea dintre Jamie și Brianna, dar fără să intru în amănunte. Firește că nu aș fi menționat acest moment, dacă editura ar fi comprimat Tobele toamnei într-un singură carte. Întâlnirea celor doi a fost atât punctul de plecare al acțiunii acestui roman, cât și factorul declanșator al unor stări sau evenimente dramatice: prăpastia care s-a creat între tată și fiică, atacul asupra lui Roger, vânzarea lui ca sclav, încercarea lui Jamie de a îndrepta lucrurile, călătoria pe teritoriul irochezilor etc.

   Am așteptat cu nerăbdare apariția acestui roman pentru că știam că în sfârșit mă voi bucura de mult așteptata clipă a întâlnirii dintre Jamie și Brianna, tată și fiică.  Însă bucuria s-a transformat destul de curând în tristețe și frustrare. În primul rând, am fost puțin dezamăgită de maniera în care a avut loc evenimentul. Mă așteptam să fie o scenă emoționantă, dar am dat peste ceva  banal, hilar, ba chiar jenant. În al doilea rând, bucuria întâlnirii a fost umbrită de un eveniment dramatic care a creat o prăpastie adâncă între tată și fiică. M-a durut să-i văd cum se ceartă, apoi cum se evită. M-a întristat acel moment în care Brianna i-a aruncat în față:” Să te ia dracu’, ticălosule! Îmi pare rău că am venit să te cunosc.”

“Din acea noapte, nu îi mai vorbise lui Jamie Fraser. Nici el ei. Din momentul în care, într-o furie stârnită de spaimă și de revoltă, ea strigase la el: „Tatăl meu nu ar fi făcut așa ceva!“

   Pentru prima dată am fost dezamăgită de Jamie Fraser din cauza modului în care a reacționat în fața unei situații spinoase. În trecut, m-a deranjat puțin să-l văd acționând pe principiul “stâlceşte omul în bătaie apoi pune-i întrebări”, dar acum m-a mâhnit comportarea lui, ușurința cu care a gândit tot ce-i mai rău despre propria lui fiică.

“– Onoarea ta? întrebase ea, incapabilă să creadă ce auzea. Ideea ta nenorocită de onoare a provocat toate necazurile astea!”

 “Însă tatăl ei dispăruse, fiind înlocuit de un necunoscut violent; un bărbat care avea chipul ei, dar nu era capabil să înțeleagă ce avea ea în suflet, un om care îi răpise și familia, și căminul și, nefiind mulțumit de asta, îi răpise iubirea și siguranța, lăsând-o pierdută în acea țară dură și stranie.”

  De asemenea, m-a necăjit încrâncenarea cu care Brianna a dorit să păstreze tăcerea, să nu divulge anumite secrete, iar de aici a pornit întreaga încurcătură. E drept că o altă persoană se face vinovată de drama familiei Fraser, dar impulsivitatea lui Jamie și tăcerea Briannei, a făcut ca Roger, un om de-o bunătate rar întâlnită, care ar fi în stare de orice pentru ființa iubită, să treacă prin niște chinuri groaznice. Ulterior, Jamie și Brianna și-au mai spălat din păcate, dar  adesea mi-am pus întrebarea: Lui Roger cine îi șterge din memorie lunile de durere, foame, frică și umilință?

“Nu-ți dai seama că doar printr-un noroc nu port păcatul crimei în suflet și că tu ești cea care a provocat toate astea?”

   În Tobele toamnei vol. 1, Jamie și Claire au trecut printr-o serie de întâmplări și incidente neprevăzute în coloniile americane (în secolul al XVIII -lea, perioada 1767-1770): au salvat un evadat de la spânzurătoare, au fost jefuiți de pirați, au fost martorii unor evenimente tulburătoare  petrecute pe o plantație, au văzut cât de inuman sunt tratați sclavii, s-au împrietenit cu indienii Tuscarora și s-au confruntat cu o severă epidemie. La rândul lor, Brianna (fiica lui Claire și a lui Jamie) și iubitul ei, istoricul Roger Wakefiend, aflați în prezent (secolul XX, anii 1969 – 1971), au încercat să afle vești în legătură cu soarta părinților ei.

   Acțiunea din “Tobele toamnei” vol.2 are loc în secolul al XVIII -lea, perioada iunie 1769 – octombrie 1770, în Coloniile Americane. Numai în partea introductivă (primele 37 de pagini), apar câteva evenimente din prezent (secolul XX, martie-iunie 1971).

   De această dată, Brianna face o descoperire tulburătoare care o va determina să întocmească pe ascuns un plan nebunesc. Se decide să călătorească în trecut, în căutarea mamei și a tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată, pentru a le salva viețile. Pe data de 30 aprilie 1971, în ajunul  sărbătorii Beltane, sărbătoarea antică a focului, “când pe culmile dealurilor din Scoția se aprinseseră flăcările purificării și ale fertilității”, trece prin cercul de pietre de la Craigh na Dun și ajunge în secolul al XVIII –lea ( iunie 1769), la Lallybroch, Scoția. Spre mare ei bucurie, se întâlnește cu Jenny și Ian Murray (sora și cumnatul lui Jamie Fraser), dar și cu fiul acestora, Jamie cel Tânăr. Însă, are și nefericita ocazie de a o cunoste pe Laoghaire, femeia cu care Jamie se însurase după dispariția lui Claire (citiți Cercul de piatră și veți afla toate amănuntele), care a găsit imediat prilejul de a-i arunca în față o serie de acuzații la adresa părinților tinerei.

– Ea a fost, a rostit Laoghaire cu o certitudine bizar de calmă. Ea a aruncat vrăji asupra lui încă din ziua în care a venit la Leoch – și asupra mea. M-a făcut invizibilă. Din ziua în care a apărut ea, el nu a mai suportat să mă vadă.

Brianna a simțit un fior rece urcându-i pe șira spinării, în ciuda căldurii degajate de focul din vatră.

– Apoi ea a plecat. Murise, s-a spus. Ucisă în Revoltă. Iar el s-a întors din Anglia, eliberat în cele din urmă …Numai că nu era nicidecum moartă, a continuat Laoghaire încet. Iar el nu era liber. Am știut asta; am știut-o dintotdeauna. Nu poți ucide o vrăjitoare cu oțel, ea trebuie să ardă.”

   În scurt timp, Brianna își dă seama că acei oameni nu erau încântați s-o aibă alături nu atât de dragul ei, cât de dragul lui Jamie, așa că își grăbește plecarea spre America. Împreună cu Lizzie, noua ei slujnică, se îmbarcă la bordul corabiei Phillip Alonzo din Inverness, spre Charleston, Carolina de Sud. Tânăra vrea să ajungă cât mai repede la Cross River, acolo unde singura rudă pe care Jamie o are în Lume Nouă, mătușa Jocasta Mackenzie, deține o plantație numită River Run. Numai bătrâna o putea îndruma mai departe spre noua locuință a părinților ei.

   Între timp, Roger află și el de planul nebunesc pus la cale de iubita lui, și fără să stea prea mult pe gânduri, se decide să plece după ea în trecut. Din păcate, el este nevoit să aștepte câteva săptămâni până se va deschide din nou poarta spre dealul zânelor de la Craign na Dun. Abia pe data de 20 iunie 1971 (Miezul Verii, solstițiul de vară) reușește să treacă prin cercul de pietre și ajunge în trecut, anul 1769, la Inverness. Aici începe să-și folosească adevăratul nume de familie – Mackenzie, în loc de Wakefiend, numele cu care fusese adoptat. După ce află că Brianna se îndreaptă spre America, se îmbarcă și el, pe post de marinar, la bordul corabiei Gloriana, aflată sub comanda căpitanului Stephen Bonnet. Pe parcursul a opt săptămâni, cât a durat călătoria, a trecut printr-o serie de peripeții și de multe ori s-a aflat în primejdie pe mare. A fost nevoit să asiste la evenimente înfiorătoare, să simtă duhoarea de boală, să vadă panica celor de la bord.

   Abia în septembrie 1771, reușește să o găsească pe Brianna în Wilmington, dar în momentul în care o vede, uită de bunele maniere și reacționează precum un soț gelos.

“Stătea în apropierea vetrei, cu părul sclipind în lumina focului, și discuta cu un tânăr al cărui zâmbet Roger ar fi vrut să îl șteargă cu forța. În loc de asta, a trântit ușa în urma lui cu toată puterea. Ea s-a întors tresărind și sa uitat nedumerită la necunoscutul bărbos. În ochi i-a apărut o sclipire de recunoaștere, apoi o expresie de bucurie, și fața i s-a destins într-un zâmbet uriaș.

– Oh, tu erai? a spus ea.

Apoi expresia din ochi i s-a schimbat când înțelegerea a explodat ca un foc de prerie. A scos un țipăt. Unul din tot trupul și toți cei aflați în tavernă, auzindu-l, au întors capetele ca să vadă ce se petrecea.

– Să te ia naiba!

S-a repezit peste masă și a prins-o de braț.

– Ce dracu’ faci aici?

Brianna se albise la față, iar ochii ei erau rotunzi și întunecați de șoc.

Încercând să-și elibereze brațul, s-a tras în spate.

– Dă-mi drumul!

– Nu vreau! Vii cu mine! Acum!”

   După dulcea împăcare, cei doi leagă un jurământ de căsătorie, însă fericirea  lor nu durează decât o noapte pentru că Brianna descoperă că Roger i-a ascuns un lucru important. Simțindu-se supărată și trădată, alege să-l părăsească și să plece singură în căutarea părinților ei.

   Din păcate, slujnica Briannei, micuța Lizzie, asistase cu o seară în urmă la cearta dintre stăpâna ei și acel bărbat pe nume Mackenzie, iar a doua zi, când tânără s-a întors atât de abătută, după ce dispăruse întreaga noapte, a presupus în mod eronat că bărbatul îi făcuse ceva rău. Iar de aici a început acea comedie a erorilor despre care vă povesteam la început. Gândiți-vă că acea confuzie de nume, Wakefield –MacKenzie, a făcut ca Jamie Fraser, abia intrat în rolul de tată, să reacționeze în mod impulsiv, iar de aici lucrurile au luat o întorsătură dramatică, ce va duce la înstrăinarea dintre el și fiica lui, la răcirea relației cu soția, și îl va purta departe, până în ținuturile sălbatice ale indienilor Mohawk. Va putea Jamie să îndrepte lucrurile? Va supraviețui Roger acelor luni de bătăi și batjocură? Va reuși să ierte? Va vrea s-o mai revadă pe Brianna?

Citate:

 “Mi s-a strâns inima gândindu-mă la ultimele câteva săptămâni, la Jamie, care fusese sumbru, singur, simțindu-se vinovat și încercând să repare lucrurile. La o adică, de aceea venisem cu el – pentru că mă temeam că, dacă pleca singur, nu se va mai întoarce. Mânat de vinovăție și de curaj, ar fi putut face ceva necugetat; știam că va fi mai prevăzător dacă îl însoțeam. Și tot timpul se socotise nu doar singur, ci respins de unica persoană care putea – și trebuia – să îi fi oferit alinare. Adevărat, „îl roade foarte tare“, cum spusese Ian.”

 Brianna era sânge din sângele lui și carne din carnea lui. O promisiune nerostită îndeplinită față de părinții lui; darul lui făcut lui Claire și al ei către el.

   Pentru a nu știu câta oară, s-a trezit gândindu-se la Frank Randall. Și întrebându-se ce crezuse    Randall ținând în brațe copilul altui bărbat – și încă unul pe care nu avea niciun motiv să îl iubească?

  Probabil că, la o adică, Randall fusese bărbatul mai bun – ocrotise un copil de dragul lui și al mamei lui; îi privise chipul cu bucurie doar pentru frumusețea lui proprie, și nu pentru că se vedea reflectat pe sine în el. S-a simțit vag rușinat și a lovit mai tare cu securea ca să își exorcizeze sentimentele.”

 Cartea Tobele toamnei vol. 2, de Diana Gabaldon poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Listă cărţi Diana Gabaldon

21 COMMENTS

  1. Iti așteptam recenzia. Mai dureaza pana citesc seria, dar pana atunci savurez povestea alaturi de prezentarile tale. Felicitări maxime, Alina!

  2. Alina, ai transmis atata emotie in recenzia ta, incat m-a infiorat! Felicitari, imi place cum ai prezentat actiunea si momentele pe care le-ai punctat! Nu am citit inca acest volum, dar imi dau seama ca este de un dramatism extrem. Am admirat si colajele minunate!

    • Oli, cu fiecare volum ajungi sa patrunzi si mai adanc intr-o lume dura, salbatica. Iar personajele sunt puse la niste incercari greu de descris in cuvinte. In mod sigur vei fi atrasa de Outlander! Multumesc mult!

  3. Se simte cand recomandarea prin recenzie este facuta cu sufletul, de o fana a seriei, si nu de una care nu a reusit sa termine nici primul volum, dar s-a apucat ca tema de casa, sa ne povesteasca despre al patrulea. 😀 Alina, insa cum ai reusit sa faci pisicutele sa intre in transa de privit pe tavan? Cu luminita telefonului? 🙂

  4. Woauu,felicitari Alina!Am asteptat recenzia ta cu nerabdare!Deocamdata urmaresc seria aceasta,doar prin recenziile tale!Sper,sa reusesc sa le citesc si eu candva!

  5. Eu tocmai ce am terminat partea a doua din ,,Cercul de piatră”… Urmează cât mai curând ,,Tobele toamnei” 🙂

    Felicitări pentru recenzia superbă, Alina locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.