Trădarea de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

Trădarea, de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

Titlu original: The Heat of Betrayal
Traducător:  Lidia Gradinaru
Editura Trei-2016
Număr pagini: 399

   Douglas Kennedy s-a născut în Manhattan în 1955, dar a călătorit mult, locuind mai mulți ani în Australia, apoi în Irlanda. Romanele sale au fost traduse în peste 22 de limbi, înregistrând un succes uriaș de piață și bucurându-se deopotrivă de aprecierea masivă a criticii. În 2006, lui Douglas Kennedy i s-a decernat distincția de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, iar în 2009 a primit Grand Prix du Figaro, acordat de cotidianul Le Figaro.

Am cărțile lui Douglas Kennedy de ceva vreme în biblioteca, dar nu știu cum am avut mereu o “altă prioritate”. Sincer, acum îmi pare rău, dar cum nu e timpul pierdut m-am decis să fac un “maraton” Douglas Kennedy.

Cu talentul sau de a scrie romane care te țin cu sufletul la gură, dar te și îndeamnă la meditație, Douglas Kennedy te invită într-o călătorie palpitantă în inima întunericului, adresându-ți totodată o provocare: ce ai face dacă viața ta ar depinde tocmai de această călătorie?”

   Așa că începem cu “Trădarea” al cărei motto mi s-a părut prea dur când am început cartea și mult prea adevărat când am terminat-o:

“Pânzele sus, tovarăși cu inima grea:

Să se încline și să se clatine fiecare orizont-

Voi știți care-i răul-vrerile voastre sunt schimbătoare,

Valorile voastre neclare, inimile voastre impure

Și viața voastră trecută, o biserica ruinată-

Lăsăți-va, așadar, otravă drept leac.”

(din Louis MacNeice,”Thalassa”)

Întâlnirea dintre Robin și Paul este un “Coup de Foudre” cum spun francezii:

  “Sentimentul instantaneu, copleșitor că ai întâlnit iubirea vieții tale, singurul om care îți va schimba întreagă traiectorie fiindcă știi…”

   Robin este contabilă, Paul a fost trimis la ea să rezolve problemele financiare încâlcite. Robin este un om al cifrelor, un om cu capul pe umeri, un om care-și iubește meseria și pe baza actelor contabile poate să cunoască altă persoană și s-o caracterizeze:

“Banii sunt acea linie de fractură pe care facem piruete. Arătați-mi suma numerică a unei persoane și pot să  schițez un portret al imensei ei complexități: visurile și aspirațiile ei, demonii și spaimele ei.”

  Paul pe de altă parte este un om care abordează viață cu detașare, nu se teme să facă datorii, să aibă vicii, să fie diferit:

“Ca atare, prima impresie pe care mi-a făcut-o Paul Leuen a fost a unui om care-spre deosebire de noi, ceilalți-reușise să evite cumva toate capcanele vieții prozaice, să scape de rutină. Iar eu întotdeauna mi-am dorit să mă îndrăgostesc de un artist.”

   Robin s-a îndrăgostit pe loc, poate și pentru că Paul avea unele trăsături ale tatălui ei, pe care ea l-a iubit enorm. Tatăl ei fusese un boem, care încercase mereu fermecător și cu zâmbetul pe buze să facă bani, fără să reușească, schimbau mereu orașul, școala. Cu toate că-i recunoștea defectele îl adora și erau foarte apropiați. Mama ei în schimb era mai rece, mai pragmatică, țineau una la altă dar erau mai reținute și oarecum reci în relația dintre ele. Robin a rămas o fiică responsabilă și, deși conștientă de greutățile pe care le-a întâmpinat mama ei, nu a reușit să aibă cu ea o legătură specială ca și cu tatăl ei.

  Robin mai fusese căsătorită, dar nu a mers. Întâlnirea cu Paul o bulversează, se căsătoresc și timp de 3 ani sunt foarte fericiți, deși Paul este la fel de impulsiv, negândit, cheltuitor și Robin își dă seama că nu-l mai poate schimba. Dar îl iubește, își dorește un copil cu el, așa că ideea vacanței este binevenită, chiar dacă Paul îi face o surpriză și-o duce în Maroc. Contrar imaginilor văzute în filme- Casablanca este un oraș vechi, prăfuit, ciudat, sărac și totuși avea farmecul lui.

   Nu e prea încântată și paradoxal nici Paul nu pare bucuros. Pleacă la Essouira. Peripețiile încep încă de la cazare când nu e găsită rezervarea, dar banul și talentul ei de negociator rezolvă situația.

  Apoi lucrurile intră pe un făgaș relativ normal. Zile petrecute împreună, el pe terasa camerei apoi pe terasa unei cafenele desenând (era un foarte talentat artist), la Essaouira totul curgea încet .

  Robin lăsase instrucțiuni la firmă, ajutorului ei de nădejde  Morton, hotărând să stea o lună în Maroc la Essaouira.

  Deși Robin avea impresia că-l cunoaște foarte bine pe Paul nu știa multe lucruri despre trecutul lui:

“Paul îmi ascundea multe despre viața lui. Iar o parte din mine era geloasă pe trecutul lui. Geloasă pe faptul că existaseră femei care îl cunoscuseră intim înaintea mea.”

   Robin ia ore de franceză, apoi face plimbări lungi pe plajă, Paul desenează pe terasă și primele 14 zile devin magice. Fouad, cel care deținea cafeneaua, îl ferea pe Paul de restul lumii, iar acesta drept mulțumire și pentru consumație îi dădea câte un desen. Pentru Paul locul oferea ”o perspectiva asupra spectacolului cromatic” pe care îl desena în creion negru sau cărbune. După masa și seară se plimbau, dar mai ales făceau dragoste Robin dorindu-și copilul.

  Dar pacea idilică este destrămată de mailul primit de la contabilul și prietenul ei Morton. Acesta îi spune că a rezolvat sarcinile trasate (problemele lui Paul cu fiscul) și a primit o factură a lui de la o clinică. Robin rămâne șocată când vede factura: Paul care susținea că vrea un copil cu ea făcuse o operație de vasectomie imediat ce discutaseră subiectul.

   Furioasă, printează actele și le lasă pe pat cu un bilet. Pleacă pe plajă să se plimbe sperând că la întoarcere el să nu mai fie acolo și ea să plece liniștită acasă.

   Când se întoarce camera e răvășită, sunt urme de sânge, pe pat lângă biletul lăsat de ea:

Ai ucis totul și te urăsc. Nu meriți să trăiești.”

Un alt bilet:

”Ai dreptate. Ar trebui să mor.”

   Poliția nu o crede, o consideră vinovată, i se interzice să plece. Așa că începe să cerceteze pe cont propriu, găsește în rucsacul lui Paul poza unei tinere Samira, cu un copil  și jurnalul soțului ei în care acesta scrisese că trebuie s-o readucă în viața lui. Camerista îi spune că Paul s-a dat singur cu capul de pereți, că ea l-a ajutat să plece nevăzut din hotel să meargă la Fouad.

   Tot ea o ajută și pe Robin, dar Fouad îi spune că Paul a plecat la Casablanca. La rugămintea ei o ajută și pe ea să plece.

  Indicațiile din jurnal o duc la Romain Ben Hassan-un artist care fusese prieten cu el în Casablanca, dar așa cum va afla, în timp, povestea este mult mai complicată.

  Și așa începe un adevărat periplu în deșert, le găsește pe Samira și Faiza, află cine sunt și ce au reprezentat în viața lui Paul.

  Drumurile o duc în Ouarzazate, aproape dă de urma lui Paul, dar acesta dispare din nou lăsându-i câteva rânduri:

“Am dat-o în bară. Mă îndrept spre capătul liniei. Nu mă urmări. Lasă-mă să fac ce trebuie să fac. Ce trebuie să fac…

Îmi pare nespus de rău. Dar în cazul asta iertarea nu e meritată. De aceea dispar. Definitiv.

Ai fost iubirea vieții mele. Înțeleg asta abia acum.

Adio.

P.”

   Și totuși Robin îl urmează în diferite locuri. Odată ajunsă la Tată află că Paul nu este. Porneşte pe drum înapoi, dorind să afle unde a dispărut Paul.Trece printr-o tragedie, este salvată, se întoarce în State și oarecum își reia viață.

   Cine era Samira? Cine era Faiza? Ce i se întâmplă lui Robin în deșert? Cine o salvează? Cum ajunge acasă? Ce s-a întâmplat cu Paul?

  Sunt întrebări la care veți găsi răspunsuri citind cartea. Cum spune autorul:

“Soarta e strâns legată de muzica hazardului. O întâlnire întâmplătoare, o alegere impulsivă…și soarta își creează dintr-odată momentul ei deosebit.”

  Acțiunea este complexă, deși nu foarte trepidantă, totuși interesantă. Mai interesante sunt tipologiile umane: de la femeia simplă la cea sofisticată, de la omul simplu la criminal sau artist.Toate personajele trec printr-o gamă largă de trăiri și sentimente.

  Și din nou vedem cum trecutul are repercursiuni asupra prezentului, cum oamenii nu pot trece de resentimente și ură, de lăcomie, de trădare.

Abia când termini cartea îți dai seama că tot romanul este despre “trădare”, trădarea familiei, a prieteniei, a iubirii.

“O poveste de dragoste noir, superb scrisă.”(The Times)

“O aventură psihologică sub soarele arzător al deșertului.”(New Statesman)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Cărţi Editura Trei
Recenzii cărţi

Trădarea de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzieTrădarea de Douglas Kennedy-Editura Trei-recenzie

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

8 COMMENTS

  1. O singura carte a citit de D. Kennedy si m-a surprins placut. Nu stiu daca as putea face un maraton din ce a scris. Am sa caut si eu acest titlu, imi place tot ce ai scris, poate cine stie, ma razgandesc si ii mai dau o alta sansa autorului.

  2. Mili am citit deja vreo 5 mai am cred ca 2.Abia acum am realizat ca am si prima lui carte aparute la noi la edit Lider-identitati furate

    • Multumesc ,tot ce am citit pana acum mi-a placut.Sunt subiect din viata foarte bine abordate

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.