Home Autori romani Vizita tinerei doamne – George Arion – recenzie

Vizita tinerei doamne – George Arion – recenzie

by Arci - feb. 2, 2024

Vizita tinerei doamne – George Arion – recenzie

Titlu: Vizita tinerei doamne
Autor: George Arion
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2023
Număr de pagini: 264

“GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970. În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se explică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. Proză mystery & thriller Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016. Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană. A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999). Cetățean de Onoare al orașului Tecuci. În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.”

“Al nouălea roman cu Andrei Mladin
Externat după ce a scăpat de boală ca prin urechile acului, sătul de tot ce i s-a întâmplat de-a lungul timpului, dornic să-și găsească un refugiu, Andrei Mladin decide să se retragă în orașul copilăriei. Deghizat și folosind un nume de împrumut, Mladin ajunge în târgușorul unde constată că nu prea multe s-au schimbat. Mai rău, micul oraș nu e deloc o oază ocrotitoare.
Pe lângă amintirea unor întâmplări nefericite din trecut pe care de-abia acum le înțelege cu adevărat, nici prezentul nu-l scutește de tracasări. În localitatea care pare amorțită de frig și ninsori încep să aibă loc crime deosebit de suspecte.
Mladin nu poate rămâne indiferent și se implică în căutarea adevărului. Investigațiile îl ajută să lămurească și episoade nefaste din existența sa.
Iar în Bucureștiul pe care l-a părăsit, o frumoasă și enigmatică franțuzoaică îl caută cu disperare…”

„Nu cred să existe în literatura noastră actuală vreun personaj care să-l întreacă în popularitate pe Andrei Mladin.”(Tudorel Urian)

Așa este!!! Andrei Mladin a fost eroul atâtor aventuri, anchete, evenimente, încât orice roman, în care el era personajul principal, te ține garantat în priză de la prima până la ultima filă. Mi-era dor de-o nouă aventură a simpaticului jurnalist, și iată că George Arion ne face o surpriză cu romanul “Vizita tinerei doamne”.

Doar că acum avem un Andrei Mladin peste care au trecut anii, care-și dorește liniște, mai ales după perioada petrecută pe un pat de spital, așa că pune la cale un plan.

Iese din spital ceva mai repede decât îi spusese prietenului lui de-o viață Hara (Haralambie Necsulescu), scoate bani de la bancomat, își cumpără cele necesare pentru o deghizare, ceva între un vagabond și om sărac, scoate cartela din telefon și ia trenul către orașul B., orașul copilăriei, gândindu-se că în “Piccola citta/ Dove non succede niente…” / va reuși să se odihnească și să se regăsească. Coboară ca un anonim pe peron, unde întâlnește un tip în vârstă care-i oferă cazare. Cu ezitările de rigoare, firești după atâtea anchete, până la urmă acceptă și este impresionat plăcut de căsuța cochetă, de mulțimea de cărți și de gazdă. Adam Ramba era pensionar, singur după moartea soției, și închiria camera și pentru o sursă de câștig dar mai ales pentru companie. Îl recunoaște pe Andrei Mladin, fuseseră colegi de școală, dar acceptă numele pe care acesta și-l dă realizând că Andi Malerdin este de fapt anagrama numelui real. Pe a doua intrare a căsuței, deasupra ușii scria pe frontispiciu cuvântul ”Proletcult”, unde Ramba îi arată o cameră în care adunase toate cărțile aruncate de alții, cărți ale epocilor trecute, mai ales ale autorilor sovietici. Se gândise că poate cineva, cândva, le va folosi pentru o istorie a vremurilor.

Și Andrei începe să parcurgă la pas locurile copilăriei, își amintește de prieteni, colegi, unele cazuri de crimă al căror autor nu a fost niciodată prins, și pe care acum le vede din perspectiva adultului și mai ales a detectivului. Dar cele mai dureroase sunt amintirile cu familia, cu modul cum pentru o glumă pe care tatăl lui o considera nevinovată, cineva din anturaj îl reclamase, fusese dat afară din partid și, din director de școală apreciat, ajunsese pribeag și plecaseră cu toții la București, dar chiar și acolo multă vreme avusese de suferit. Acum află de la gazda lui că reclamantul fusese de fapt un securist sub acoperire, a cărui sarcină era de-a raporta orice pas greșit al celor aflați în diferite funcții.

Dar liniștea pe care o sperase este iluzorie pentru că nimerește în plină campanie electorală. Și aici, ca peste tot, sunt diferite grupări al căror șef vrea să candideze la primărie, șefi care țin așa numite cercuri (de fapt adunări cu adepții lor) și care susțin idei halucinante, dar care sunt acceptate. Unii scoteau pe rețele știri false și teorii ale conspirației, alții susțineau dreptul de-a plagia, mai erau cei carea făceau apologia scriitorului din umbră – ghost writer, dar și cei care militau împotriva cititului, a cărților, a literaturii în general. Și în plus actualul primar, un tip bogat care avea un fiu autist campion la trasul cu praștia, pentru care înfiintase chiar un club.

Dar liniștea urbei e spartă de trei crime, trei dintre tipii care conduceau cercurile, uciși cu praștia, crime urmate și de incendii devastatoare. Din întâmplare Andrei Mladin asistă la înmormântarea celui care-i distrusese familia, și vede o ceată de agenți care însoțeau sicriul. În aceeași zi dispar și cărțile vechi adunate de Ramba.

Cine a luat cărțile și de ce ? Cine a ucis candidații și de ce? Cine a dat foc?

Veți afla totul și mult mai multe amănunte citind cartea.

Cert e că “sătul de liniștea orășelului” Andrei Mladin se întoarce la București, unde dă de Hara, disperat că nu-l găsise nicăieri. Așa aflăm a doua poveste, cea a lui Hara, despre tânăra franțuzoaică Juliette, care-i aducea lui Mladin vești de la bunica ei, Melania, fosta lui prietenă din copilărie. Hara îi povestește cum l-au căutat și ei și poliția, cum s-au făcut cercetări, cum au fost chiar să identifice cadavre. Până la urmă Juliette a plecat.

Lui Andrei Mladin îi pare oarecum rău că le-a dat atâtea bătăi de cap și că n-a întâlnit-o pe Juliette, dar bănuiește că scrisoarea bunicii s-ar fi referit la un personaj din copilărie.

Dacă vreți să aflați toate avatarurile prin care a trecut Hara, căutându-l pe Andrei, trebuie să citiți cartea.
Eu v-am trasat doar ideile și liniile principale, dar în roman cele două povești le aflăm prin capitole alternative, ceea ce le face cu atât mai interesante. Sigur că poveștile lui Andrei îl vor mira și chiar șoca pe Hara, mai ales că erau prieteni din copilărie.

Mă gândeam citind romanul că pentru fiecare dintre noi copilăria și locurile în care am petrecut-o au avut un impact major. De altfel Andrei Mladin recunoaște:

“Am revenit în gând de mii de ori în locul unde am copilărit, și l-am explorat ca pe o capsulă a timpului. Ori de câte ori asupra mea se abătea vreun necaz îmi aduceam aminte ce clipe magice am trăit în orășelul B. Totul mi se părea fastuos în această urbe. “

“Chiar dacă n-a fost totul frumos și fără dureri, pentru mine a însemnat totdeauna un loc de refugiu ori de câte ori mă gândeam la el. O fortăreața impenetrabilă în care mă ferecam când o năpastă se abătea asupra mea.”

Mi-a plăcut întâlnirea cu un Andrei Mladin mai în vârstă, cu alte criterii, cu alte gânduri, și totuși cu același umor fin, și cu aceeași prietenie puternică și valoroasă cu Hara. Iar plimbările pe cărările amintirilor, dar și secvențele de actualitate istorică, economică, socială și politică, pe care le recunoaștem, indiferent că au loc într-un orășel sau în capitală, au un impact puternic datorită măiestriei autorului.

Cum bine spune Caius Dobrescu: