Transformarea – Justin Cronin – “Când vocile suave amuţesc…”
,,Când se sfârșise timpul şi lumea îşi pierduse memoria, iar omul care fusese odată dispăruse din vedere ca o navă ce se îndepărtează în zare..."
Transformarea, de Justin Cronin – “Când vocile suave amuţesc…”
Editura Nemira
Colecţia Nautilus
Data apariţiei: 2017
Titlul original: The Passage
Traducători: Ştefan Ghidoveanu, Cristina Ghidoveanu, Andreea Florescu
Număr volume: 2
Număr de pagini: 488 + 560
Nici nu ştiu din ce sursă de informare sau zvon amical mi s-a impus ideea că romanul Transformarea – primul dintr-o trilogie (la Nemira apărut în două volume zdrăvenele ce arată superb) este un fel de Războiul Z cu vampiri în loc de zombi. Poţi păstra aceeași comparaţie şi după ce l-ai citit, mai ales pentru numărul mare de personaje şi atmosfera din a doua sa parte, dar seria lui Cronin începe cu mult înaintea şi merge mult mai în profunzimea crizei planetare din lumea sa. Evenimentele se cumulează ca în cele mai bune povești ale lui Stephen King, încet, pas cu pas, adunând la un loc multele personaje prezentate aparent fără legătură şi împletindu-le acţiunile înspre un punct magnetic ce reprezintă o primejdie tot mai clar definibilă. Transformarea – Justin Cronin –
Chiar dacă suntem într-un viitor foarte apropiat, doar cu ceva mai multe războaie şi atentate, unde oamenii au la marginea societăţii aceleaşi probleme familiale dickensiene dintotdeauna, începi să percepi indicii despre diferenţele imperceptibile care dau tonalitatea mai altfel a acestui univers. Unele ultimative, încă dinainte de contactul cu ameninţarea principală – amintiri reprimate, vise, premoniţii şi manifestări telepatice stranii par să prevestească o schimbare dramatică în textura existenţei.
În abundența junglei boliviene, profesorul Jonas Lear face o descoperire menită să schimbe pentru totdeauna destinul umanităţii: un virus transmis de lilieci, care îmbunătăţeşte temporar condiţia umană, permiţând vindecarea de boli incurabile, întărirea organismului şi oprirea îmbătrânirii. Din păcate, expunerea la el este deocamdată letală, provocând febră hemoragică, odată trecută etapa ameliorării temporare, aşa că este nevoie în continuare de experimente pentru a extrage numai partea bună a molipsirii. Armata preia frâiele experimentelor genetice în ideea transformării oamenilor, mai înainte de orice, în soldaţi perfecţi, care se vindecă uşor, se recuperează rapid şi se întorc la luptă. Pentru a se realiza asta se pregăteşte o baza secretă în Colorado şi se hotărăşte începerea experimentelor pe condamnaţi la moarte sustraşi de FBI din sistemul penitenciar înainte de execuţie.
Agentul FBI, Brad Wolgast, este printre cei însărcinaţi să colecteze deținuţii pentru Proiectul NOE – aşa cum a fost botezat experimentul, cu referire la vârsta matusalemică a personajului biblic. Cel mai uşor este să culegi vinovaţii, dar ce resorturi ale conştiinţei se activează într-o minte de tată care şi-a pierdut fiica, atunci când trebuie să trimită înspre experimentele despre natura cărora are deja o vagă idee, nevinovăţie pură? Şi nu doar pe vreunul dintre osândiţi, acuzat pe nedrept, cum este Anthony Carter, dar şi o fetiţă. O fetiţă părăsită de mamă în cadrul unei comunităţi monahale.
De fapt, cu micuţa Amy Harper Bellafonte începe şi se dezvoltă această saga. Prin tribulaţii ale decăderii umane, aproape clasice, trece mama ei, dând greş în viaţă, fiind bătută de tatăl-iubit-întreţinut de care reuşeşte cu greu până la urmă să scape, dată afară de la serviciu, ajungând să se prostitueze în camere sordide de motel, cu Amy închisă în baie şi dormind în cadă, chiar ucigând la un moment dat un client în legitimă apărare şi fiind de aceea nevoită să-şi părăsească copila.
Afectată de toate acestea, Amy ajunge o fiinţă tăcută şi ciudată, totuşi până la urmă o fetiţă dulce pe care toţi simt nevoia să o protejeze, de la surorile mănăstirii, unde a fost părăsită, şi persoanele întâlnite întâmplător, până la agentul FBI trimis să o răpească.
Doisprezece sunt condamnaţii pe care încep experimentele înfiorătoare ce presupun multă durere şi dezumanizare completă, a treisprezecea ar trebui să fie nevinovata Amy, dacă mustrările de conştiinţă ale agentului Brad Wolgast nu vor duce la întreruperea planurilor scelerate ale cercetătorilor.
Prima parte a cărţii este un thriller captivant, cu puţine elemente fantastice. Fiecare personaj este urmărit individualizat, cu trecut şi prezent, lumea încă nu s-a îndepărtat prea mult de cea de acum şi situaţiile prin care trec protagoniştii sunt mai mult cele ale unui roman de suspans, un pic polițist, actual, sau, aşa cum am mai remarcat, unul în stil Stephen King – din cele ale lui în care elementul horror se manifestă mai târzior şi doar tremură mult timp neclar într-un colţ al scenei în timp ce problemele realităţii cotidiene se precipită, distrăgând atenţia. Transformarea – Justin Cronin –
O amalgamare de evenimente şi trăiri interioare care produce în fiecare dintre protagonişti mici transformări ce o preced sau o prefigurează pe cea mare:
“
Când se sfârșise timpul şi lumea îşi pierduse memoria, iar omul care fusese odată dispăruse din vedere ca o navă ce se îndepărtează în zare, dând ocol pământului cu viaţa lui cea veche ascunsă în cală; când stelele rotitoare priviseră în jos la nimic, iar luna pe arcul ei nu-şi mai amintea numele lui şi nu mai rămăsese decât uriaşa mare de foame pe care plutea la nesfârşit – înăuntrul lui, în cel mai adânc cotlon, încă se mai află ceva: un an. Muntele, anotimpurile ce se schimbau şi Amy. Amy şi Anul lui Zero.”
A doua parte, care este un vast fragment de operă post-apocaliptică, începe odată cu finalul previzibil apocaliptic, dar nu mai puţin tulburător, al primei, după ce acei doisprezece virali au evadat împrăștiind molima, la foarte mulţi ani distanţă, când deja lumea arată cu totul altfel.
Singura şansă a umanităţii este acum Amy a cărei inoculare simbiotică a transformat-o în unica forţă ce poate face faţă “vampirilor”, având capacităţile acestora, dar fără a contracta şi toate efectele secundare negative pe care le-au suferit ei.
Cei cu care are de dat lupta pentru viitorul omenirii sunt de-acum creaturi monstruoase şi însetate de sânge, propagatori ai terorii şi ai distrugerii, care nu mai lasă celor ce încă au scăpat de molipsirea vampirească decât perspectiva unei lupte interminabile, o viaţă trăită sub ameninţarea contaminării prin contactul cu inamicul şi al morţii care a ajuns preferabilă vieţii asediate sau monstruoase.
Destinul ultimilor supravieţuitori din Colonia protejată de Ziduri depinde de felul cum e apărată de Paznici, dar şi de fiecare dintre membrii familiilor rămase în viaţă, rezistenţa lor disperată constituindu-se într-o veritabilă cronică a eroismului uman.
Avem alte personaje, de alt gen, adaptate noii epoci întunecate, saga relansându-se pe noi traiectorii, de-acolo unde alte poveşti pre-apocaliptice se termină sau cele post-apocaliptice încep ezitant, fără o istorie explicativă în spate. Acum teroarea este palpabilă şi atmosfera de totul e pierdut, grea, dar speranţa că se mai poate salva măcar ce a rămas este luminiţa din capătul abisului care însufleţeşte şi încarcă cu determinare luptătorii împotriva tenebrelor.
Justin Cronin are talentul de a crea într-o lume SF&F personaje perfect realiste, parcă desprinse din cotidianul mainstream, pe care le prezintă exhaustiv, dar fără să te obosească nicio clipă prin divagaţiile despre devenirea şi traiectorile lor până în punctul în care le-ai întâlnit. Talent dublat de priceperea aproape tachinatoare de a te ţine suspendat de un fir subţire, cu răsuflarea tăiată în aşteptarea deznodământului sau rezolvării unui moment palpitant.
Transformarea – Justin Cronin – “Când vocile suave amuţesc…”
O carte mare, şi la propriu şi la figurat, pe care ţi-o doreşti şi mai groasă, cu şi mai multe volume, la cât de bine reuşeşte să te prindă în fiecare etapă a deversării ei imaginative fantastice şi înfiorătoare.
Trilogia completă arată astfel:
The Passage (2010) – Transformarea (Nemira, 2017)
The Twelve (2012)
The City of Mirrors (2016)
Cartea Transformarea, de Justin Cronin poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti
Transformarea – Justin Cronin – “Când vocile suave amuţesc…”
Îmi place recenzia ta foarte mult, felicitări! Cat despre carte, vreau si eu sa o citesc încă de când a apărut și la noi. Atât subiectul cărții, cât și coperta (da, sunt influențată de coperți) m-au convins că merită să o citesc.
Merci, Madalina! 🙂 Si pe mine m-au influentat copertile in dorinta de a citi neaparat cartea, arata splendid la modul infiorator. 😀
Nu as fi pus niciodata cartea pe lista mea de dorinte daca nu citeam prezentarea ta. Cred ca e o carte pe cqre as puteq sa o citesc! Te felicit pentru ca ai reusit sa prezinti foarte bine esența sibiectului
Multumesc, Vero! 😀 Sa stii ca are multe alte influente in afara de cele horror si SF, ai putea gasi o parte a ei care sa te prinda total! 🙂
Mi-am dat seama , din cauza asta am pus-o pe lista!
Imi place foarte mult recenzia, iar coperile la randul lor ma tenteaza foarte mult. Felicitari pentru recenzie.
Multumesc, Maria Ancuta! 🙂 Reteta perfecta: continut de calitate si estetica atragatoare. 🙂
Da, o reteta pe care ar trebui sa o foloseasca cat mai multe edituri. Uneori din cauza unui aspect nu prea placut ochiului ratam carti foarte bune. In cazul meu se aplica asta 😀 :d
Gat! Gata! Am trecut carte/caramida pe lista! Recenzia ta nu mi-a dat de ales. Vreau sa citesc Transformarea. Urgent!
Felicitari pentru recenzie!
Merci, Alina! 🙂 Numai buna de citit intr-o excursie la munte pe langa castele vampiresti! 😀 La un moment dat devine un adevarat ghid de supravietuire in astfel de conditii incantatoare. 😀
O recenzie foarte tentanta! Am trecut cartea pe lista, imi place sa citesc o carte SF din cand in cand.
Frumoasa recenzie,dar,cărțile de acest gen nu îmi sunt digerabile prea bine.Acum evit Nautilus,sunt dure pt oameni duri!
Felicitari Marius!Abia astept sa citesc si recenzia la celelalte parti ale trilogiei,bineinteles facuta de tine.Pe mine stii ca nu ma prinde genul dar felul cum scrii este superb.Felicitari!
Cea mai buna carte citita anul acesta. Si am citit cateva zeci… Acum sper ca Nemira sa nu ne lase sa asteptam ani pana la urmatorul volum.
Cartea asta am ratat-o… Dar, recenzia ta m-a convins sa o trec pe lista. Felicitări si mulțumesc!
Multumesc mult! 🙂 Un roman datator de toate soiurile de fiori! 🙂
Cartea incepe binisor, cu toate ca sint multe umpluturi care nu aduc nimica-n plus (istoricul unor personaje), dar sint doar pe la pagina 145 parca, poate o sa aiba relevanta.
Dar traducerea, omfg! Cum sa traduci expresia „sink/drop like a stone” mot a mot, cu „a cazut ca o piatra” (temperatura). Cum sa te referi la un personaj de sex masculin de 40+ ani ca face „pipi”. Cum sa crezi ca un asa personaj (neretardat) ar zice vre-odata unui alt personaj matur „trebuie sa fac pipi”. Si cum, pentru numele lui Joe Pesci, sa traduci expresia ” had to give it to them” (care inseamna ca recunoaste sau apreciaza ceva facut de ei) cu ” a trebuit sa le-o prezinte” (sau ceva de genul). Gizas fachin craist. Cu siguranta ca exista multe alte asemenea idiotenii subtile si mai putin subtile in aceasta traducere. Cum sa ai incredere intr-o astfel de traducere? N-ai.
[…] Citește recenzia […]