Prodigium de Anca Moraru – LiterPress Publishing – recenzie

Prodigium de Anca Moraru – LiterPress Publishing – recenzie

Prodigium de Anca Moraru - LiterPress Publishing - recenzie

Prodigium, de Anca Moraru – LiterPress Publishing – recenzie

Prodigium

Autor Anca Moraru 

Editura: LiterPress Publishing

Colecția: Foxglove

Număr pagini: 296

An apariție: 2021

Gen: Thriller psihologic

  Cu toate că au trecut zile bune de când am citit ,,Prodigium”, încă mă simt prinsă în mrejele acestui roman tulburător. Am vrut să scriu recenzia imediat după ce am terminat lectura, dar mi-a fost imposibil, asta pentru că eram uimită, ba chiar descumpănită, din cauza întorsăturilor de situație de la final. M-am așteptat la orice, dar nu la un asemenea deznodământ.

  Am tot încercat să descopăr adevărul, dacă cineva se făcea cu adevărat vinovat de situația în care se afla Angeline, să aflu legătura dintre Angeline, Samira și Sarah, să descifrez misterul acelor coșmaruri și halucinații, trauma care a dus la apariția lor, dar nu am crezut că lucrurile vor lua o asemenea turnură. Am avut în minte câteva scenarii, am făcut tot felul de presupuneri, dar nu am nimerit nici pe aproape. Nu greșesc dacă afirm că autoarea s-a jucat cu mintea mea, determinandu-mă să-mi pun întrebarea dacă personajul central mai era capabil să facă diferența dintre imaginație și realitate.

  Anul trecut am avut ocazia să citesc o carte semnată de Anca Moraru, Să ai curajul să îți dorești mai mult –  un romance drăguț și dulce – și am fost încântată atât de scriitură, cât și de intrigă, dar nu mi s-a părut că iese în evidență cu ceva anume. Însă, nu același lucru pot spune despre  Prodigium. Evoluția autoarei se vede de la primele pagini, iar povestea m-a atras de la început. Misteriosul trecut al protagonistei mi-a trezit curiozitatea, intriga m-a ținut cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului, latura romantică mi-a dat o falsă impresie de acalmie, iar la final am fost atrasă într-o furtună de emoții greu de explicat în cuvinte.

  Trebuie să recunosc faptul că prologul mi-a captat atenția datorită sentimentelor trăite de protagonistă, și a avut un puternic impact asupra mea, din momentul în care am văzut scris mare PRODIGIUM. Un cuvânt care-mi șoptea la ureche că am să fiu martora unor evenimente ieșite din comun. Și așa eram curioasă să aflu întreaga poveste a lui Angeline și legătura ei cu Samira…

 

,,Cineva mă strigă. Am strania impresie că e Samira, dar nu e ea, e o voce joasă, gravă de bărbat. Nu văd nimic în tot acest întuneric, dar vocea care mă strigă e atât de tânguitoare, de parcă mi-ar deplânge moartea. Oare sunt moartă? Dacă Samira a murit, asta înseamnă că și eu am murit. Brusc am senzația că devin o umbră care se contopeşte cu întunericul din jurul meu. Sunt umbră, fantomă, nu ştiu ce sunt… . Fără Samira sunt nimic. Nimicul acesta mă cuprinde până uit de mine. Cine e Samira? Cine e Angeline?”

  Angeline Parker, protagonista cărții, a suferit un accident de mașină, iar după aceea nu a mai vorbit cu nimeni şi nici nu a schițat vreun gest. Practic a intrat într-o stare aparent vegetativă, fără să reacționeze la stimuli externi. Investigațiile medicale au arătat că nu a suferit nicio leziune cerebrală sau rană, și totuşi ea părea pierdută într-o lumea în care nimeni nu avea acces. Brad, soțul ei, a primit sugestia că un spital de psihiatrie ar ajuta-o, iar el a fost de acord să o interneze.

  După doua săptămâni de la internare, Angeline revine la viață, însă constată că nu-și amintește nimic. Nu știe cine este și nici cum a ajuns acolo. Câteva imagini îi mai apar din când în când pe retină – niște mici secvențe fără noimă, o femeie, o plajă, un nume scrijelit în nisip care începe cu pro, dar nimic mai mult. Ar vrea să fugă, dar e păzită mereu de infirmiere și asistente care se perindă non-stop pe coridoare. Și chiar dacă ar putea pleca din clinică, nu ar avea unde să se ducă din moment ce nu știe unde îi este casa sau familia. Este vizitată numai de o singură persoană, un bărbat care se recomandă a fi soțul ei, Brad. Însă Angeline nu simte nimic pentru acest om, dar poate el e calea ei de scăpare.

,,Nu stiu cine sunt. Mi-aş dori să știu, dar memoria parcă se ascunde de mine. Toată lumea mă strigă Angeline, dar nu mă regăsesc în acest nume. Cine e Angeline? Ce a făcut ea? Si mai ales, ce caut eu aici? Ce caut într-un spital de nebuni? Sunt nebună? Aş vrea să vă spun că nu sunt sărită de pe fix, dar sincer, încep să am dubii cu privire la starea mea psihică. Încă mai sper ca totul să fie doar un coşmar, iar eu să mă trezesc în patul meu, puțin speriată, dar convinsă că a fost doar un vis ciudat.”

  Problema cea mai stringentă cu care se confruntă Angeline este că, de când și-a revenit, are coșmaruri și halucinații. Vede diferite lucruri anormale care se petrec atât în vis cât și în realitate. Granița dintre real și imaginar e atât de subțire, încât nu mai poate face diferențe prea mari. Reușește cu greu să adoarma, noaptea vede demoni, iar ea nu poate face nimic. Pur și simplu nu poate țipa, nu poate vorbi, e paralizată de frică. Visează adesea un copil care îi reproşează că l-a omorât, dar și un bărbat, al cărui chip de diavol e plin de seringi.

,,Văd fantome, diavoli, oameni care apar şi dispar… Starea mea psihică nu e tocmai bună, din contră, stau pe un butoi de pulbere care e gata-gata să explodeze.

  Îmi e teamă de acest loc, îmi e frică de mine, de tot ceea ce înseamnă acest spital. În aer plutesc mult prea multe temeri și angoase. Acest spital are o energie negativă pe care o pot simți chiar și aşa tranchilizată cu multe pastile.”

   În rarele nopți în care nu are coșmaruri, Angeline visează un bărbat care trezește în ea sentimente copleșitoare. E ceva atât de familiar la el, încât simte că îl cunoaște dintotdeauna, și totuși nu știe cine e.

,,Trezeşte în mine sentimente care mă copleşesc. Știu că nu este Brad, soțul meu. Nu îmi explic cum știu asta. Nu îi pot vedea chipul, dar sufletul cumva îl recunoaşte. Sentimentul de familiaritate pe care el îl emană mă face să mă simt iubită, în siguranță.”

  ,,Bărbatul care îmi tot apare în vise e singurul lucru bun care face lumină în întunericul din sufletul meu. Mă agăț de el, ca de o adiere de primăvară după o lungă iarnă. Unde e el? Ce s-a întâmplat între noi doi? Oare m-a uitat? De ce nu vine să mă salveze?”

  Angeline își dorește cu ardoare să afle cei i s-a întâmplat de a ajuns internată. Soțul ei ar putea să o ajute să descopere ce se ascunde în spatele amneziei ei, dar i se pare că el îi ascunde ceva. Dr. Chipman tinde să creadă că există niște conflicte nerezolvate în interiorul ei și de aici apar acele coșmaruri și halucinații. Atât copilul, cât și bărbatul cu chip de diavol, pot avea legătură cu o traumă din copilăria ei și reprezintă piese de puzzle, care întregesc povestea ei.

  Partea cea mai captivantă a romanului Prodigium este aceea că prezintă anumite evenimente petrecute în trecut și, astfel, ni se dezvăluie anumite aspecte ale vieții Angelinei. În felul acesta aflăm că s-a născut într-un cartier sărac din New York, că părinții ei au fost doi oameni iresponsabili, bețivi și drogați, că a lucrat într-un restaurant pe post de chelnăriță până în ziua în care l-a cunoscut pe Brad.

  La câteva luni de la prima lor întălnire, cei doi tineri s-au căsătorit, Brad având grijă să-i ofere tot ceea ce Angeline a visat: bani, maşină, bijuterii, haine scumpe, un nume respectabil și, mai ales, o viață. Din păcate, Angeline începe să creadă că soțul ei o vede doar ca pe un trofeu cu care să se laude prietenilor sai, ori de câte ori merg la petreceri. Și la o astfel de petrecere îl va cunoaște pe Justin. Lângă el va ajunge să se simte completă, fără a încerca să apară altcineva.

,,lubirea apare atunci când te aștepți mai puțin, când poate ai pierdut orice speranță că ea te va găsi. Dar și când apare, te cuprinde cu atâta forță, încât uiți ce ai trăit până atunci, uiți că ai fost nefericit atâta timp și tot ce îți dorești e să nu se mai termine niciodată.”

  Angeline vrea să afle adevărul despre trecutul ei, despre căsnicia cu Brad, dar și despre aventura cu Justin. Vrea să descopere ce anume a declanșat declicul în urma căruia memoria ei s-a șters complet. Oare în spatele acestei amnezii, se ascunde ceva înfiorător? Își va recupera memoria? Cine sunt Samira și Sarah? Bărbatul din visele ei este real sau este doar o plăsmuire a minții ei rătăcite?

 

,,Cine m-ar putea ajuta să aflu adevărul? Pe cine pot conta, când sunt singură într-o lume de nebuni și nu mă am decât pe mine? Poate și Dumnezeu m-a uitat și mă lupt singură cu mine, cu propria mea uitare, cu demonii trimişi să îmi pedepsească păcatele dintr-o viață care nu pare a mea.”

  ,,În jurul meu se construiesc enigme din ce în ce mai mari, ca bucățile unui puzzle format din fragmente minuscule, care cu greu pot fi completate. Sunt spectatoare la o viață care nu e a mea, iar cel care ar trebui să mă ajute mă lasă să putrezesc în acest spital. Trebuie să plec de aici. Trebuie să aflu cine sunt, ce mi s-a întâmplat. Trebuie să aflu cine e Angeline.”

   ,,Prodigium“ este un thriller psihologic extrem de captivant, bine structurat, plin de pericole neprevăzute, personaje suspecte și situații limită care țin cititorul în suspans până la final.

Carte disponibilă pe site-ul Literpress Publishing (reducere 25%)

recenzii cărti thriller

Autori români

Prodigium de Anca Moraru – LiterPress Publishing – recenzie

 

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

11 COMMENTS

  1. O carte excepțională și o recenzie pe măsură.
    Felicitări, Alina!
    Felicitări, Anca Moraru!

  2. Iti multumesc Alina Geambasu pentru aceste randuri. Ma bucur ca finalul a fost surprinzator si ca nu te-ai fi asteptat la el. Felicitari Literatura pe Tocuri pentru munca voastra de sustinere a autorilor romani!

    • Eu iti multumesc pentru toate starile transmise! Felicitari si multa inspiratie in continuare! :*

  3. Îmi stârnești curiozitatea in privința cărții, mai ales dacă se observa o evoluție fată de cartea precedenta. Felicitări pentru recenzie!

  4. Chiar eram curioasa cu privire la cartea asta. Si nimeni nu putea sa mi-o descrie mai bine decat tine 🙂

  5. Acum mai făcut super curioasa.trebuie sa citesc cartea neapărat,deși am alte carti prioritare!pst.vreau detalii te rog!!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.