Ucigași fără chip, de Henning Mankell – Editura Rao – recenzie

Ucigași fără chip

Henning Mankell

Editura Rao

An apariție 2013

Număr pagini: 345

Ucigași fără chip de Henning Mankell thriller – polițist.

   “Henning Mankell s-a născut pe 3 februarie 1948 la Stockholm, dar a copilărit la Sveg. Şi-a dorit înca din tinerețe să devină scriitor, dar a fost pasionat și de teatru, astfel că, în 1966 își începe cariera în domeniu ca regizor asistent la Riks Theater în capitala Suediei. În anii 1970 activismul său politic s-a manifestat pregnant, Menkell participând la proteste împotriva Războiului din Vietnam și a regimului apartheid din Africa de Sud. După ce a locuit în Zambia și în alte țări africane, Mankell a fost invitat să devină directorul artistic al teatrului Avenido din Maputo. Îşi împarte timpul între Mozambic și Suedia, considerându-se a fi „cu un picior în zăpadă și cu unul în nisip“. Moare in 5 octombrie  2015 in Gothenburg Suedia.”

“Seria Inspectorul Wallander.

Într-o dimineață înghețată de ianuarie, inspectorul Kurt Wallander răspunde unui apel care, crede el, va fi o intervenție de rutină. Când ajunge însă la ferma izolată la care fusese chemat, el descoperă o baie de sânge. Un bătrân a fost ucis în bătaie, soția sa abia mai suflă întinsă lângă trupului lui învinețit, amândoi victime a unei violențe inimaginabile. Femeia îi oferă lui Wallander singura informație pe care i-o poate da: se pare că ucigașii erau străini. Iar de îndată ce această informație ajunge în presă se dezlanţuie un val de rasism.

Viața lui Wallander este distrusă: soția l-a părăsit, fiica lui refuză să vorbească cu el și până și tatăl lui foarte în vârstă abia dacă îl tolerează. Detectivul lucrează fără oprire și noaptea bea. Dar acum, cu iarna tot mai grea și având toate mișcările supravegheate de un procuror extrem de îngust la minte, Wallander trebuie să-și lase deoparte problemele personale și să se arunce într-o cursă contra cronometru pentru a rezolva cazul înainte ca ura de rasă să escaladeze.”

  Dimineața devreme poliția din Ystad primește un apel telefonic terifiant. Un fermier  bătrân, Nystrom, din Lunnarp anunță o crimă, vecinii lui, familia Lovgren au fost  atacați și uciși.

   Este anunțat inspectorul Wallander, care împreună cu alți doi colegi se duce la locul faptei. Găsesc o cameră plină de sânge, doi bătrâni torturați. Johannes Lovgren era mort, dar soția lui, cu toate că fusese aproape strangulată, este încă în viață, așa că e transportată la spital.

  Polițistul Rydberg cercetează cu atenție locul faptei. Și lui și lui Wallander li se par ciudate anumite lucruri: nodul  făcut la sfoara de la gâtul bătrânei, care ar fi trebuit s-o sufoce, și calul din grajd, care fusese hrănit. Pare totodată un gest de-o cruzime aparte față de oameni, dar și un gest de omenie față de animale.

  Sunt puțini polițiști la secție dar Wallander, care ținea locul șefului, îi anunță că vor fi plătiți suplimentar, așa că cercetările continuă zi și noapte.

  Vecinul care-i găsise pe bătrâni le spune că se cunosc de-o viață, că trăiau și ei din pensie și din munca câmpului, că au familia, cele două  fete împrăștiate prin țară.

  Din păcate soția bătrânului, Maria, moare la spital fără a putea să le dea detalii, murmură tot timpul un cuvânt “străini”. Cu toată grija poliției informațiile se scurg în presă care pornește un set de articole împotriva politicii guvernului de imigrare și a imigranților.

Ca urmare taberei refugiaților i se dă foc, din fericire nu sunt victime.

  Dar peste câteva zile un imigrant, care se plimbă pe-o alee în tabără, este împușcat cu două gloanțe în cap. Gloanțele din arme diferite, chiștoacele de țigări găsite pe câmp, un cotor de măr și urmele de mașină, fac poliția să deducă că au fost tot doi atacanți, la fel ca și în cazul bătrânilor. Pentru puțin timp pare că ar fi vorba de aceeași făptași.

Întrebarea esențială este dacă sunt aceeași făptași sau cazurile sunt diferite?

  Revenirea șefului din concediu ușurează cercetările, sarcinile se împart și Wallander se poate ocupa doar de uciderea bătrânilor.

   Cercetând cunoscuții, prietenii și viață din tinerețe a lui Johannes, Wallender își dă seama că “nimic nu e ce pare a fi”. Johhanes avusese o relație din care rezultase un fiu, trimitea mamei copilului de câteva ori pe an sume mari de bani. Poliția îi cercetează activitatea bancară, conturile, cutiile de valori și află că de fapt fermierul, care părea sărac, este foarte bogat, și totul se desfășura fără ca soția sau fetele să știe sau măcar să bănuiască.

Pornind pe firul celor aflate îi identifică pe fiu și mama acestuia, dar aceștia nu știu nimic.

  Wallander are o intuiție și cu ajutorul functionarei de la banca de unde scosese Johannes banii în ziua atacului, identifică doi bărbați. Aceștia intraseră în bancă în urma bătrânului, ca niște clienți, dar functionara le spune că unul pusese niște întrebări celălalt ieșise imediat după Johannes.

Poliția îi caută, descoperă că sunt imigranți, dar dispăruseră din tabără.

  Pe de altă parte cazul imigrantului ucis cu focuri de armă, le aduce o surpriză de proporții. Nu numai că nu avea nici o legătură cu uciderea bătrânilor, dar aflarea ucigașilor le oferă o motivație halucinantă.

Îi vor găși pe ucigașii imigrantului?

Cine sunt aceștia?

Vor identifica ucigașii bătrânilor?

Cine i-a ucis, de ce și cine a hrănit calul?

Sunt multe întrebări pe care le veți desluși citind cartea.

  S-a spus că Ștefan Ahnhem s-ar fi inspirat în scrierea romanului său “Victima fără chip” din cartea lui Henning Mankell, mai ales că participase și la producerea miniseriei de filme cu Inspectorul Wallander.

  Dar în cartea lui Ahnhem sunt mult mai multe crime, rezolvări suprinzătoare, motive uneori halucinante și un inspector Fabian Risk, despre a cărui viață se vorbește tangențial în contextul cercetărilor. Primează acțiunea abia apoi viața inspectorului și a polițiștilor.

  La Henning Mankell accentul este pus pe viața polițiștilor: căsătorii, divorțuri, băutură, boală, pasiuni pentru femei sau jocuri.

  Viața lui Wallander este atât de amănunțit disecată cu bune și cu rele, cu trăiri și sentimente, încât ai impresia că de fapt acesta este nucleul romanului, crimele, cercetările, urmăririle decurgând din acestea.

  Mi-a plăcut foarte mult romanul, pentru că deși este un thriller cu fapte oribile, primează accentul pus pe viața și trăirile polițiștilor și mai ales ale inspectorului, ceea ce îl face foarte uman.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți polițiste 

Recenzii cărți thriller

Ucigași fără chip de Henning Mankell – Editura Rao – recenzie