Fiica Reichului de Louise Fein – Editura Nemira – recenzie

Fiica Reichului de Louise Fein – Editura Nemira – recenzie

„Cine sunt eu, mai exact? Și nazistă, și simpatizantă a evreilor? E oare posibil?”

Fiica Reichului de Louise Fein - Editura Nemira

Fiica Reichului, de Louise Fein – Editura Nemira – recenzie

Fiica Reichului de Louise Fein

Titlul original: People like us

Editura: Nemira

Anul apariției: 2019, 2021

Traducere din limba engleză de: Emanuela Ignățoiu-Sora

Număr pagini: 487

Gen: Dramă, Historical Fiction

Cotație Goodreads: 4,27

  „Fiica Reichului” este o poveste emoționantă despre istorie, iubire, nazism, umanitate. Probabil mulți văd în ea, înainte de a o citi, încă o poveste pe aceeași temă. Multe cărți sunt inspirate din acele vremuri și acel regim inuman. Ceea ce frapează aici, ceea ce diferă, este schimbarea de perspectivă.

  Herta este fiica unui ofițer important din Germania nazistă, iar prima parte a romanului se concentrează pe zugrăvirea societății de atunci, pe modul în care oamenii erau îndoctrinați. Herta era convinsă de principiile acelui regim, promovate de familia ei, chiar credea că evreii erau răi și că îi pot contamina pe ei, „bunii germani”. Treptat, realizează că toate aceste lucruri erau greșite. Că întreaga doctrină era anapoda, că nu îți poți abandona prietenii, că nu le poți face rău semenilor tăi pe baza unor motive absurde.

„Nu poți să stai cu un evreu. E vocea lui Hitler?A lui Herr Metzger? A lui Vati? Nici nu-mi dau seama. Se împletesc unele cu altele.”

„Cine sunt eu, mai exact? Și nazistă, și simpatizantă a evreilor? E oare posibil?”

  Romanul începe la sfârșitul anilor 1920, când Herta, copil fiind, este salvată de la înec de Walter, un prieten al fratelui său. De-a lungul timpului, tatăl Hertei evoluează profesional, ajunge într-o funcție înaltă din cadrul SS, iar viața lor se schimbă treptat: se mută într-o altă casă, în posesia căreia ajung într-un context dubios, tatăl ei se îndepărtează din ce în ce, devine alt om decât cel pe care Herta îl știa, fratele său rupe prietenia cu Walter, pe motiv că acesta din urmă este evreu. Același Walter care a salvat-o pe Herta de la înec când era mică.

  La un moment dat, Herta și Walter se reîntâlnesc. Trăiesc o poveste de dragoste imposibilă, ea fiind fiica unui înalt ofițer SS, iar el, unul dintre cei prigoniți de regim. Exista chiar și o infracțiune pentru a descrie relația amoroasă dintre o nemțoaică și un evreu, iar un posibil copil al acestora era considerat o abominație, reprezentând unirea genelor dintre cele două popoare. Lucrurile o iau razna, familia lui Walter ajunge în lagăr, iar Herta însăși e în pericol, pentru că încearcă să-i ajute. Ba mai mult, Herta rămâne însărcinată cu Walter și de aici începe o adevărată cursă contracronometru pentru a salva copilul.

  În roman este urmărită evoluția Hertei, transformarea ei. Ca într-un bildungsroman, tot ceea ce i se întâmplă, deciziile pe care le ia, toate acestea fac din fiica ofițerului SS o altă persoană.

Tu ești o fată neobișnuită, Fraulein Hetty. Tu rămâi credincioasă celor care contează pentru tine. De când erai mică, mereu le-ai luat apărarea celor defavorizați. Chiar dacă sunt dintre cei cu care nu-i bine să te amesteci, dacă înțelegi ce vreau să spun. Bănuiesc că asta te face curajoasă, nu ca noi, ceilalți. Dar e un lucru periculos.”

„Datoria noastră e să îl servim pe Fuhrer, Germania și pe viitorii noștri bărbați. Băieții învață să guverneze și să fie lideri, iar noi trebuie să fim ascultătoare. Mereu ni se solicită câte ceva. Nu e timp să ne urmăm propria cale.

Și nu am cum să nu simt că ființa mea e pur și simplu strivită.”

  Totodată, am observat încă o dată cât de mult se aseamănă regimurile atunci când devin extreme. Practic, nu mai contează convingerile, ci teama de a pierde puterea.

„- Gândește-te la ce se întâmplă în realitate, insistă Walter. Toată această teamă, informatorii, faptul că nimeni nu mai are încredere în prieteni. Nu mai e nici un fel de libertate. Libertatea de a vorbi, de a gândi, de a simți. Vrea să controleze totul. Insultă „masele”, negându-le capacitatea intelectuală. Nu vede decât o cale: să strivească, să forțeze, să decidă, să dicteze. Și voi, femeile? O, le celebrează pe femei! Vorbește despre rolul vostru crucial în Reichul de o mie de ani și, cu toate acestea, nu puteți avea decât rolul de mamă și de gospodină. Nu vi se permite să fiți și altceva.”

  Eu, una, am citit pe nerăsuflate romanul, până la ultima pagină. Nu numai subiectul este interesant, dar și fluența, stilul autoarei te determină să continui fără pauză, în ciuda numărului mare de pagini. Autoarea folosește capitole scurte, concise, care ușurează și grăbesc lectura.

 Despre autoare:

  Louise Fein locuiește în Londra, e licențiată în Drept și lucrează în domeniul bancar. Are un masterat în scriere creativă, iar „Fiica Reichului”, romanul său de debut, este inspirat de familia tatălui său, care a reușit să fugă de nazism în Anglia, în 1930.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

10 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.