Un an la Oxford – Julia Whelan – Editura RAO 

un roman despre prietenie, dragoste și maturizare

Un an la Oxford – Julia Whelan – Editura RAO

Titlul original: My Oxford Year

Editura RAO

Nr. pagini: 368

  Ella Durran este o americancă tânără și ambițioasă care a primit o bursă la Oxford. Aventura în Oxford devine pentru Ella o adevărată  călătorie inițiatică. Împreună cu bărbatul care îi stă alături, aceasta trece printr-o experiență dramatică, ce îi va schimba pentru totdeauna perspectiva asupra vieții și o va ajuta să se cunoască mai bine pe ea însăși.

  Deși aventura în care se implică nu are inițial nicio miză sentimentală, aceasta devine pe parcurs o poveste incredibil de profundă. Iată ce spunea Julia Whelan la publicarea cărții: „Cu exact zece ani în urmă, eram în Oxford, în fața tatei, în timp ce trenul în care ne aflam pornea încet la drum. Primul meu an de facultate în străinătate se termina şi urma să mă întorc la Middlebury College, în Vermont, toamna. Programul redus de studii derulat în colaborare de Middlebury şi Lincoln College, Oxford, nu seamănă cu majoritatea programelor de un semestru destinate studenților americani.

   Eu am fost înmatriculată ca membru al colegiului, ceea ce mi-a oferit acces Bodleian, acces la facultate şi, printre altele, am figurat acolo ca studentă: pe scurt, am mers la Oxford „pe bune“. Chestia cu americanul care merge la Oxford îmi era cunoscută. Înțelegeam ce te atrage acolo, supraviețuisem şocului cultural, mi-a plăcut atât de mult cât poate să-ți placă cineva care n-are aceleaşi sentimente pentru tine. Dar ceea ce chiar m-a intrigat la această poveste a fost faptul că personajul principal, o tânără debordând de potențial, a fost forțată pe neaşteptate să se confrunte cu perspectiva morții, pentru că, la vremea aceea, era pentru prima oară când eu însămi mă luptam cu durerea pierderii cuiva.”

   Aprecieri critice: „O lectură absolut încântătoare, cu profunzimi nebănuite… O scriere care este în aceeași măsură veselă și captivantă, pe cât este de plină de forță și înțelepciune. Romanul îți va rămâne în minte mult timp după ce l-ai citit.“ Taylor Jenkins Read, autoarea romanului  The Seven Husbands of Evelyn Hugo

  „Un an la Oxford este un roman de debut incredibil de frumos.“ Robinne Lee,  autoarea romanului The Idea of You

   Despre autoare: Julia Whelan este scriitoare, scenaristă și actriță. A studiat la Colegiul Middlebury şi Universitatea din Oxford, fiind licențiată în engleză şi scriere creativă. Cât timp a stat în Anglia, pasiunea ei pentru ceai s-a transformat într-o adevărată poveste de dragoste, care a culminat cu obținerea unei certificări de maestru de ceai. Un an la Oxford este romanul său de debut.

Citește un fragment din cartea Un an la Oxford – Editura RAO.

 CAPITOLUL 10

Mi s-a părut chiar că zăresc,

Când zis-a noapte bună,

O urmă de speranță, cunoscută lui,

Ce mie mi-e străină.

Thomas Hardy, Mierla din amurg, 1900

Pe St. Giles picură, deși de-abia observ. Nu simt nimic în afară de bătăile inimii și de berea amară care mi se agită în stomac. Nu observ nici că mă îndrept în direcția greșită, până când nu parcurg jumătate de cartier. Mă opresc, însă nu mă întorc. Pur și simplu stau pe loc.

Ce naiba e în neregulă cu mine?

Nu am mai făcut așa ceva înainte. Să lovesc pe cineva. Nu încape îndoială că a meritat-o, dar nu asta mă deranjează. Persoana mea mă face să mă îngrijorez. Reacția mea. Până acum nu mi-am mai pierdut controlul în felul ăsta.

Mă sprijin de peretele din cărămidă al unui magazin care e închis, încercând să îmi găsesc suflul prin fluxul de adrenalină. Umezeala rece lăsată în urmă de ploaia mocănească, ce a căzut constant în ultima vreme, mi se prelinge pe spate, ca un duș rece, improvizat. Închid ochii, las capul pe spate și inspir adânc, tremurând.

Dau vina pe nenorocita de oră de pregătire. Mă simt de parcă cineva mi-a dat peste mână și am scăpat pe jos toate mărgelele pecare le aveam în pumn. Și chiar când începeam să le adun, a venit idiotul de Ian și mi le-a aruncat din nou pe jos, împrăștiindu-le prin toate colțurile și pe sub mobilă.

Mă simt de parcă mi-am pierdut la propriu țiglele de pe casă.

Simt că mă înfurii din nou și las să-mi scape un mormăit/suspin/scâncet.

– Bărbații!

O voce din apropiere spune:

– E o chemare la arme?

Fac ochii mari.

Davenport. Stă exact în fața mea, privindu-mă, părând amuzat.

– Ce cauți aici? întreb eu, pe un ton de iubită supărată.

Expresia de amuzament dispare.

– Scuze.

– N-ar fi trebuit să fii aici.

Își înclină capul spre mine, aruncându-mi o privire deja prea familiară.

– Sunt toți înăuntru, mă grăbesc să explic. Prietenii tăi. Prietenii mei. Prietenii Ceceliei. Cecelia. O să fie atât de fericită că ești aici.

Vorbăria mea capătă o anumită tonalitate.

Zâmbește iar și este nici mai mult, nici mai puțin decât prietenos, poate chiar puțin compătimitor – toate urmele întâlnirii noastre anterioare au dispărut. E ca și cum a găsit una dintre mărgelele mele sub fotoliu și mi-o dă înapoi pur și simplu, ca și cum n-ar avea nicio legătură cu faptul că anterior a făcut-o să-mi cadă din mână.

– Să te conduc înapoi înăuntru? întreabă el.

– Nu, mulțumesc, spun eu, încercând să privesc în altă parte,

spre pământ, în orice altă parte, dar nu pot.

De fiecare dată când îl văd ajung să mă holbez la el.

– Mi-a fost de ajuns pentru o zi. Seară. Am fost pentru prima oară într-un pub și s-a băut mult. Dar tu ar trebui să mergi, pentru că te așteaptă.

Și apoi, din motive necunoscute mie, risc.

– În special Cecelia. 

Înclină din nou capul.     

– Cecelia și cu mine… nu suntem împreună. Nu suntem un cuplu. Ea știe asta? sunt pe punctul să întreb. Dar mă mulțumesc să ridic din umeri.”                                                                                                                                                                   

 Apariţii cărţi