Viața ca un râu de Shelley Read – Editura Litera – recenzie
Viața ca un râu, de Shelley Read – Editura Litera – recenzie
Viața ca un râu
Autor: Shelley Read
Editura Litera
Go As A River
Traducere: BOGDAN PERDIVARA
Număr pagini: 334
”În Viața ca un râu, Shelley Read oferă povestea cutremurătoare și în același timp reconfortantă a unei fete care devine femeie într-o lume a bărbaților. Tânăra Victoria Nash este la fel de dura și de viguroasă că munții din Colorado în care își găsește refugiu și la fel de delicată că piersicile care constituie moștenirea familiei sale.“ (Tiffany Quay Tyson)”
„Read descrie cu finețe atracția crescândă dintre Torie și Wil, pe fundalul prejudecăților pline de ostilitate la adresa nativilor americani. Iubirea lor este «mică întorsătură a sorțîi» care va modifică pentru totdeauna traiectoria viețîi lui Torie. Cu o precizie delicată, Read evocă atât asprimea naturii din Colorado, cât și peisajul din inimile tulburate ale personajelor ei. Un debut promițător.“ (Kirkus Reviews)
”Victoria Nash are șaptesprezece ani și se ocupă de livada de piersici a familiei sale, aflată la marginea unui orășel din Colorado. Wilson Moon este un hoinar cu un trecut misterios, hotărât să-și trăiască viața după regulile lui. Torie îl întâlnește întâmplător pe Wil la un colț de stradă, o întâlnire care le va schimba profund viețile.
Când lovește tragedia, fata părăsește singurul cămin pe care l-a cunoscut vreodată și fuge în munți, unde se lupta să supraviețuiască în sălbăticie fără nici o idee clară despre ceea ce îi va aduce viitorul. Pe măsură ce anotimpurile se schimbă, Torie conștientizează, de asemenea, schimbările din ea însăși, găsind în peisajul de o frumusețe sălbatică sensul și puterea de a merge mai departe și de a reconstrui tot ce a pierdut.
Combinând personaje de neuitat și un decor natural care-ți taie respirăția, Viața ca un râu este o poveste zguduitoare despre supraviețuire și o drama pasionantă despre maturizare, adevăr, soarta și cele mai profunde mistere ale iubirii.,,
Nu am rezistat să nu citez unele păreri despre această carte. De obicei aceste citate nu mă influențează prea tare când citesc o carte sau nu rezonez deloc cu cuvintele de laudă postate, dar aceste citate sunt exact în asentimentul meu.O părere mai întreagă nici că nu aș fi reușit să scriu. Pot să adaug doar că nu îmi plac dramele sfâșietoare, dar această drama a fost excepțională, iar tânăra Torie o ființă care este hotărâtă să nu se dea bătută indiferent câtă durere i-a fost pricinuită, inclusiv de fratele Seth.
Am apreciat la ea trei calități: aceea de a păstra vie iubirea ei pentru Wilson Moon, durerea și dragostea de mamă, indiferent unde s-ar afla fiul său și iubirea pentru livada de piersici a familiei sale și conștientizarea că aceasta îi aduce venitul necesar de a supraviețui și de a merge mai departe.
Trebuie să spun că în Iola, Colorado, și nu numai, piersicile familiei Nash sunt renumite, mai ales că această zona nu e deloc patria piersicilor. Familia Nash are o livadă de piersici din care se întreținea destul de bine.
Avem de a face cu tânăra Torie (Victoria), care a rămas de foarte tânără fără mamă, fără mătușa sa și fără vărul său preferat (fratele pe care ar fi vrut să îl aibă în locul lui Seth). Aceștia au pierit într-un accident de mășină când se întorceau de la distribuirea recoltei de piersici.
Tânăra familiei pe lângă pierderea suferită va fi nevoită să preia sarcinile gospodăriei, deloc de neglijat. Cu un tată care nu știe deloc să își arate afecțiunea, cu un frate care mai mult este băut și rău la gură și fapte, cu unchiul mătușii decedate, care este veteran în războiul din Vietnam și blocat într-un scaun cu rotile,Torie va încerca să facă față tuturor sarcinilor, inclusiv acelea care îi revin în livada de piersici. Neștiutoare în ale sentimentelor, când va întâlni un tânăr murdar cu ochi blânzi, ceva simte că e pe cale să se schimbe cu ea.
,,Avea salopeta și mâinile murdare de cărbune, despre care am presupus că-i ulei de motor sau pojghițe de glod de pe câmp, deși negreala aceea ar fi trebuit să mă lămurească. Avea obrajii mânjiți. Pielea bronzată lucea printre picurii de sudoare. De sub șapcă îi năpădeau smocuri de păr negru, drept.
Ochii necunoscutului erau la fel de întunecoși și de lucitori ca penajul unui corb. Și cu o uitătură blândă -asta îmi amintesc cel mai bine la ochii aceia, de la cea dintâi privire până la ultima -, o blândețe care părea să-i izvorească din miez și să se reverse precum apa peste ghizdul unei fântâni prea pline. M-a studiat un moment, tot surâzător, apoi, iarăși ducând degetele la cozoroc, și-a văzut de drum către pensiunea lui Dunlap dinspre capătul Străzii Mari.”
Cum Torie era plecată după fratele său băut să îl aducă acasă, întâlnirea cu Wilson Moon a fost ceva neașteptat. Neștiind că este indian, un paria încă în acele vremuri, fetei nici că i-ar fi păsat, totuși, atracția puternică dintre ei este ceva de netăgăduit.
Cum Seth, băut fiind, sparge sticla de băutură în drum spre casă,Torie va cădea și își va luxa glezna. Singurul care o va ajută pe Torie este Wilson, ducând-o în brațe până acasă. De nicăieri va aparea Seth și se va încaiera cu tânărul indian. Acesta din urmă va fi alungat din preajma tinerei de șaptesprezece ani, iar Seth promite răzbunare cruntă.
Deși are glezna vătămată,Torie își va vedea de treburile sale, mai ales să îl caute pe tânărul cu ochii blânzi care i-a dat întâlnire. În micul orășel, Torie va descoperi răutatea și dezgustul oamenilor împotriva tânărului indian. Acesta a fost alungat de la pensiune, nefiind lăsat să se cazeze altundeva.
Tânăra știe din discuția avută cu Wil că a lucrat la mină, dar că s-a săturat și a plecat cu un tren plin de cărbune. Zvonurile iscate în oraș pe seama indianului nu vor fi crezute de Torie.
Wilson, deși pe capul sau este pusă o recompensă este incapabil să părăsească zona. Atracția este reciprocă și el se va ascunde urmărind-o de la distanță pe fată, în speranța ca va avea o întâlnire cu ea.
În Iola există o femeie care este considerată foarte ciudată și urățica, ocolită de toată lumea. Deși Torie o ocolește și ea,întodeauna pune o vorbă bună în rugăciunile ei pentru femeia cu mintea răvășită. La Alice va fi ascuns Wil. Cei doi tineri vor începe pe ascuns o frumoasă poveste de dragoste. Când Torie va fi de acord să meargă în munți acolo unde Wil și-a găsit refugiu, nu își va da seama de consecințele ce vor urma. După un timp va apare informația că un tânăr indian a fost găsit mort. Ar fi fost legat de o mășină și târât pe drum. Cu inima frantă de durere Torie va ști sigur că Wil este cel omorât, iar criminalul este nimeni altul decât fratele ei.
Cu dispariția lui Wil va veni o altă veste cutremurătoare -Torie este însărcinată. Nu contează că a fost o copilă evlavioasă, o fiică bună care rânduia absolut tot fără să cârtească, o singură faptă e de ajuns să îi dea lumea peste cap. Conștientă fiind că nu va putea să se ascundă la nesfârșit, cu conștiința că și-a făcut familia de ocară, cu un frate crud,Torie va lua decizia să plece un timp la coliba din munți pentru a naște. Adăpostul foarte mic, foarte rudimentar, cu un acoperiș praf, o va duce pe tânăra noastră în cele mai negre coșmaruri. Frica de a fi singură pe munte, teama de a fi atacată de lighioane, hrana tot mai puțină, modificarea organismului o vor arunca în cea mai neagră disperare. Aici va cunoaște și liniștea dar și ceea mai adâncă deznădejde .
Nașterea va fi una dureroasă, copilul va fi născut fără suflare, dar cu spiritul lui Wil alături,Torie va ști să își readucă copilul la viață. După chinurile îndurate la naștere, altă durere va veni, contientizarea că nu are ce mânca și nu mai are cu ce alăpta copilul.
Recolta din grădina plantată de ea este foarte slăbuță, incapabilă să îi potolească foamea. Când pe neașteptate va ninge,Torie disperată este hotărâtă să coboare de la munte cu copilul și să ceară ajutor. În drumul ei, tânăra va da peste o familie care s-a oprit într-o poieniță. Disperarea va atinge cotele cele mai înalte, iar Torie se va furișa la automobil și își va abandona copilul, în speranța că noua mamă va avea grijă de el, așa cum ea nu a fost capabilă să o facă.
După abandonul copilului, goana haotică peste stânci, crengi, cioate, panicată de gestul pe care la făcut,Torie va rătăcită plină de durere și suferință. Când se va reîntoarce la locul unde a lăsat copilul, familia și automobilul erau plecate, iar în loc a găsit anume pentru ea o piersică mare și perfectă din cele ale familiei sale. Intuind disperarea și foamea mamei care a abandonat copilul, nouă mama i-a lăsat o ofrandă și o promisiune.
Torie a coborât cu ultimele puteri până la casa lui Alice. Aceasta a primit-o și îngrijit-o până a reușit să poată să se ridice și să se îndrepte spre ferma de piersici a tatălui său.
Aici descoperă un tată deja bolnav, descoperă că dacă ar fi cumpănit mai bine și dacă ar fi cerut ajutorul tatălui alta ar fi fost situația. Tatăl știind din cauza cui a fugit Torie de acasă, l-a denunțat pe Seth ca și criminal. Prea târziu însă. Târziu pentru copilul lui Torie, târziu și pentru tatăl care s-a stins foarte repede.
Cu regrete și durerea vie în suflet după pierderile suferite,Torie este decisă să vândă fermă statului pentru a face loc noului baraj care va stăvili vijeliosul râu.
Livada dragă de piersici va fi strămutată cu ajutorul unui profesor de la Universitate și a studenților săi. Noua fermă, speranța de a reuși cu noua livadă, dorul de copilul său, speranțele că poate într-o zi îl va găsi, îi ocupă tot timpul.
În fiecare an,Torie revine la locul unde și-a abandonat copilul și va adaugă câte o piatră perfectă la altarul aranjat din pietre, care marchează trecerea anilor. După foarte mulți ani, cineva în afară de ea a revenit în acel loc și i-a lăsat ceva de neprețuit – un jurnal de la mama Copilului Albastru.
Ce descoperiri va face Tori în legătură cu copilul său?
A fost crescut decent de noua mamă sau fiind o corcitură a fost supus abuzurilor?
O va mai cauta Seth și ce se va întâmpla în confruntarea dintre cei doi?
Va reuși să își refacă viața sau va fi loială dragostei pentru băiatul cu ochii blânzi?
Va reuși vreodată să își cunoască copilul, va dori acesta să ia legătura cu mama naturală?
O să descoperiți de ce titlul acestei cărți este perfect pentru această poveste.
Recomand această carte celor mai puternici, celor slabi le recomand multe șervețele lângă carte.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net
Viața ca un râu de Shelley Read – Editura Litera
Felicitari pentru recenzie Nicol!
Mulțumesc. Recomand celor care le plac drama!
Cat de mult timp a trecut de cand nu am mai intrat pe aici! M-am luat cu viata si mi-am neglijat pasiunile. E drept, o aveam si pe Milica Dragan aproape, iar discutiile cu ea ma stimulau (trebuie sa imi fac timp zilele astea sa o salut). Ma bucur sa vad ca site-ul e in continuare plin de recenzii bine scrise, care te conving sa citesti carti bune.
Felicitari pentru recenzie!
Vienela