Viața secretă a scriitorilor de Guillaume Musso

Viața secretă a scriitorilor, de Guillaume Musso – Editura Trei – recenzie

Viața secretă a scriitorilor

Guillaume Musso 

Titlu Original: La vie secrete des ecrivains

Traducator: Liliana Urian

Editura: Trei

Anul apariției: 2020

Nr. pagini: 256

Gen: thriller

   Viața secretă a scriitorilor de Guillaume Musso thriller.

    Guillaume Musso înseamnă pentru mine mai mult decât un autor de succes, un maestru al suspansului și al răsturnărilor de situație sau romanticul care mă răsfăță cu povești superbe. Pur și simplu îl ador pe acest romancier care face din imposibil ceva posibil. Fie că a fost vorba de un thriller romantic sau psihlogic, el a reușit să mă convingă de caracterul înșelător al aparenței. Dacă stilul lui de scrie poate fi descris ca fiind unul simplu și lejer, despre intrigă am numai cuvinte de laudă. Își introduce personajele în tot felul de situații periculoase, iar cititorului îi rezervă o serie de capcane, dezorientându-l și împingându-l pe o pistă greșită.

    ,,Prima calitate a unui scriitor era de a ști să-și captiveze cititorul printr-o poveste bună. O povestire capabilă să-l smulgă din existența lui pentru a-l proiecta în centrul intimității și al veridicității personajelor. Stilul nu era decât mijlocul de a inerva narațiunea și de a o face să vibreze.”

  Exact același lucru se întâmplă și în romanul de față, numai că eu m-am cam învățat cu rețeta pe care o folosește autorul, așa că am fost foarte atentă și mi-am dat seama care este adevărul și cine este vinovatul. De asemenea, am remarcat faptul că aici nu mai e vorba de o poveste de dragoste pigmentată cu elemente thriller, ci de un veritabil roman polițist, încărcat de suspans și mister, lucru pe care m-a nemulțumit puțin pentru că voiam să văd și ceva romantic. Nici scriitura parcă nu a fost cea cu care mă obișnuisem, ci ceva ce aducea mai degrabă cu cea a lui Marc Levy – o scriere simplă, accesibilă, cu amănunte de umplutură care a frânat pe alocuri acțiunea, un început anevoios și un final grăbit.

  ,,Pentru un romancier, nimic nu este mai dureros decât să poarte în el o poveste și să n-o poată spune.”

  Însă, ceea ce mie mi s-a părut cu totul și cu totul inedit, a fost introducerea în finalul cărții a unui Guillaume Musso fictiv care a schimbat puțin perspectiva și a dat impresia că povestea este una cât se poate de reală. Te îndemnă să crezi că acest Musso a vrut să povestească, sub o forma romanțată, ultimele zile ale lui Nathan Fawles pe insula Beaumont, că e vorba de un fel de autobiografie, iar ceea ce ni s-a oferit a fost o examinare a dramelor care se ascund în spatele celor mai cunoscute scrieri. Dar adevărul e cu totul altul. Nu este o biografie și nici o lucrare intruzivă, ci o ficțiune inspirată de figura lui Fawles.

 

,,Editorii sunt niște oameni care ar vrea să le fii recunoscător când îți spun în două fraze ce cred ei despre cartea ta, în vreme ce tu ai trudit din greu doi ani ca s-o scrii. Niște oameni care iau prânzul până la ora 15 în restaurantele din Midtown ori din Saint-Germain-des-Prés, în timp ce pe tine te ustură ochii stând în fața calculatorului, dar care te sună în fiecare zi dacă întârzii cu semnarea contractului. Niște oameni cărora le-ar plăcea să fie Max Perkins sau Gordon Lish, dar care nu vor fi niciodată decât ei înșişi: niște gestionari ai literaturii care îți citesc textele, prin prisma unui tabel Excel. Nişte oameni pentru care nu lucrezi niciodată destul de repede, care te tratează ca pe un copil, care știu întotdeauna mai bine decât tine ce vor oamenii să citească sau ce înseamnă un titlu bun sau o copertă bună. Niște oameni care, după ce ai cunoscut succesul – adesea în pofida lor -, vor povesti peste tot că ei te-au făcut celebru. Aceiași care îi spuneau lui Simenon că Maigret este ,,de o banalitate grețoasă” sau care au refuzat Carrie, Harry Potter și Loreleï Strange…”

    ,,Viața secretă a scriitorilor” este un thriller polițist ingenios, plin de suspans și mister, un roman care urmărește viața unui scriitor absent de aproape douăzeci de ani de pe scena literară și care se va vedea pus față în față cu secretul pe care îl ascunde de tot atâta timp.

 

,,De la retragerea lui bruscă din lumea literelor la vârsta de 35 de ani, Nathan Fawles este victima acestui mecanism pervers. Învăluită într-o aură de mister, viața scriitorului franco-american a generat de-a lungul ultimelor două decenii o mulțime de bârfe și zvonuri.”

   Absent de aproape 20 de ani de pe scena literară, Nathan Fawles, autorul celebrului roman Loreleï Strange continuă să exercite o veritabilă fascinație asupra cititorilor de toate vârstele. Retras pe o insulă din Mediterana, scriitorul refuză cu încăpățânare orice solicitare din partea presei. Instalat în casa lui de pe insula Beaumont, Fawles n-a mai publicat niciodată niciun text și nici n-a mai acordat interviuri vreunui jurnalist. De ce un om aflat în culmea gloriei abandonează brusc tot ceea ce îi place să facă pentru a se închide în singurătate? Ce se întâmplase în viața lui Fawles, încât să renunțe la tot? O depresie puternică? Moartea unei ființe dragi? O boală? Nimeni nu reușise niciodată să răspundă la aceste întrebări. Cei curajoși nu s-au descurajat să încerce să afle adevărul. De-a lungul anilor, numeroși cititori și jurnalişti au călătorit pe insula Beaumont pentru a da târcoale casei lui Fawles, dar au găsit mereu ușa închisă.

   Raphel Bataille, un scriitor aspirant, mare fan al lui Fawles, îi analizase minuțios romanele pentru a încerca să le afle secretele, apoi nutrise ambiția de a stabili un contact cu el. Deși nu-și făcuse speranțe în privința şanselor de a obține vreun răspuns, îi scrisese de mai multe ori, ba chiar îi trimisese manuscrisul lui, dar nu primise niciun răspuns.

 ,,Ceva îmi spunea că, dacă aş reuși să dezleg misterul lui Nathan Fawles, aș putea în același timp să-mi realizez visul de a publica o carte.”

   Profitând de oferta de angajare la Trandafirul stacojiu, micuța librărie de pe insulă, Raphael candidează pentru post și, chiar în aceeași zi, patronul îl anunță că îl angajează. Postul era valabil trei luni, salariul nu era grozav, dar exista șansa să-l întâlnească pe scriitorul lui preferat. Din nefericire, prima întălnire cu Falwes va fi una cât se poate de neplăcută.

,,- Ascultați, aş vrea doar câteva sfaturi din partea dumneavoastră. Pentru a-mi îmbunătăți stilul.

   – Sfaturi? Dar niciun sfat nu l-a făcut vreodată pe un scriitor mai bun! Dacă ai fi avut un dram de minte, ai fi înțeles deja asta și singur.

   – Să le dai un pic de atenție celorialți nu face rău nimănui.

   – Nimeni nu te poate învăța să scrii. E ceva ce trebuie să înveți singur.”

   Tot în ziua sosirii lui Raphael pe insula Beaumont, își face apariția și Mathilde Monney, o jurnalistă elvețiană care, sub aspectul că se află în vacanță, caută și ea să se apropie de fostul scriitor Nathan Fawles. Dar, cine este, mai exact, femeia asta? Falwes este decis să afle ce ascunde, așa că îl pune pe Raphael să afle cât mai multe informații despre ea.

   Lucrurile se complică din momentul în care pe insula Beaumont are loc o crimă. Un cuplu de studenți olandezi care campau într-o zonă neamenajată descoperiseră cadavrul unei femei, țintuit de cel mai bătrân eucalipt al insulei. Una dintre ipoteze era că cineva o atrăsese la Beaumont, apoi o sechestrase, după care o omorâse și conservase cadavrul într-o cameră frigorifică.

 

,,Era cadavrul unei femei. Mi-era greu să-i dau o vârstă, căci avea fața desfigurată. Am încercat să-mi înghit saliva, dar gâtul îmi era paralizat de această imagine de groază. Trupul, gol, părea că a fost pironit de trunchiul unui eucalipt uriaș. Am dat zoom pe ecranul tactil. Chestiile care o țintuiau pe femeie de trunchi nu erau piroane, erau niște dălți pentru lemn sau niște unelte de cioplitor în piatră care îi zdrobeau oasele și i se înfigeau în carne.”

   Care este legătura dintre Raphael, Mathilde și Nathan? Cine este femeia asasinată? Ce căuta pe insulă? Ce secret ascunde Nathan? Ce urmărește Mathilde? Ce legătură are toată această poveste cu aparatul foto pierdut în Hawaii în anul 2000 de cuplul care făcea scufundări subacvatice? Ce fotografii s-au găsit în el? Vă las pe voi să reconstituiți acest puzzle și să dezlegați misterul.

,,Pentru că viața unui scriitor este chestia cea mai puțin fascinantă din lume, oftă Fawles. Duci o viață de zombi, singuratică și ruptă de a celorlalți. Stai toată ziua în pijama în fața calculatorului, obosindu-ți ochii, înfulecând pizza rece și vorbind cu personaje imaginare care până la urmă te aduc în pragul nebuniei. Iți petreci nopțile spetindu-te să cizelezi o frază pe care trei sferturi din cititorii tăi mediocri nici măcar n-o vor remarca. Asta înseamnă să fii scriitor (…) Și cel mai rău este că, în cel din urmă, devii dependent de viața asta de rahat pentru că, înarmat cu stiloul și cu tastatura ta, îți faci iluzii că ești un demiurg și că poți schimba realitatea.”

Carte disponibilă pe Libris.ro

Recenzii cărți thriller

Viața secretă a scriitorilor de Guillaume Musso – Editura Trei – recenzie thriller

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

12 COMMENTS

  1. Îmi place titlul foarte mult și cred că este o carte foarte interesantă, mai ales după ce ți-am citit recenzia, Alina!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.