Visuri de îngeri și monștri de Laini Taylor-Editura Epica-recenzie

Visuri de îngeri și monștri, de Laini Taylor – Editura Epica – recenzie

Titlu: Visuri de îngeri și monștri

Titlu original: Dreams of Gods and Monsters

Autor: Laini Taylor

Seria: Născută din fum și os

Volumul: III

Editura: Epica

Număr pagini: 588

Traducere: Cristina Jinga

   Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viața ta dacă ai fi făcut alte alegeri? Dacă în locul unor decizii esențiale, ai fi ales alt drum?

   Există oameni care cred în destin ca forță implacabilă și iremediabilă, dar există și oameni care sunt convinși că tot ceea ce li se întâmplă face parte din propriul lor scenariu. Indiferent din ce categorie faci parte, vei iubi această carte… pentru că e despre alegeri și despre aceste eterne frământări raportate la existență. Nu la existența oamenilor, ci a îngerilor și a demonilor… căci și acolo viața este la fel de complicată și plină de frământări.

  Seria „Născută din fum și os”, de Laini Taylor se încadrează în categoria fantasy, unde concurența e destul de acerbă în ultimii ani. Se pare că cititorii sunt tot mai atrași de acest gen literar, iar scrierile din această categorie trebuie să ofere elemente de originalitate destul de elevate, pentru ca priza la public să fie cea scontată. Dar, aici vorbim de Laini Taylor și de trilogia sa de succes care a oferit nu doar o carte fantasy, ci o serie în care elemente de fantasy fuzionează cu crâmpeie de realitate, totul pe fundalul unei iubiri… cum altfel, decât imposibile?!

   Laini Taylor s-a născut la 11 decembrie 1971 în California. Și-a dorit dintotdeauna să devină scriitoare, iar la 35 de ani reușește să publice primul său roman. Devine cunoscută abia după publicarea primului volum din seria „Născută din fum și os”, în 2011. Urmează, din aceeași serie, volumul „Vremuri de sânge și străluciri de stele”. Ultimul volum, intitulat „Visuri de îngeri și monștri” continuă povestea fascinantă de iubire dintre cei doi protagoniști – Karou și Akiva.

   În această carte, povestea lor se desfășoară pe fundalul unui haos universal, care degenerează și se extinde și în lumea pământenilor. Ce se întâmplă de fapt? Serafimii și himerele, ambele creaturi cu o simbolistică legendară uriașă, vor să își revendice dreptul la supremație în univers, arătându-și superioritatea unii față de ceilalți. E o luptă colosală, care implică toate forțele universului, iar muritorii devin victime colaterale. Dincolo de frumusețea construcției epice, a scenariilor de un impact frapant, lupta poartă simbolul eternei firi conflictuale a omului, în încercarea sa de a-și depăși propriile slăbiciuni.

   Binele și răul nu mai au conturul atât de bine limitat, ci devin niște nuanțe dintr-o paletă de valori, iar personajele își explică poziția invocând mituri și legende prin care subliniază rolul lor primordial în supremația universului.

   În acest proces, al haosului universal, pământul se infectează și el de molima răului. Nimic nu mai e cum a fost. Ultima fărâmă de pace a fost strivită sub bocancul greoi al haosului. Pe fundalul acesta, Eliza Jones, cercetătoare de profesie, încearcă să dezlege misterele fenomenelor bizare care încep să se petreacă pe pământ. Ea simte o puternică legătură între propria identitate și amploarea evenimentelor care uluiesc omenirea. Dintre acestea, invazia îngerilor pe cerul Vaticanului și interacțiunea ființelor supranaturale cu Papa, o bulversează pe Eliza, dar o determină să caute neîncetat răspunsuri. Dacă va găsi răspunsurile pe care le caută, dacă o va surprinde sau nu ceea ce va afla, urmează să descoperiți, citind ultimul volum al seriei „Născută din fum și os”.

   Dincolo de lumea oamenilor, Karou (conștientă acum de puterile sale, dar și de menirea sa) încearcă din răsputeri să găsească împreună cu Akiva un echilibru al celor mai puternice forțe supranaturale din univers. Două forțe antagonice care și-au susținut mereu supremația – binele și răul – iau acum alura unor prieteni, mai întâi prieteni de circumstanțe, pentru ca apoi să conștientizeze faptul că nici bine și nici răul nu sunt valori supreme și nimic nu e ceea ce pare… iar dacă se mai ivesc și sentimente de iubire, atunci totul capătă alte dimensiuni. Asta li s-a întâmplat celor doi protagoniști, Karou și Akiva care își aliază forțele pentru a evita un război de proporții colosale, în care muritorii ar fi putut deveni victime colaterale, dar sigure.

   De data aceasta, Karou și Akiva par să fie mai siguri pe ei în raport cu dorințele, însă nesiguranța survine din circumstanțele exterioare, punându-le în spate mii de frământări.

   Spre deosebire de cele două volume apărute anterior, „Visuri de îngeri și monștri” are câteva imagini de un impact colosal (imagini pretabile unui scenariu de film). Asistăm la evenimente dezastruoase care sfidează realitatea curentă a omenirii de până atunci. Practic, tot ceea ce fusese catalogat drept „normal”, funcționa acum în paralel cu fenomene ieșite parcă din filmele SF.

„…era jurnalism cu metabolism de colibri: repede, repede, repede și vorace. Multiplele nuanțe ale fricii erau condimentate din abundență cu veselie; timpuri ca acestea erau visul prezentatorilor de știri. Fiți speriați. Nu. Fiți și mai speriați. Acesta nu este un exercițiu.”

„-Trebuie să presupunem ce-i mai rău.

Și atunci, presupuse și ea la fel.

Și… așa a fost”.

   Amenințări, circumstanțe limită, trădare și alianțe incredibile, toate acestea condimentate cu o ușoară doză de umor și pe alocuri o undă aproape insesizabilă de ironie, fac din acest volum un adevărat deliciu literar.  

   Dacă te întrebi ce poate să stea între zei și monștri, atunci romanul acesta îți va oferi toate răspunsurile necesare, plus suspansul specific unei construcții literare de calitate. Tehnica narativă pe care Laini o folosește este una elaborată, bine gândită. Personajele sunt multe, însă se reușește perfect o abordare suficientă pentru ca cititorul să creioneze în mintea sa imagini elocvente. Tensiunile sunt într-un crescendo în care expectativele sunt înșelate de răsturnări dramatice de situații. Acțiunea este complexă, dar foarte bine redată, nimic nu rămâne neclar, nu sunt aspecte de ambiguitate. De ce vă spun toate acestea? Pentru că Laini Taylor dovedește încă o dată faptul că nu se grăbește, ci zăbovește la un roman atâta timp cât crede de cuviință că a optimizat toate elementele.

  Iată câteva citate elocvente pentru ilustrarea tehnicii narative:

„-Pornim în zori, zise Liraz.

Nimeni nu obiectă.

Și asta a fost tot.

Când consiliul se termină și participanții se  ridicară în picioare, Karou gândi: Semnalul apocalipsului.

Sau… poate că nu. Privindu-l pe Akiva ieșind fără să arunce nici măcar o privire spre ea, încă nu avea nicio idee despre scânteia care-i sclipise în ochi, dar nu avea de gând să se bizuie pe el sau pe oricine altcineva ca să ia partea lumii oamenilor. Cât despre ea, n-avea să se resemneze atât de ușor cu măcelul. Mai avea timp.”.

„Să fii stelian însemna să te duci la culcare în fiecare noapte într-o casă în care monștrii se agitau vorace pe acoperiș, încercând să pătrundă cu forța înăuntru. Însă acoperișul era cerul.”

„Catedrala din Brimstone fusese o minune a lumii, o peșteră de o asemenea splendoare încât fusese pe jumătate motivul pentru care el și Despotul aleseseră să-și stabilească orașul aici, în urmă cu o mie de ani.

Acum era o groapă comună, dar din clipa în care aflase ce făcuseră locuitorii din Loramendi la sfârșitul asediului, Karou nu se mai gândise astfel la ea. Se gândise la ea așa cum Brimstone și Despotul intenționaseră: ca la o cădelniță și un vis.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Epica

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

16 COMMENTS

  1. Nu sunt chiar fană a genului, dar dupa asa o prezentare ma gandesc sa citesc si eu seria. Felicitări, Ro +

  2. Nici eu nu ma omor dupa genul fantasy, dar tind sa cred ca aceasta carte e cu subtext. Felicitari pentru recenzie!

  3. Rodica, tu vrei sa iau cartile la citit cat mai repede, nu? Bine ca le am, altfel faceam ca diavolul tasmanian. Recenzia ta este fantastica! Bravo!
    Promit sa le citesc pana la finele anului.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.