Zorii primului Apus – Alexandra Drestaru – recenzie
Zorii primului Apus – Alexandra Drestaru – recenzie
Titlu: Zorii primului Apus
Autor: Alexandra Drestaru
Editura: Petale Scrise
An apariție: 2024
Nr. de pagini: 328
Gen: epic fantasy, romance, young adult
Serie: Haiducul din Cetate, vol. 3
Noul roman din seria Haiducul din Cetate se întoarce cu un nivel întreit de aventură, mister, dramă și dragoste, conducându-și cititorii pe cărările medievale ale haiducilor și ale unei nobile domnițe care a început să schimbe lumea… pornind chiar de la ea însăși…
Tristețe, frustrare și speranță. Acestea sunt sentimentele pe care le trăiesc în momentul de față, chiar dacă am terminat acest volum în urmă cu aproape o săptămână. Simt un gol în stomac pentru că îmi tot amintesc sacrificiile pe care le-au făcut câteva personaje secundare. Doar gândul că povestea nu s-a terminat definitiv, mă face să sper că vor veni și vremuri mai bune pentru protagoniști.
De-a lungul timpului, am ajuns să mă atașez de multe cărți, fie ele povești de sine stătătoare sau serii, printre care și seria ,,Haiducul din Cetate” de Alexandra Drestaru, o poveste historical romance young adult captivantă, despre iubire, prietenie și sacrificii. Fiecare volum în parte este intens, plin de aventuri, magie, trădări, răzbunări, comploturi, gelozii, rivalități, intrigi politice, evenimente emoționante, scene dramatice și momente romantice. Totul are un caracter imprevizibil, motiv pentru care nu îți poți da seama ce se va întâmpla în următorul moment. Personajele sunt frumos conturate și bine dezvoltate, iar stilul de scriere abordat de către autoare te face să te pierzi ușor în lumea imaginată de ea.
În ceea ce mă privește, pot spun că ,,Zorii primului Apus” este cel mai bun volum din serie. Cu toate că ,,Haiducul din Cetate” și ,,Trădarea valurilor” mi-au oferit o experiență de uitat, cel de-al treilea volum a avut un imens impact asupra mea. Am descoperit o lume a durerii, a minciunii și a crimei. Am cunoscut personaje noi atât de crude și meschine, fără scrupule, încât m-am oripilat. Am suferit alături Olga, o tânără care, la nici douăzeci de ani, a trecut des prin iad și coşmar. M-am întristat teribil aflând că Elora n-a putut (mult timp) să accepte dragostea pe care regele Allesio i-o purta, din cauza că nu și-a putut înfrânge temerile (,,Am învăţat că dragostea te face prea vulnerabil și nu-mi permit așa ceva. Vreau să fiu pe propriile picioare, fără ca cineva să-mi influenţeze deciziile”). În schimb, m-am bucurat să văd că André a continuat să îi poate Olgăi o dragoste nețărmurită, în ciuda tuturor piedicilor.
De asemenea, mi-a plăcut tare mult că ucenica mag Eirian, a avut un rol important în acest volum, dar și propria ei poveste de dragoste. De la bun început ea a reprezentat partea rațională și calmă a grupului, dar acum am văzut o altă latură a ei, una incisivă și virulentă, mai ales în disputele cu buna ei prietenă Olga, care tot încerca să o protejeze de Tashiro, ,,un curvar nesimțit și fără scrupule”.
,,Postura ei este impunătoare, deși ucenica nu este decât o mână de om, firavă şi delicată, dar cu o înţelepciune aparte… este un prieten adevărat, care nu te lasă să cazi în păcatele tale şi-ţi arată unde greșeşti, adevărul gol-goluţ, deși acesta te poate supăra, pentru că minciunile nu fac decât să acopere realitatea, pe când adevărul taie și despică iluziile minciunii.”
În ceea ce o privește pe Olga, protagonista acestei serii, ea continuă să se maturizeze. Devine mai puternică, mai arogantă, mai determinată, mai bună, mai curajoasă. Este loială poporului, fiind dispusă să sacrifice totul pentru a-și recupera regatul din mâinile lui Barthon, cel care a preluat puterea în ducatul Galatornia, însă are anumite temeri. Să nu devină monstrul de care toți se tem, atât din cauza harului dobândit, cât și a acțiunilor întreprinse de ea.
,,În față văd motivul pentru care am străbătut atâta cale, am trecut prin atâtea primejdii și a trebuit să mă schimb în primul rând pe mine, pentru că o copilă care-și plânge mereu de milă nu poate conduce un ducat. O adolescentă cu fluturi în stomac nu va reuși să vadă adevărata față a oamenilor, pentru că atunci când nu lupți cu sentimentele, devii vulnerabil, o țintă ușoară.
Nu mai sunt Olga Dramithius cea care am plecat din Androgarma în urmă cu câteva luni. Acum sunt Olga Dramithius Cadieux și am de gând să nu plec capul înaintea nimănui, nici măcar în faţa zeilor, pentru că atunci când am avut nevoie de ei, nu am primit niciun ajutor. A trebuit să mă descurc cum am putut. Luptând în fiecare zi cu moartea. A trebuit să mă împrietenesc cu ea pentru nu a cădea sub firul de aţă care s-ar rupe și m-ar lăsa pradă întunericului din propria ființă”
Acțiunea din ,,Zorii primului Apus”se continuă de unde a rămas în ,,Trădarea valurilor”. Olga Dramithius, Marea Ducesă a Galatorniei, este vânată de Barthon, declanşând un război în care este prins întreg regatul Androgarma. Chiar dacă știe că are nevoie de puterile ei supranaturale pentru a-l învinge pe tiran, ea este nevoită să desfacă blestemul pentru că nu mai poate să controleze magia. Cu fiecare zi, harul devine de nestăpânit. Pentru a rupe blestemul ce o leagă de puterile ei, ea pleacă spre insula Attinia, fiind însoțită de magul Eirian Volkova și de femeia căpitan care a crescut-o pe Elora.
Odată ajunsă pe insulă, Olga află că va trebui să treacă testul ultimului Moștenitor, al celui blestemat, un fel de ritual, dacă nu vrea să devină un monstru care să fie vânat de fiecare om. Până atunci, ea are nevoie de antrenament și numai Sawada, Noua Preoteasă, poate să o ajute. Însă Olga nu poate avea încredere în Sawada, după ce aude tot felul povești despre cruzimea ei. Pare mai mult genul de persoană care ar vrea să-i ajute pe oameni, dar, în realitate, este o femeie periculoasă, profitoare și perfidă, care nu face nicio mișcare fără să aibă motive ascunse.
,,- Mai bine nu te chinui să-ți imaginezi ce poate să facă şi ce planuri sinistre îi mișună prin cap.
– Ei, haide, Olga… sunt sigură că face tot ce poate pentru a te ajuta. Nu este ușor să lucrezi cu ceva atât de fin cum este harul tău… plus că nici tu nu prea cooperezi atunci când nu vrei.”
Între timp, André Cadieux, viitoare căpetenie a haiducilor din regatul Androgarma și, totodată, iubitul Olgăi, îi însoțește pe Allesio, regele din Nuxvar, și pe prințesa Elora, spre Sormasia, în căutare de aliați împotriva lui Barthon, a cărui putere crește în fiecare zi. Ajunși în Pustiul Haidșu, ei află că nu este chiar un pustiu, pentru că acolo trăiesc oameni. Mai precis, haiduci care au avut cândva un regat. Și mai descoperă că, familia regală pierdută a regatului Haidșu purta numele Cadiuex și nu se mai știe nimic de ea de când au fugit în Androgarma.
Ufara, conducătoarea haiducilor din Haidșu, consideră că André este predestinat să domnească peste haiduci. El va trebui să își revendice tronul de drept și să redea haiducilor libertatea și slava lor. Numai el ar avea puterea de a reda haiducilor gloria de altă dată. Și, firește, ea va fi regina lui şi împreună vor conduce acest popor. Fiind o persoană egoistă, fără scrupule, ei nici nu-i pasă că André o iubește pe Olga. Acest haiduc senzual trebuie să fie numai al ei. Oare va accepta André rolul de rege și va prelua conducerea așa zisei armate a haiducilor, având în vedere că au nevoie de oameni în lupta cu Barthon? S-a înșelat Olga în privința Noii Preotese? Va reuși ea să treacă testul? De ce se află Eirian într-un mare pericol? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!
,,Olga…
Un nume.
Un destin.
O războinică… adevărata regină!
Pentru ea trebuia să lupte, dar şi pentru poporul lui, pentru haiducii care secole de-a rândul s-au ascuns în Haidşu din cauza persecuțiilor la care erau supuşi.”
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
