1991. Prima anchetă a lui Sharko – Franck Thilliez – recenzie

Titlu: 1991. Prima anchetă a lui Sharko
Autor: Franck Thilliez
Data publicării: 2023
Editura: Tritonic
Nr. pag: 430
Colecție: Mystery and Thriller
Traducător: Pompiliu Alexandru

  “În decembrie 1991, Franck Sharko, abia ieșit de pe băncile școlii de inspectori, debarcă în Quai des Orfevres nr. 36, sediul Poliției pariziene.”

  După doi ani la un comisariat mărginaș la Lille, cinci ani de comisariat la Bruay-la-Buissiere, și optsprezece luni la școala de inspectori de la Cannes-Ecluse, Franck Sharko aterizează la Brigada Criminală, la nr. 36 în Paris.

   Aici nu contau nici rezultatele excelente de la cursurile urmate, nici anii petrecuți deja în poliție în Nord, trebuia s-o ia de la zero. Dar șefii lui au hotărât să profite totuși de experiența acestuia, câștigată până acum, de viziunea lui nouă, pentru a cerceta un caz încă neelucidat, afacerea “Dispărutelor din Sud ale Parisului”. Trei femei fuseseră răpite din parcările subterane ale clădirilor unde locuiau, găsite apoi moarte pe câmpul de la marginea orașului, cu hainele sfâșiate, violate și cu multiple lovituri de cuțit. Fiind ultimul sosit în grup i se dau dosarele și pozele, însumând mii de ore de cercetări, să le citească și să vadă dacă poate identifica ceva nou. În pachetul cu acte, conținând notițele polițiștilor, remarcă absența unei pagini care-l pune pe gânduri, și care-l va ajuta să elucideze până la urmă cazul.

  În clădire erau două grupuri de polițiști, cel în care era și el condus de Thierry Brossard, și altul sub conducerea lui Santuci, poreclit corsicanul. Cei doi șefi erau într-o veșnică competiție și se detestau, fiecare încercând să-și dovedească valoarea, iar polițiștii erau deseori nevoiți să asiste neputincioși la “lupta” lor sau să ia partea unuia sau altuia.

  La câteva zile după sosire, Sharko întârziase în sediu, dar la plecare întâlnește la recepție un tip, care voia să reclame o crimă. Sharko încalcă oarecum cutumele – de serviciu fiind grupul lui Santuci, îl ia pe reclamant și pleacă împreună. Tipul, Philippe Vasquez primise un plic gros care conținea: o foaie cu o întrebare, un volum al lui Baudelaire-Les fleurs du mal, apoi un indiciu ca o iluzie, și un alt plic cu alte indicații și o adresă la care locuia o anume Delphine Escremieu, unde găsește o poză. Ajuns și el acolo Sharko anunță echipa găsind în casă o femeie ucisă și mutilată, iar la capătul patului o grămadă de poze alb negru cu copii dezbrăcați.

  Și încep cercetările, primul șoc – corpul nu era al lui Delphine, după cum declară părinții ei, deși recunosc că de șase luni nu mai avuseseră nici un contact cu fiica lor.

  Până la urmă Delphine va fi găsită, dar ca un “mort viu”, un “zombi’. Se mai găsesc și aici niște poze și este identificată prima victimă. Apoi mai sunt cercetați alți destinatari ale unor scrisori, cum primise și Vasquez, dar aceștia nu aveau nici o legătură între ei.

  După mii de ore de cercetări poliția identifică o oarecare legătură între victime și cei ce apar în poze, un spital la care medic fusese tatăl lui Delphine, care confruntat cu realitatea se sinucide.
Apar alte mesaje, alte indicii ca niște iluzii, toate duc la spitalul acum închis, unde lucra tatăl lui Delphine și un alt medic pediatru, unde se făceau experimente pe copii, experimente monstruoase, cu acordul părinților, convinși de doctori că fac bine celor mici.

  Chiar dacă credeau că fac bine nu s-au gândit nici un moment, nici părinții, nici medicii, cum vor fi influențați copiii și nici ce tare vor duce cu ei în viața lor viitoare.

  Polițiștii identifică o parte dintre copiii din poze, se confruntă cu acte de pedofilie mascată de cercetări medicale, cu personaje cu personalități multiple, cu iluzii create de răzbunători.

  Sunt atacați și ei, urmăriți, amenințați, dar asta îi îndârjeşte și mai mult să rezolve cazul. În paralel avem viețile personale ale polițiștilor, frustrările, nemulțumirile, iubirile lor. Nu avem polițiști buni sau răi, nu avem eroi, ci fiinţe umane supuse greșelii.

  Până la urmă polițiștii identifica și răzbunătorul din cazul cercetat.

  Cine este acesta? De ce face asta? Ce a îndurat în copilărie? Ce se întâmplă cu el?

   Trebuie să citiți cartea pentru că povestea este complexă și plină de necunoscute. Este uimitor talentul celui care-a orchestrat totul de-a implica în răzbunare persoane nevinovate, fără nici o legătură, haitieni plătiți pentru munca brută fără să știe ce fac, practici voo-doo și o preoteasă-bokor, care prin ritualurile ei duce la perfecțiune pedepsele

  Dar Sharko nu uită nici de cazul “Dispărutelor din Paris” și, până la urmă, lucrând la el în secret, identifică călăul. Dar ținând cont cine era acesta și cum fusese deja pedepsit, până la urmă Sharko păstrează rezultatele pentru el.

  De ce ? Cine e vinovat? Cine l-a pedepsit?

  Veți vedea citind cartea 1991. Prima anchetă a lui Sharko.

 Autorul îmbină în poveste crime, cercetări de laborator, abuzuri sexuale asupra copiilor, experiențele monstruoase făcute aparent în numele binelui, de fapt acoperind vicii și răutate.

  Totul este îmbinat cu măiestrie și talent, făcându-te să participi alături de Sharko și ceilalți polițiști la toți pașii anchetei.

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: 1991. Prima anchetă a lui Sharko

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu