Abandon - ROC/ Remus Octavian Cîmpean - Editura Eikon
Literaturapetocuri.ro

Abandon, de ROC/ Remus Octavian Cîmpean – Editura Eikon – recenzie

Autor: ROC/ Remus Octavian Cîmpean

Titlu: Abandon

Pagini:181

Editura Eikon /2018

   Abandon, am plâns atât de mult la această carte de am zis că n-o să mai am lacrimi un an întreg. 

   ROC/Remus Octavian Cîmpean, s-a născut la 22 ianuarie 1974, la Botoşani. De profesie statistician, şi-a început cariera în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ,,Iuliu Haţieganu,, din Cluj-Napoca, unde a predat Biostatistica timp de 12 ani. A continuat apoi în domeniul de business, unde îşi desfășoară activitatea şi în prezent ca antreprenor şi consultant în domeniul Analizei Datelor. Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi doctor în matematică al aceleiași universități. Îmbină poezia şi proza, aplecându-se constant de-a lungul timpului înspre arta cuvântului. Debutează ca poet în anul 2001, cu volumul de poezii Stări şi Călătorii, editura Viaţa Creştină, iar ca prozator, cu romanul Abandon, editura Eikon .

   Cartea are un subiect foarte sensibil (Abandonul). Dar nu se referă la abandon în termenul de a lăsa pe cineva într-o instituție de stat. Ci la acel abandon care intervine în urma unui divorţ, şi la acel abandon de care este acuzat un părinte. Dacă stai să analizezi termenul din această situaţie, el este mult mai profund din toate punctele de vedere: psihologic şi al stabilității emoţionale, fizice şi materiale asupra unui copil, şi nu numai, se poate referi şi la părinţi. Ca şi cum dintr-odată îi iei elanul, îl duci într-o lume unde nu se poate regăsi. Se simte prins între doi părinţi cu propriile frustrări, cu dorinţe de a se răzbuna, cu acuze şi interziceri cu scopul de a-l împiedica pe celălalt să facă parte din viaţa copilului. Fiecare dintre ei folosind diverse metode de a îl răni pe celălalt, însă ceea ce ei nu realizează, fiind prinşi în febra victimizării, este că îşi fac rău unul celuilalt şi totodată copilului.

   Dar dorinţa de răzbunare este mai mare decât logica faptelor şi finalitatea lor. Citind această carte nu ai cum să rămâi pasiv, să nu te emoţioneze, să nu te facă să-ţi treacă mii şi mii de întrebări, gânduri şi fiori prin tot corpul. De ce oare un cuplu când ajunge în această situaţie devine lipsit de discernământ? Toată povestea am simţit-o atât de reală, încât mă gândeam dacă autorul şi-a expus propria experienţă,  propriile trăiri și sentimente. Dar, nu am de unde să ştiu dacă este aşa sau nu. Şi un punct de menționat –  nu avem doar gândurile sau povestea protagonistului, mai avem şi alte personaje, ca unchiul etc.

   Poveștile pendulează de la prezent la trecut, uneori se suprapun, plecând de la o idee, o amintire, o întâmplare. Cu această pendulare ne duce într-o altă călătorie la fel de emoţionantă şi semnificativă, expunând zbuciumul şi destăinuirea trecutului, amintiri cu bunica lui R. din copilărie şi mult mai târziu activităţile acestor cu micuţa Cherry. Uneori aveam impresia că trecutul şi viitorul lui R. sunt închise într-o bulă, învârtindu-se unul în jurul celuilalt. Ce şanse sunt încât copilul care a experimentat divorţul părinţilor să ajungă în rolul acestor? Din păcate multe.

 

,, Exista în toată această autosatisfacţie şi o mică problemă. Ceva ce nu ştia încă cum să gestioneze. Deşi, era convins că va ajunge şi la această stăpânire de sine. În timp. Mai ales în cazul lui, fără familie, asta lua timp. Nu ştia cum să mintă un copil. Se ferea de Cherry. Ea vedea zbaterile lui R. şi-l mai întreba pe unchiul său, din când în când, care este problema cu tata. Niciodată nu ştia ce să-i răspundă, de frică să nu se dea de gol. Doar Cherry era o isteaţă. Aşa că îi spunea mereu: Întreabă-o pe maică-ta. De unde vrei să ştiu eu?”

   Ca şi părinte R. este la limita puterilor, este ţinut departe de fiica lui timp de unsprezece ani, unsprezece ani în care se zbate pentru a fi alături de ea, înfruntând acuzația de abandon de familie, pentru a nu ajunge ca mai târziu să-şi pună întrebări, să se gândească la, ce ar fi fost? Cum ar fi fost? Pentru R. încă de mic tribunalul a fost ca un heleşteu greu mirositor, plin de broaşte orăcăitoare şi hulpave, care înghite părinţi. R. petrece cei unsprezece ani într-un mod anormal, nu este ca acei părinţi care îşi fac planuri legate de viaţa lor şi a copilului, la ce şcoală va merge? Când îşi va schimba maşina? Şi toate aceste planuri pe care o familie şi le face în mod automat, fără să se gândească dacă va avea șansa aceasta sau nu. Pentru R. nu este timp de lamentări, important este cum să-şi dovedească nevinovăţia şi timpul pierdut în tribunal departe de Cherry.

   Tot acest proces îl aduce la stadiul de a-şi pierdea casa, nimeni nu vrea să-l asculte, nimeni nu vrea să-l înţeleagă, să vadă dincolo de suprafaţa dovezilor incriminatorii, parcă nici nu există, parcă şi universul ia parte la culpabilitatea sa, nu doar toţi judecătorii care s-au perindat în cei unsprezece ani.

   Cartea cuprinde povestiri atât de emoţionante şi dureroase, dar şi momente pline de fericire. Unele dintre aceste amintiri sunt cele cu bunica lui R. cele cu tatăl, momente cu fiica lui, cu primul căţel, momentele când Cherry cere prima bicicletă, livada de cireşi, casa bătrânească – acolo unde bunica i-a dat cele mai frumoase amintiri, cu anii adolescenței, experienţa din Paris, ajungând acolo cu ajutorul bunicii. Cine s-ar fi gândit că bunica, în tinereţe, a fost o tânără şi frumoasă elevă la Viena. Însă cea mai dureroasă parte din această carte rămâne lupta dintre cei doi foşti soți, o luptă ce îl seacă pe R.

   O carte din care poți avea o oarecare idee despre ce înseamnă lupta, ce înseamnă divorțul și care sunt repercusiunile pentru toți cei implicați. Poate că nu ai trecut prin așa ceva, dar sunt mulți care au înotat în acest heleșteu (așa cum spune autorul). Indiferent în care parte a baricadei te afli, este imposibil să nu simți cartea, să nu simți zbuciumul și agonia personajelor.

   Subiectele și poveștile sunt multe și diferite, dar cu un punct comun – viața lui R. Unele dintre ele: Unsprezece – aici suntem plasați în fața tribunalului și completului de judecată, cu unele amintiri din trecut; Amintiri pe nevăzute – Aici o avem pe bunica, pe Cherry, livadaLizette; Cine e Lizette? Este cățeluşa lui R. și mult mai târziu a lui Cherry;Și cățeii au nume de familie; Aici întâmplările sunt de-a dreptul de neimaginat, ce înseamnă să te lupți în tribunal pentru a dovedi că Lizette este a ta, și cum trebuie să iei unele decizii de a face viitorilor căței carnet, cu nume de familie și toate cele. Poate părea de neconceput așa ceva, dar este mult mai mult decât este la suprafață. De asemenea mai avem; Aruncătorii de pietre; Cere și ți se va da; Coincidențe; Izolare; Poveşti absurde; Toaca; A unsprezecea poruncă și Epilog. Uneori aveam impresia că nu o să mai am puterea de a citi, personal am simţit-o foarte profund, îmi tranşa mintea şi gândurile în mii de bucăţi.

,,Sentinţa avea 4 pagini, R. ceruse să i se alinieze vechea sentinţă de divorţ, dată în baza unei legi de pe vremea ditacturii, cu noua lege mai modernă care prevedea în aproape toate cazurile păstrarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi… ,, Se respinge cererea de exercitare în comun a autorităţii părinteşti, întrucât nu există un interes major pentru acordarea acestui drep reclamatului… ,, Nu există interes…”,,Nu există interes…” Rupsese în bucăţi toată sentinţa, dar păstrase bucata de hârtie pe care scria ,,nu exisă interes”. O ţinea lipită cu un magnet pe frigider şi de câte ori se îmbăta singur acasă, răbufnea în faţa frigiderului când mai lua o bere”

Am plâns atât de mult la această carte de am zis că n-o să mai am lacrimi un an întreg. 

Cartea Abandon, de ROC/ Remus Octavian Cîmpean o găsiţi pe site-ul Editura Eikon

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

11 COMMENTS

    • Mulțumesc mult. M.a luat prin surprindere, inițial m.am gândit că are altă temă. A fost foarte frumoasă.

  1. Superba recenzia ta!Intotdeauna divortul a fost si este un subiect mai mult decat sensibil.O carte pe care as vrea s-o citesc.
    Felicitari Daiana!Felicitari autorului!

  2. O carte foarte profunda care atinge una dintre cele cinci rani emotionale pe care un om poate sa le aiba.
    Imi place cum ti-ai imbunatatit foarte mult stilul de a scrie, Daiana. Felicitari pentru recenzie.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.