Ceva în apă - Catherine Steadman
Literaturapetocuri.ro

Ceva în apă, de Catherine Steadman – Editura Armada (Nemira) – recenzie

Ceva în apă

 Titlu original: Something in the water

Autor: Catherine Steadman

Editura: Armada (Nemira)

Data apariției: 2019

Traducător: Gabriel Pavel

Număr de pagini: 416

   Catherine Steadman este o actriță și scriitoare din Marea Britanie. Ea este cunoscută pentru rolurile sale din Downton Abbey și Tutankhamun, unde a jucat împreună cu Sam Neill, precum și din spectacole precum Breathless, The Inbetweeners, The Tudors și Fresh Meat. Romanul ei de debut, Ceva în apă, a apărut în Anglia și Statele Unite în vara anului 2018, iar la noi se anunță a fi cartea verii 2019, fiind recomandată de însăși Reese Whiterspoon în cadrul clubului ei de lectură.

Te-ai întrebat vreodată cât durează să sapi un mormânt? Nu te mai întreba. Îți ia o eternitate. Indiferent cât crezi că durează, înmulțește cu doi.”

   Deja de la primele rânduri din Ceva în apă, simți că ceva nu e în regulă. Și te contrariezi în asemenea hal încât deja știi că ești captivat de paginile alea. Și nu te vei opri decât atunci când vei afla al cui e mormântul și cine îl sapă. O rază de lumină deja a apărut – avem un cadavru care trebuie ascuns. Vorbim de o crimă. Dar ce s-a întâmplat? Din primele rânduri, autoarea reușește să ne stârnească deja o mie de întrebări. Știe că vom sta lipiți de carte până vom afla răspunsurile.

   Erin și Mark sunt doi miri ce pleacă în luna de miere în Bora Bora, Paradisul oricui, ați spune, și cam așa e. Pare un loc mirific, în care visele se împlinesc, iar peisajul e de-a dreptul ideal. Ce poate merge rău?

Mark în lumina soarelui. Trupul lui sclipitor prin apă. Degetele mele mișcate rapid prin părul lui ud peste pielea lui maronie. Partide jilave de sex încâlciți printre cearșafuri. Zumzetul slab al aerului condiționat. Pozez ca un manechin în lenjerie de corp frumoasă și delicată, ca din catalog, în fiecare zi. Țesătură fină cu dantelă neagră și cristale strălucitoare, de culoarea florilor de fuchsia, roșii nerușinați, albi ieftini, crem-închis, mătase, satin. Conversații lungi, lejere, printre plăci de surf și baruri. Așa cum am decis, n-am mai luat anticoncepționale de șase luni. Ne facem planuri.

   Într-adevăr, nimic nu pare să meargă prost. Adică serios, cine nu și-ar dori o vacanță în insula Bora Bora, unde totul e senin, personalul hotelului e la dispoziția ta și ai atât de multe chestii interesante de făcut? Ai de ales – scuba diving, plimbare cu submarinul, snorkeling, vezi fauna din Oceanul Pacific, pești, tot… Prima parte mai că te face invidios și ai vrea să tu așa ceva în viața ta. După care, o umbră se așterne… Cei doi găsesc o geantă în apă, pe care abia au curajul să o deschidă…

Înăuntru se văd patru obiecte. Cel mai mare, de departe, este cel spre care mă întind prima dată. E voluminos, dar e mult mai ușor decât sugerează mărimea lui. Ăsta e pachetul care ținea geanta plutind la suprafață. Hârtie. Hârtie împachetată strâns. Mai specific, bani. Un pachet de bani sigilat în plastic. Dolari americani, strânși laolaltă, fiecare legătură marcată cu ”10.000$” pe o etichetă. Bani adevărați. O grămadă de bani adevărați.”

   Și nu e doar atât… Geanta mai cuprinde și o mulțime de diamante mici, de 2 carate, cam 150-200 de bucăți. Adică, pe scurt, o avere. O captură ce promite să îi facă bogați pe cei doi. Dacă nu ar fi o singură problemă… de unde este geanta aceea? Cine a pierdut-o? Ce s-a întâmplat și de ce plutea efectiv în mijlocul apei? Lucrurile încep să se precipite și abia acum intrăm în adevărata acțiune.

   Erin și Mark trebuie să își calculeze fiecare pas dacă vor să devină bogați fără a atrage suspiciuni asupra lor. Și partea mai proastă e că acum încep să se dezvăluie caracterele… Abia acum iese la iveală lăcomia din ei. Habar nu ai câte poți face până în momentul în care ești pus într-o situație la limită.

Nu știu de unde îmi vin gândurile acestea. De undeva din adâncul minții mele, din creierul de șopârlă. Sistemul limbic, acea parte a creierului care își doreşte lucruri, partea egoistă care vrea lucrurile doar pentru ea. Instinctul nostru, reacțiile pe care le simțim ca niște presimțiri, toate acele procese involuntare din subconștient, oferindu-și înțelepciunea. Înțelepciunea primară. Totuși, șopârlele nu sunt animale sociale, pe când oamenii sunt prin definiție așa. Cu toate acestea, simt o puternică tentație de a renunța și a o lua la fugă, însușindu-mi ce nu e al meu.

   Banii te pot scoate din starea ta normală și te pot arunca într-un vârtej. Ce ești capabil să faci pentru a păstra o avere ce ți-a picat din cer (sau din apă, zi-i cum vrei)? De ce ești în stare pentru a ascunde adevărul? Până unde ești capabil să mergi? Recunosc, am parcurs paginile cu o aviditate de care nu mă credeam capabilă. Pur și simplu voiam să înțeleg. Rândurile au trecut, timpul s-a scurs. Am ajuns la final… Nu pot să vă zic exact ce am simțit. Dar parcă aș fi scris altfel, totuși. Știți cum e, nu avem aceleași idei.

   Nu m-am identificat cu personajele, nu sunt genul acela de om extrem de curajos. Cel puțin nu în lucrurile de genul. Banii niciodată nu au fost o prioritate, nu la modul să dau pe dinafară. Eu mai repede aș fi dus geanta la poliție și nu mi-aș fi bătut capul prea mult! Dar sunt oameni și oameni, caractere și caractere. Și cred că autoarea vrea exact asta să puncteze. Că lăcomia nu duce nicăieri. Nicăieri bun, să ne înțelegem… Valorile morale ale fiecăruia trebuie să primeze în fața bunurilor materiale. Altfel… te-ai putea trezi într-o belea din care e greu să mai ieși….

Cartea Ceva în apă, de Catherine Steadman o găsiţi pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Gabriela Bratu***Mămică de beagle, devoratoare de cărți, curioasă din fire. Sunt o tipă sociabilă, loială celor dragi, iubitoare de animale, dar și de oameni. Îmi place să cred că fiecare din noi are ceva frumos în interior. La fel, îmi place să cred că oricine poate să citească, trebuie doar să vrea! Poate că ingineria nu se pupă extraordinar cu literatura, dar cititul și scrisul sunt viața mea. Am răbdare, însă fără să mă calce cineva pe coadă. O dată ce sunt stârnită, chiar îmi pun ambiția să fac un lucru. Și mai ales, să-l fac bine!

6 COMMENTS

  1. Am citit cartea si a fost o poveste foarte interesantă, cu final neașteptat. Mi-a plăcut recenzia.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.