“În mâinile unui Sunai muzica nu era inofensivă. Era o armă, paralizând pe oricine atingea.”

         Acest cântec neîmblânzit, de Victoria Schwab-Editura Herg Benet-recenzie

                                   Prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity”

 

Titlu: This Savage Song

Traducere: Flavius Ardelean

Editura : Herg Benet

Colecţia: Cartile Arven

Data apariţiei : Aprilie 2017

Număr pagini : 464

Gen : Fantasy, Young Adult, Dystopia, Urban Fantasy

Cotaţie Goodreads : 4,13

NOTA MEA-10

 

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

   Nici nu bănuiți cât de mult mă bucur că Editura Herg Benet a început să publice și cărți scrise de autori străini. Inițial, nu am dat prea multă atenție acestei inițiative, considerând că avem destui autori români talentați și nu e cazul de o schimbare. Însă, am gândit cu totul altfel după ce am citit “Inima mea și alte găuri negre” de Jasmine Warga și “Acest cântec neîmblânzit”de Victoria Schwab. Ambele romane sunt foarte bine scrise și se citesc ușor, personajele sunt foarte simpatice, în ciuda faptului că au niște gânduri sumbre, iar în privința scrierii, amândouă transmit multă emoție, dar într-o manieră puțin ironică. Sunt două povești diferite, două genuri diferite și totuși, amândouă au reușit să mă farmece atât de mult, încât  acum se numără printre favoritele mele.

    Emoționant! Sublim! Perfect! Doar în acest fel pot caracteriza romanul urban fantasy “Acest cântec neîmblânzit”. Am fost complet fermecată de stilul abordat, de complexitatea personajelor, de originalitatea acestei povești, de  modul în care autoarea a conturat ideea nașterii monștrilor.

   Descrierea m-a făcut să cred că voi asista la o poveste de dragoste interzisă dintre un om și un monstru, însă m-am înșelat. Cu toate că cei doi protagoniști, Kate Harker și August Flynn, își dau  tot timpul târcoale, se tatonează, flirtează și, probabil se simt puțin atrași unul de celălalt, dar asta într-un mod cu totul inconștient. Cei doi tineri nu au timp de ceva romantic, având în vedere situația dramatică în care se află. Ei fac parte din două familii rivale, au statut diferit și fiecare își dorește altceva. În timp ce Kate vrea să devină la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care guvernează nordul orașului infestat de creaturi, August vrea, la rândul lui, să ii protejeze pe cei inocenți. În ciudă faptului că este un monstru! Sau mai bine spus, un monstru sensibil, după cum îl descriere Kate.

“ De ce să vrei să fii om? întrebă ea. Suntem fragili. Murim.

— Dar și trăiți. Nu vă petreceți toată ziua întrebându-vă de ce existați, fără a vă simți reali, de ce arătați uman, fără a putea fi oameni. Nu faceți tot ce puteți pentru a fi o persoană bună, doar ca să vă treziți că vi se reproșează mereu cum că nici măcar nu sunteți o persoană.”

 

  Mă fascinează relația lor de prietenie, modul în care se susțin reciproc. De fapt, între ei există ceva mult mai prețios: apreciere, loialitate, respect, prietenie și încredere. Chiar mă înduioșează încrederea pe care o au unul în celălalt, având în vedere că ei, în mod normal, sunt dușmani. Iar discuțiile dintre ei, m-au făcut adesea să mă gândesc la ideea că violența naște violența. Violența naște monștri și distruge destine. Dar, când vine vorba de August, de bunătatea lui, stau și mă gândesc cine e cu adevărat un monstru …

“ — De ce sunt atât de multe umbre pe lume, Kate? Nu ar trebui să fie și tot atât de multă lumină?

  — Nu știu, August.

  — Nu vreau să fiu un monstru.

  — Nu ești, spuse ea … 

  Era un Sunai – nimic nu ar fi putut schimba asta –, dar nu era rău, nu era crud, nu era monstruos. Era doar cineva care voia să fie altcineva, să fie ceva ce nu era.

  Kate cunoștea sentimentul.

  — Doare, șopti el.

  — Ce anume? întrebă Kate.

  — A fi. A nu fi. A ceda. A rezista. Nu contează ce fac, doare oricum.

  Kate își lăsă capul pe spate și își rezemă ceafa de marginea căzii.

  — Asta e viața, August, spuse ea. Ai vrut să te simți viu, nu? Nu contează dacă ești om sau monstru. A trăi doare.”

   Acțiunea din “ Acest cântec neîmblânzit ” are loc într-un viitor nu foarte îndepărtat zilelor noastre. Lumea a fost aproape distrusă în urma unui război cumplit, iar violența oamenilor a dat naștere, la propriu, unor monștri: Corsai, Malachai, Sunai. Corsaii se nășteau din acte violente, totuși neletale, și se hrăneau cu carne și oase. Malchaii proveneau din crime și se hrăneau cu sânge. Sunaii se nășteau din cele mai teribile crime: atentate cu bombă, atacuri armate, masacre, evenimente ce luau nu numai o viață, ci multe. Erau cei mai răi dintre cei care bântuiau bezna. Însă ei nu se puteau hrăni decât cu păcătoși, cu energia lor. Asta îi deosebea de restul.

“ Doar Corsaii erau cu adevărat nocturni și alergici la lumina zilei. Malchaii beau sânge și-și trăgeau forțele din bezna nopții, dar nu erau vampiri, nu se chirceau la văzul crucilor, nu luau foc în soare. Ce îi dobora, totuși, era o bucată de metal pur trecută prin inimă.”

   După colaps, s-au înființat zece teritorii, iar cel mai important oraș era Verity. Însă acesta era împărțit în două: în partea de Nord, se afla teritoriul controlat de Callum Harker; în cea de Sud, era teritoriul lui Henry Flynn. Orașul de Nord (V-City-ul de Nord) reprezenta ordinea. O ordine răscumpărată cu sânge și frică, iar oamenii trebuiau să plătească pentru siguranța lor. Aici “clădirile străluceau, tot numai metal, piatră și sticlă, străzile punctate pe alocuri cu mașini extravagante și oameni în haine bune”, iar dacă Harker avea forțe de ordine pe străzi, acestea erau bine camuflate. Orașul de Sud (V-City-ul de Sud)  reprezenta haosul. Jumătate dintre clădiri erau ruine arse, abandonate și golite, iar orice material folositor era înlăturat pentru a întări alte clădiri. Aici, idealistul Henry Flynn înființase Brigada de Intervenție Flynn (BIF), în care cei peste șaizeci de mii de ofițeri încercau să lupte contra monștrilor și să opună rezistență criminalului glorificat din Nord, Callum Harker. Cu toate că armistițiul dintre cele două părți durează de șase ani, se știe că Harker își dorește tare mult să cucerească și partea de Sud și pentru asta e în stare să-și trimită slugile – Malchaii și Corsaii.

V-City-ul de Sud încă mai arăta ca un cadavru devastat, dar se reconstruia. BIF era peste tot, pe acoperișuri, patrulând pe străzi, semnale radio pârâind din dispozitivele portabile de pe uniformele lor. Noaptea vânau monștri, dar pe timpul zilei încercau să oprească nașterea altora. Crima. Asta era cauza. Corsai, Malchai, Sunai – ei erau efectele.”

   Dar și Henry Flynn avea o armă letală. Îi avea de partea lui, pe cei trei Sunai care existau în întreaga lume: Ilsa, Leo și August. Și nu doar că îi avea de partea lui, ci îi trata ca pe familia sa. Se spunea despre Sunai că se născuseră din cele mai teribile crime, erau invincibili, luau înfățișare umană și nu se hrăneau decât cu oameni păcătoși. Atunci când un Sunai cânta, lua energia vieții.

    “În mâinile unui Sunai muzica nu era inofensivă. Era o armă, paralizând pe oricine atingea.”

    Ilsa este cea mai puternică Sunai, dar după armistițiului, nu mai avea voie să iasă din incinta complexului BIF(izolarea ei face parte din armistițiu). Spre deosebire de August, care se baza pe vioară, sau Leo, care putea să facă muzică aproape din orice, instrumentul Ilsei era vocea. Leo face parte din brigada BIF și se consideră judecător, jurat și călău. Cât despre August, acesta rămâne un mister. Apăruse în urma unei explozii dintr-o cantină a unei școli generale. El se trezise sub forma unui băiat de doisprezece ani pentru că aceea fusese vârsta celor uciși în explozie.

“ — Sunaii sunt rezultatul tragediilor, zise el. Acte ale ororii atât de întunecate, încât tulbură echilibrul cosmic. “

    Cu toate că au trecut patru ani de la apariția lui, August a ieșit rar din complexul Flynn și a făcut școala de acasă. Acum arată ca un tânăr de șaisprezece ani. Un tânăr dornic să facă parte din BIF și să lupte contra monștrilor. Iar șansa îi surâde în momentul în care Henry Flynn se încumetă să-l lase să învețe la Academia Colton. Dar cu un anumit motiv: trebuie să o urmărească pe Katherine Harker, irascibila și agresiva fiică a lui Callum Harker, guvernatorul Orașului de Nord, un om “faimos pentru galeria sa de monștri colecționați precum armele”. Se știa că acestuia nu-i păsa de nimic decât de ea.

    Ajuns la Academia Colton, tânărul împrumută numele de Frederick Gallagher și încearcă, încă din prima zi, să se apropie de Kate. Însă, în loc să se simtă dezgustat și îngrețoșat că stă în preajma fiicei unui tiran însângerat, urmașa Orașului de Nord, se trezește că îi face plăcere să stea de vorbă cu ea. Ba mai mai mult, devin prieteni.

   Problemele încep să apară din momentul în care Kate își dă seama că noul ei prieten este mult prea secretos. Curiozitatea o îndeamnă să intre în baza de date a academiei, ca să afle cât mai multe amănunte despre “Freddie” , dar nu găsește nicio informație despre el. Însă, din întâmplare, descoperă că el este un unul dintre monștri Sunai, cel care smulge sufletele oamenilor cu vioara sa magică, așa că se decide să-l de-a pe mâna tatălui ei.  Voia să-i arate acestuia că e o Harker până în măduva oaselor.

“ Sunaii au fost întotdeauna cea mai bună armă a lui Flynn. Dacă ar fi putut fi vânați, dacă ar fi putut fi omorâți, chiar capturați, Orașul de Sud nu ar mai fi avut nicio șansă.”

   Kate nu reușește ce și-a propus pentru că se trezește atacată de niște Malchai. Aceia nu încercau doar să te ucidă, ci încercau să o facă să pară o execuție a unui Sunai. Au vrut să se folosească de asta pentru a rupe armistițiul. Însă August/ Freddie reușește să o salveze la timp. Din acest moment, amândoi sunt obligați să-și salveze viețile și să descopere cine a planificat acest atac. Cine i-a trimis pe acei Malchai? Vor reuși să împiedice un nou război?

“Acest cântec neîmblânzit” este o poveste fabuloasă, un roman foarte bine scris, intens, emoționant, pe care îl recomand cu mare drag! Veți avea parte de o aventură de neuitat!

Citate:

               “Oamenii sunt folositori. E un adevăr universal. Folosește-i, sau te vor folosi ei.”

“ — Ce vrei? insistă Leo. Să fii normal? Să fii uman?

  Zise ultimul cuvânt ca și cum și-ar fi întinat limba cu el.

  — Mai bine om, decât monstru, șopti.

  Leo își încordă maxilarul.

  — Grijă mare, frățioare, zise. Nu ne așeza laolaltă cu creaturile alea de jos. Noi nu suntem Corsai, roind     ca insectele. Nu suntem Malchai, hrănindu-ne ca bestiile. Sunai sunt justiția. Sunai sunt echilibrul. “

 “ Vru să râdă în fața absurdității vieții, cu toate farsele sale. Vru să-și ridice vioara și să cânte, să cânte și să cânte până ce toată foamea dispărea din el, până ce nu se mai simțea ca un monstru. Vru să strige, dar apoi se gândi la vocea surorii sale transformând orașul în cenușă și își mușcă limba până ce durerea îi umplu gura în locul sângelui.”

 “— Și tu? întrebă Kate. Fratele tău e drept, sora ta împrăștiată. Tu ce ești?

 August răspunse, dar cuvântul era palid, aproape prea palid pentru a fi auzit:

 — Pierdut.( … Sunt ceea ce se întâmplă când unui puști îi e atât de frică de lumea în care trăiește, încât evadează din ea prin singurul fel pe care îl cunoaște. Violența.”

Acest cântec neîmblânzit. de Victoria Schwab a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Review overview
5
***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

15 COMMENTS

  1. O recenzie de zece , chiar daca nu e genul meu preferat am savurat fiecare cuvant. Felicitări, Alina

    • Multumesc,Vero! Mi-a placut tare mult cartea!
      Astept cu nerabdare parerea ta la Inima mea si alte gauri negre. Pe mine m-a cucerit!

  2. Felicitari pentru recenzie! Nu prea e genul meu, insa sa ti citesc recenzia e ca de obicei, o placere!

    • Multumesc mult, Sorina! Apreciez ca citesti recenziile, chiar daca stii ca respectivele carti , nu sunt pe gustul tau.

  3. Si eu am cartea si abia astept sa o citesc. Mi-a atras atentia subiectul si am zis ca e musai sa vad despre ce este vorba.
    Imi place cum ai scris articolul. Ma determina sa citesc mai repede cartea!

    • Chiar vreau sa iti aflu parerea! Multumesc! E interesant ca cineva s-a gandit sa scrie o poveste avand la baza, celebra vorba ” violenta naste monstri”

  4. Am auzit numai lucruri bune despre cartea asta. In toamna am in plan sa o citesc. Felicitări pentru recenzie, faina tare!

  5. felicitari alina!am citit cu atentie prezentarea ta,pare o carte interesanta,dar nu e genul meu.imi plac prezentarile tale si le savurez.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.