Adâncurile cerului, de Vernor Vinge – Editura Nemira – recenzie

Adâncurile cerului

Vernor Vinge

Editura Nemira

Colecția Nautilus

Anul publicării în limba română: 2010

Titlul original: A Deepness in the Sky (1999)

Traducere: Antuza Genescu

Număr de pagini: 1104

Ediție în două volume – paperback

   Vernor Vinge este un scriitor de literatură science fiction cu o fantezie debordantă, care inventează în romanele sale nu numai noi tehnologii sau aplicații științifice inedite, ci chiar legi ale universului suplimentare.

   Autor încadrabil la hard SF, deși mereu dă cea mai mare importanță poveștii și psihologiei personajelor (umane sau extraterestre), a încasat câte un prestigios premiu al genului cam pentru fiecare roman lansat. Totuși, eu, unul, nu aș cataloga ca fiind de 10 absolut, decât două dintre cărțile sale, pe care le recomand a fi citite neapărat. În ordinea publicării: Foc în adânc și Adâncurile cerului.

   S-ar putea spune că ambele fac parte din aceeași serie, Zonele Gânditoare, având chiar un personaj oarecum comun (clonat din foarte vechi celule amestecate), dar diferența de zeci de mii de ani dintre firele lor epice face ca nici măcar remarca clasicizată: acțiunea lor se petrece în același univers… să nu mai fie una subiectiv exactă, fiindcă viziunea asupra galaxiei s-a schimbat dramatic între un punct al istoriei spațiale a omenirii și celălalt.

   Nu prima carte, ci a doua este cea localizată în viitorul mai apropiat de al nostru, constituindu-se într-o întoarcere în timp de tip prequel pentru cei care au citit deja Foc în adânc.

   Intriga se învolburează în jurul descoperirii de către oameni a unei noi specii extraterestre, în condițiile în care într-un mileniu de călătorii spațiale au mai întâlnit doar încă una, și aceea non-tehnologică.

   Planeta unde a fost semnalată orbitează în jurul unei stele fluctuante, ce timp de 215 ani dintr-un ciclu de 250 nu emite aproape deloc energie. În acest interval, totul îngheață și viața adaptată condițiilor de mediu intră în hibernare. Cei 35 de ani de iluminare eliberează însă, periodic, o exuberantă explozie de trăire accelerată pentru natura reînviată.

  Specia inteligentă a acestui ecosistem straniu are aspect arahnidic, astfel că oamenii au numit locuitorii planetei, familiar, păianjeni.

   S-au interceptat transmisii radio care au activat două mari expediții menite să asigure primul contact cu aceștia, evaluarea fiind că extratereștrii au o civilizație echivalentă cu cea a Pământului din secolul XIX – începutul secolului XX.

Cele două grupuri umane care au lansat expedițiile sunt ele însele foarte diferite cultural și extrem de enigmatice.

   Qeng Ho este o legendară ligă comercială care și-a impus dominația în galaxie printr-o organizare bazată pe specificul călătoriilor spațiale și pe strategii executate în lungi perioade de timp.

   Emergenții sunt locuitorii celei mai apropiate planete de punctul de interes, o colonie umană care a decăzut, dar și-a revenit recent, după o lungă perioadă întunecată, realăturându-se ezitant societății galactice integrate.

   Din cauza sistemului solar atât de neobișnuit, oamenii au tras concluzia că e mai mult decât probabil ca păianjenii să nu fie băștinașii planetei pe care se găsesc acum și ca civilizația lor să fi fost odată capabilă de zboruri cosmice. Dacă ipoteza s-ar demonstra reală, recompensele obținerii noutăților tehnologice, pentru expediția care reușește să intre prima în contact cu arahnidele, ar putea fi extraordinare.

Astfel încât, începe o adevărată cursă între cele două vârfuri de lance ale umanității, fiecare urmărindu-și propriul interes.

   Când flotele lor astronavale se întâlnesc, izbucnește, inevitabil, un conflict devastator pentru ambele, ce le va duce la necesitatea de a colabora, dacă nu vor să rămână blocate amândouă în această parte izolată de galaxie.

   În paralel cu confruntările expediționare, prin culisare de planuri narative, autorul ne prezintă într-un stil umanizat-personificat civilizația păianjenilor și aventurile unor membri nonconformiști ai speciei, care sunt de partea modernismului în lupta cu tradiția închistată și conștientizează primii posibilitatea comunicării cu oamenii.

Tensiunea romanului crește progresiv, într-o punere în scenă perfectă.

   Adâncurile cerului este space opera în cea mai extinsă variantă a conceptului, cuprinzând speculații științifice, inginerii genetice, străfunduri cosmice, culturi extraterestre, civilizații spațiale, politici galactice și colonii umane dezvoltate independent – până la un nivel inuman.

   Vernor Vinge s-a născut în 1944, în Wisconsin, și provine dintr-o familie de geografi, fiind fascinat încă din copilărie de știință și calculatoare. Licențiat în informatică, a fost profesor de matematică și IT la Universitatea de Stat din San Diego, până în anul 2000, când s-a dedicat exclusiv carierei literare. A devenit faimos pentru definirea teoretică a Singularității.

   A debutat cu texte științifico-fantastice în 1966, dar a ajuns cunoscut abia în 1981, după publicarea nuvelei True Names. Aceasta și următoarele două romane, The Peace War (1984) și Marooned în Realtime (1986), au valorificat interesul lui față de singularitatea tehnologică.

   În cariera sa a câștigat cinci premii Hugo, dintre care trei pentru romanele Foc în Adânc (1993), Adâncurile cerului (2000) și La Capătul curcubeului (2007). Nuvelele Fast Times at Fairmont High (2002) și The Cookie Monster (2003) au fost onorate cu aceeași distincție.

   Vernor Vinge a fost căsătorit cu scriitoarea de science fiction și fantasy Joan D. Vinge, de două ori câștigatoare a Premiului Hugo. Dacă vă întrebați de ce vă suna cunoscut deja numele lui, deși nu l-ați citit, de-aici era. Talentat cuplu!

Cartea Adâncurile cerului, de Vernor Vinge o gasiti pe site-ul Libmag.

Recenzii cărţi