Aleșii – Veronica Roth – Editura Corint – recenzie

Aleșii – Veronica Roth 

Titlul original: Chosen Ones

Traducere: Loredana Fratila-Cristescu

Editura: Corint

Colectia Leda Edge

Anul apariţiei: 2021

Nr. de pagini: 496

Gen: Fantasy; Young Adult; Science Fiction

Au devenit eroi salvând lumea. Dar acum, s-o salveze din nou s-ar putea să-i distrugă.

    Cu toate că descrierea de pe coperta a IV-a mi-a stârnit curiozitatea, am fost destul de rezervată în privința acestei cărți, tocmai pentru că am păreri împărțite despre scrierile autoarei Veronica Roth. Nu toate poveștile ei au reușit să mă cucerească – am urât finalul trilogiei Divergent, iar Cumpăna destinelor m-a plictisit de moarte – și mi-a fost teamă să nu fiu dezamăgită. Totuși, m-am decis să aflu povestea cuprinsă între paginile ei, după ce am făcut câteva investigații pe net și după ce m-am lăsat influențată de faptul că romanul ar avea și o porție de thriller.

    Acum, după ce am citit cartea, mă bucur că i-am dat o șansă, pentru că am avut parte de o lectură interesantă, de o scriere lejeră, iar combinația de fantasy și thriller a fost pe placul meu. Începutul mi s-a părut destul de greoi, puțin plictisitor, dar odată cu trecerea Aleșilor într-un univers alternativ și apariția lui Mox, acțiunea a devenit ceva mai alertă și plină de neprevăzut.

    De asemenea, țin să menționez faptul că anumite lucruri m-au cam băgat în ceață, asta pentru că în carte se menționau diverse evenimente petrecute înainte sau în timpul luptei contra Întunecatului, iar acțiunea propriu-zisă avea loc după douăzeci de ani de la victoria contra răului. Mi-a fost puțin greu să înțeleg tot ce s-a întâmplat în trecut și să pun în ordinea corectă toate informațiile furnizate pe parcursul lecturii.

    Un alt lucru care m-a deranjat puțin a fost caracterul improbabil al protagonistei, Sloane Andrews, unul dintre cei cinci eroi care au fost aleși de o profeție cu ani în urmă pentru a-l distruge pe Întunecat. Am înțeles că ea era încă prizoniera trecutului, că Întunecatul i-a supt tot ce avea în interior, fapt care a făcut ca ea să urmeze câteva luni de terapie și să consume pastile de benzodiazepine (cum ar fi valium, diazepam, xanax) ca pe bomboane, dar maniera în care le vorbea celor apropiați, m-a determinat să o percep ca pe o ființă ticăloasă, lipsită de empatie și de respect.

“- Problema ta e că ai impresia că nu sunt eu asta, zise ea. Aşa cum crezi că o zi petrecută ca prizonieră a Întunecatului a fost o călătorie de agrement şi c-ar fi trebuit să depășesc momentul până acum și… să fiu amețită de căutatul rochiilor de mireasă sau ceva de genul ăsta?

– Da, ştii ce? Cred c-ar fi trebuit să-ți petreci ultimii zece ani muncind să depăşeşti toate problemele în loc să te tot afunzi în ele și să te ascunzi ca o pustnică.

Matt se răstise, îi plesnise coarda de harpă.

– Niciodată n-am insinuat c-ar trebui să fie uşor! Doar te-am rugat să încerci și să nu te mai porți de parc-ai fi singurul om pe lume care are parte de durere.“

    Sloane mi s-a părut ca e un hau fără fund, o persoană care nu-și putea controla furia. Am simțit mai mereu ca pe ea o durea în cot de orice și de oricine, fugea de răspundere, de implicare, chiar și față de cel care îi era iubit de mai bine de zece ani, Matt. Nu am simțit niciun fel de chimie între ei, ba dimpotrivă, tot timpul o simțeam ca fiind plictisită și enervată de relația lor, de faptul că Matt radia bunătate atât de tare, încât uneori îi venea să-l pocnească. Nu a existat interacțiune în ei fără o ceartă, fără discuții în contradictoriu.

“- Du-te-n mă-ta! zise Sloane încet. Să nu mai îndrăzneşti să folosești spaimele mele nocturne împotriva mea aşa! Eşti ofticat că mi-a zis instinctul să-ți dau papucii, pentru că, desigur, trebuie să am ceva la cap dacă nu vreau să mă mărit cu afurisitul de sfânt Ales…

– Dumnezeule, Sloane, asta-i naibii problema cu tine, că nu știi să te înfrunți fără să verși sânge și niciodată n-ai știut.”

    Sinceră să fiu, m-a iritat faptul că ea nu l-a împiedicat pe Matt să o ceară în căsătorie, mergând pe premiza că ,,avea să accepte, pentru că era singurul lucru rațional de făcut. Aveau să se căsătorească și el avea să aibă  grijă de ea, iar ea să încerce din răsputeri să fie suficient de bună pentru el”. Mi-a fost teamă că nu va avea puterea să se rupă de el, însă apariția misteriosului Mox și atracția pe care a simțit-o instant față de acesta, a determinat-o să vadă altfel lucrurile, ba chiar să se mai înmoaie puțin, să nu mai fie atât de… scorpie.

    Aleșii este o poveste întortocheată, care îi poartă pe cititori într-o lume fantastică, plină de comploturi, aventuri periculoase, scene dramatice, situații neprevăzute, dar și creaturi terifiante menite să ucidă pe oricine întâlnesc în cale.

   Cartea urmărește cinci eroi – Sloane, Matthew, Ines, Esther și Albert – care, în adolescență, au salvat lumea de Întunecat, o forță malefică care aruncase în haos întreaga Americă de Nord, distrugând sute de orașe și dezmembrând la propriu oameni, în aparență cu puterea minții.

    Aleșii, așa cum li se spunea tinerilor, au încercat să facă față vieții de zi cu zi, dar amintirile din perioada războiului dus contra întunecatului, îi împiedică să se întoarcă la normalitate. Cel mai greu i-a fost lui Sloane, care și acum are coșmaruri induse de sindromul de stres posttraumatic, a făcut câteva ședințe de terapie, dar numai pastilele de benzodiazepine o mai ajută să se țină pe linia de plutire. Nimeni nu știe, nici măcar Matt, iubitul ei, care la rândul lui este unul cei cinci Aleși, că tânăra are o mulțime de secrete, care o țin legată de trecut și o îndepărtează de prieteni.

    Din nefericire, odată cu aniversarea a zece ani de la victoria Aleșilor împotriva Întunecatului, viața pare să devină și mai complicată pentru cei cinci eroi. La gala celor Zece Ani de Pace, Matt o cere pe Sloane în căsătorie, de față cu toată lumea, iar ea se vede mai degrabă obligată să accepte, lucru care nu face decât să adâncească prăpastia dintre ei.

    Apoi, la scurt timp de la aniversare, Aleșii sunt chemați în ajutor – doar sunt singurii oameni despre care se știe sigur că au reușit să mânuiască magia și e mai puțin probabil să provoace o catastrofă – de către Agenția pentru Cercetarea și Investigarea Supranormalului, atunci când în lume apar diferite evenimente supranaturale. Incidentele devin din ce în ce mai frecvente și par să se întâmple tot mai aproape unul de altul, motiv pentru care se pune întrebarea dacă nu cumva s-a întors Întunecatul. Nu există vreo dovada a întoarcerii sale, nu sunt făptuitori la niciunul dintre incidente, nimeni nu mânuiește magia, dar ea se desfășoară oricum.

  “Magia nu era o armă și nici măcar o sursă amorală de energie, era o infecție. Oriunde era ea mureau oameni, se stricau locuri și ordinea lucrurilor era tulburată, uneori ireparabil. Nu exista însă altă armă impotriva magiei produse de ACIS decât magia însăși.”

    După câteva zile, unul dintre Aleși moare, iar la înmormântare – mai bine spus, în locul unde tinerii împrăștie cenușa lui -, se întâmplă un alt eveniment neprevăzut: ceilalți eroi, în afară de Ines, se trezesc transportați într-un univers alternativ, pe planeta Genetrix, echivalentul Pământului, fiind invocați de consiliul special al Cordusului (Chicago), pentru  a se înfrunta cu Întunecatul în locul lor. Mai precis, cei de pe Genetrix aflaseră cu Aleșii au reușit să învingă o forță a răului. Și ei au un soi de Întunecat, iar numele pe care i l-au dat este Resurecționistul.

„Până la apariția Resurecționistului, credeam că a aduce morții la viață e una dintre aceste limite. Numai că armata Resurecționistului este, după cum sunt sigur că ştiți, formată din indivizi care par să fie cadavre. Şi totuși aceştia merg, vorbesc și chiar folosesc ei înşişi magia când și când. Cum se poate aşa ceva? Cum poate acest terorist să scoale din morți o armată întreagă când nici cei mai talentați utilizatori de magie ai lumii nu pot reanima nimic mai mare decât o pisică domestică? Este el – presupunând că Resurecționistul este un el – mult mai puternic decât noi ceilalți?”

    Inițial, Aleșii nu sunt deciși să poarte încă un război cu o versiune a Întunecatului, dar se răzgândesc  din momentul în care află că destinele celor două lumi sunt legate. Utilizarea magiei a provocat instabilitatea ambelor lumi, iar Resurecționistul exploatează instabilitatea ca să-și ducă la bun sfârșit nimicirea. Întunecatul e încă în viață, lumea e plină de magie, dar Aleșii nu știu s-o mânuiască. Vor reuși Aleșii să-l învingă pe cel care terorizează Genetrix-ul? Cine este misteriosul Mox și ce rol joacă în tot acest război? De ce Întunecatul nu s-a întors să îi termine pe Aleși, în urmă cu zece ani? Nu c-ar fi fost așa de înspăimântători că trebuia să fugă în altă dimensiune ca să scape de ei. Ce motive a avut să fugă din calea lor? Ce secrete ascunde Sloane?

“Puțini îl văzuseră la față pe Întunecat fără să moară imediat după aceea. Până și adepții lui văzuseră doar ceva desprins din romanele fantastice și epopee spațiale: un bărbat cu mantie, mască și mister. Ce surprindea deci la el în amintirile lui Sloane era mereu fața lui: tânără și palidă, părul șaten cenușiu cazandu-i pe frunte și ochi umezi. Arăta a cadavrul conservat al unui bărbat frumos, așa cum era el cu ochii goi și pielea neteda precum ceara.”

Magia, aventura și misterul își dau mâna într-o poveste care nu vrea să-și dezvăluie prea ușor secretele. 

Carte disponibilă pe Libris.ro

Recenzii cărți