Să tai în piatră vie – Abraham Verghese – recenzie

Titlu: Să tai în piatră vie

Autor: Abraham Verghese  

Editura: Litera

An apariție: București 2023

Nr. Pagini: 884

   Abraham Verghese, în vârstă de 68 de ani, este un autor American a cărei bază carieristică s-a fondat în sfera medicală, studiile sale aprofundate la Standford îl recomandă ca fiind un renumit medic specializat în diagnoză clinică și doctor în Metodele Teoretice și Practice ale Medicinei Clinice. 

  Pasiunea sa pentru scris i-a adus de-a lungul timpului publicarea a patru romane care au fost extrem de bine percepute de către public, ultimul dintre ele – Să tai în piatră vie, fiind cel despre care vă voi povesti astăzi câteva detalii.

  Acțiunea acestui roman îmbină două elemente familiare pentru Verghese – practica medicală și viața în Etiopia, țara în care acesta a fost născut (din doi părinți creștini indieni, care activau în Africa ca profesori) și a aprofundat studiile sale medicale.

   Vă pun în temă de la început. Cartea are o întindere mare – 880 de pagini – dar în momentul îmbarcării în povestea celor doi gemeni – Shiva și Marion, născuți lipiți la nivelul cutiei craniene, dintr-o relație interzisă a unei călugărițe indiene cu un chirurg englez alături de care îndeplinea vocația de misionar, va deveni aproape imposibil să nu duceți povestea la bun sfârșit.

   Narațiunea începe abrupt. Marion, unul dintre gemeni, fiind cel care dă glas poveștii Surorii Mary Joseph Praise, călugăriță a ordinului Diecezan din Madras, fugită dintr-o situație dificilă, pe un vas care transporta pasageri către Etiopia. În urma unei pandemii de tifos, mare parte din pasageri mor, dar Mary veghează la căpătâiului doctorului Thomas Stone, detașat la clinica Missing din Addis Adeba, și îl salvează de la moarte.

   Povestea celor doi de dragoste nu este una lascivă, romantică sau detaliată, e mai presus de orice o admirație profundă și un devotament aparte în ciuda barierelor morale și religioase dintre ei. Viețile salvate împreună în clinica micuță și rudimentară îi apropie într-o manieră greu de definit. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, într-o noapte ciudată, fiind pe moarte, Mary este găsită de Thomas și este momentul în care acesta realizează că singura lor noapte de dragoste a dus la o sarcină ce se apropie de termen, de care el nu avea habar. 

   Nașterea complicată din cauza faptului că cei doi gemeni erau uniți, duce la moartea mamei și la trauma unui tată care refuză să rămână să își îngrijească fii, pe care, înainte de a pleca în Anglia în aceeași noapte, îi operează pentru a-i separa.

   Copilăria într-o țară bântuită de revolte, practici medicale detaliate, cazuri ciudate, o apartenență incertă dată de o poveste a căror detalii sunt doar pe jumătate cunoscute, toate aceste provocări sunt înnăbușite de dragostea fără bariere a Hamei, doctor obstetrician la clinica Missing și a soțului său Ghosh, medic generalist, care îi adoptă pe cei doi băieți în ciuda tuturor complicațiilor.

“-Sper că într-o zi veți înțelege acest lucru la fel de bine cum l-am înțeles eu, spuse Ghosh. Cheia către adevărata fericire este să îți asumi proprii papuci, să-ți asumi cine ș ice ești cu adevărat, cum arăți, să-ți asumi familia, talentele pe care le ai și cele pe care nu le ai. Dacă tot spui mereu că papucii nu sunt ai tăi, vei muri căutând, vei muri cu sufletul amar, simțind tot timpul că ți s-a făgăduit mai mult. Nu doar acțiunile, ci și omisiunile noastre ne devin destin.”

  Deși gemeni, personalitatea, mentalitatea, modul de raportare la cei din jur, visele și așteptările sunt diferite. Marion este fratele altruist, temperat, pasional și de încredere. Shiva este cel carismatic, inteligent, sigur pe sine și egoist. Greutățile la care îi supun revoltele și armatele de rebeli, încarcerarea lui Ghosh, teama, cochetarea cu ideea de a fugi din țară, nu fac altceva decât să strângă rândurile în familie și implicit între cei doi frați atât de diferiți, totul până la ruperea aproape iremediabilă declanșată de Genet, fiica doicii lor.

   Dragostea lui Marion pentru Genet nu pălește nici măcar în momentul în care ea i se dăruiește lui Shiva iar această acțiune atrage după sine mutilarea din partea mamei acesteia, mutilare care duce la retragerea lui Genet la o școală cu internat și transformarea ei dintr-o fată plină de viață și sexualitate într-o femeie fadă, dependentă emoțional și ieftină. 

   Cei doi gemeni își îndreaptă atenția tot către studii medicale doar că destinul le poartă pașii în direcții diferite, punând distanță între sentimentele de frustrare și culpabilitate. 

  Nevoit să fugă din țară de teama încarcerării, Marion se refugiază într-un spital din Londra unde, în cadrul unei operații complicate, ajunge să își cunoască propriul tată. 

“Acum însă, că timpul încremenise în loc, gândurile îmi zăboveau asupra bărbatului al cărui chip nu mi-l puteam închipui. Eram fiul lui. Acesta era cel mai dificil moment din viața mea. Când soldatul venise să fure motocicleta și ar fi putut să ne omoare pe toți, Stone unde era? Când îl ucisesem pe intrus – așa priveam eu lucrurile – Stone unde fusese? Când masca aceea a morții îmi juca în fața ochilor noaptea, sau când mâini înghețate mă înșfăcau pe întuneric, Stone unde era? Și, mai presus de toate, atunci când aveam nevoie ca singurul tata pe care îl cunoscusem să fie liber, Stone unde era?”

   Felul precaut în care aceștia doi încearcă să lege o conexiune bazată pe curiozitate și frustrare, moartea lui Ghosh după un cancer agresiv ținut ascuns, revenirea lui Genet în viața lui Marion care reușește să depășească brutal iubirea care îi marcase întreaga tinerețe, boala căpătată de acesta și pronosticul care nu lasă prea multe speranțe, toate se desfășoară într-un vârtej de evenimente dureroase dar pline de tâlc.

  Finalul aduce cu sine un echilibru fragil. Un Shiva-Marion reunit pentru scurt timp ca în pântecele mamei, până când efectele transplantului necesar, salvează un suflet dar își cere drepturile, luând cu sine altul și o clarificare în ceea ce se întâmplase cu mai bine de 30 de ani în urmă cu sora Mary Joseph Praise.

   O carte ca o enciclopedie de culori și sentimente. Destine, maturizări și suferință, frustrări și temeri care mai presus de orice, pun barieră în calea iubirii. O carte care nu mă așteptam să-mi placă dar pe care nu m-am bucurat că am încheiat-o.

“Venim pe lume nepoftiți și, dacă suntem norocoși, ne găsim în viață un țel dincolo de suferințe, înfometare și de moartea timpurie care, să nu uităm, sunt darul nostru comun. Eu am crescut și mi-am găsit menirea – aceea de a deveni medic. Nu doream atât să salvez lumea, cât mai degrabă să mă vindec de mine însumi. Puțini medici ar recunoaște asta, și cu siguranță nu cei tineri, dar în subconștient, atunci când ne alegem această profesie, ne închipuim că, îngrijindu-i pe ceilalți, ne tămăduim propria noastră durere. Și poate că așa și este. Dar la fel de bine se poate ca asta să ne adâncească rana.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți