Ape limpezi – Rodica Mijaiche – Editura Librex Publishing – prezentare
Ape limpezi – Rodica Mijaiche -Editura Librex Publishing – prezentare
Peony, la doar 18 ani, pleacă la New York să studieze canto, lăsându-și în urmă familia și prietenii dragi din orașul natal Eau-Claire, Wisconsin. Cu susținerea și încurajările familiei, dar și a iubitului ei, Thomas (Tom) Sheldon al III lea, ajunge pe culmile succesului.
Peony devine Claire King: starul pop al noii generații.
„Trăiește fără regrete” este deviza ei.
Dar asta nu înseamnă să-i uiți pe cei care ți-au fost alături. Astfel, la apariția unui eveniment nefericit în familia ei, nu stă deloc pe gânduri și anulează ultimul concert din turneul de promovare al albumului, făcându-l pe managerul și logodnicul ei, Tom, să o ia razna.
În ochii tuturor, Claire și Tom sunt un cuplu de invidiat, iar tabloidele confirmă, bineînțeles, acest fapt. Însă, nimeni nu știe ce secrete de neimaginat ascunde acesta în spatele zâmbetului șarmant… nici măcar Claire.
Fragment Ape limpezi
„Murmurul unei arii reușește să se audă peste glasurile tot mai ridicate ce răzbat dinspre bucătărie. Sper că este bucătăria. La câte văd că s-au schimbat pe aici, deja am emoții, neștiind ce voi mai găsi diferit de ceea ce știam.
– Claire, dacă nu vii acum, băiatul ăsta cred că o să vadă cum aterizează o oală direct în capul lui cel tare.
Vocea stridentă a Norei, mă face să grăbesc pasul. Doamne, dar au înnebunit toți?
Dau drumul bagajului și fug practic în bucătărie. Dau cu ușa de perete și un sunet înfundat se aude din spatele ei.
– Ha, ai meritat-o. Bine ți-a făcut.
Nora este amuzată și privește înspre persoana căreia cred că i-am strâmbat nasul când am intrat cu viteză în bucătărie.
– Of, oricine ai fi, îmi pare tare…
– Mda, bombăne un glas bărbătesc, ieșind de după ușă. Peony, numai tu puteai să mă lovești în halul ăsta.
– ADAM!!!
Fericirea din glasul meu acoperă toate vocile, chiar și muzica din casă. Sar în brațele care mă cuprind ca la comandă. Adam Theodore Sanders este pregătit pentru exuberanța mea. Nici dacă îmi spunea cineva că primesc greutatea mea în aur, nu aș fi fost așa de fericită.
– Puștoaico, ușor că mă dobori.
Dar râsul lui cald, bărbătesc îmi transmite fiori pe care nu credeam că-i voi mai simți. Este oare normal să simt ceva atât de repede după așa zisa mea despărțire de Tom? Oare sunt normală? Cum poate corpul meu să uite patru ani așa de repede? Este clar. Sunt bolnavă.
Toți anii cât am fost departe de Adam par să se fi evaporat. Acum totul este bine. Adam va ști să mă ajute. El va fi alături de mine în toată nebunia asta.”
Rodica, abia aștept să citesc această carte!