Aripi de gând de Vero Budea, Rodica Pușcașu- Literpress Publishing

Aripi de gând, de Vero Budea, Rodica Pușcașu- Literpress Publishing- Dualitate poetică – Cronică literară de Veronica Balaj

Aripi de gând de Vero Budea, Rodica Pușcașu- Literpress Publishing – poezii.

  Cronică literară semnată deVeronica Balaj – Poet, prozator, filolog, jurnalist cultural radio, tv.

    Demersul care urmează, va avea  în vedere un volum care însumează două autoare, lucru mai rar în publicistica de gen.Translarea de la o secvență la  cealaltă nu impune neapărat o legătură între formula de exprimare  folosită de semnatare dar,  prin comparație, se va putea distinge mai ușor nota personală

  Așadar, prima parte a cărții  poartă titlul, În lanul  cu versuri  și aparține poetei Vero Budea, iar a doua  parte , se  numește, Într-o seară cuvintele, având-o ca autoare pe  Rodica Pușcașu.

  Lectorul iubitor de poezie, personaj destul de  rar și special, în lumea  noastră mercantilă, {oricum bine că mai există}, el, acela pentru care cuvintele  cizelate artistic au o însemnătate aparte, va descoperi o suită de versuri feminine. Orice părere că nu există literatură feminină, cade în acest caz. Vero Budea trece în  poeme întreaga gamă de stări care o încearcă. Suntem ademeniți într-o destăinuire tandră, fără alunecușuri paralizante sau periculoase. Viața este colorată dulceag chiar când se ivesc accente de tristețe. De cele mai multe ori, generate de legile implacabile. Plecări în veșnicii ale unui om drag, sau, despărțiri care, nu înseamnă ruptură definitivă, așa cum sugerează un poem chiar așa intitulat, Ruptură. E mai degrabă inserată  ideea unei continuități, viața este trecere, prin bucurie, așteptări sau despărțiri.Acceptate ca pe niște faze normale în spirala existențială. Această notă susține optimismul care răzbate  întreg  grupajul de versuri. Avem  imagine a unei înșiruiri de secvențe care ne fac bine. În Versuri în care se invocă zâne, flori de  liliac, nori zglobii, roze, curcubee , maci, ne dau o stare de bine. Chiar dacă viața are, cum spuneam și cadențe de ritm trist, bătrâni care așteaptă în  calmitate ceva ce nu poate fi ocolit, sfârșitul adică, pe o bancă din lemn și el îmbătrânit, sau, pahare pline cu tulburare strecurată din trăirile poetei, unele foarte actuale, precum trecerea prin astă pandemie, toate acestea însă, nu dau senzația de dramă acută sau pertinent apăsătoare din care nu se poate ieși. Este preferată calea aptimistă. Viața se arată frumoasă. Numai bună să înfrumusețeze un vers. Într-o derulare vitală ocrotită de plama divină. Se alege  prezentarea trăirilor în satre genuină. În palma unui copil, Dumnezeu a pus dragostea lui… Precum de altfel declară autoarea și  în poemul Nud…..scriu versuri nud/ele pășesc nestingherite, dezbrăcate  /prin ochii iubitorilor de poezie.. Adaug versurile care susțin  încă odată cele afirmate mai sus: La granița pământului /cu cerul/o minge de foc  răsare/respiră o ouă zi .

2—

   Partea a  doua a volumului, intitulată, Într-o seară, cuvintele, aparține de asemeni unei tinere poete, Rodica Pușcașu, aflată în capătul celălat al țării față de colega sa de copertă. Un semnal în plus că poezia poate uni gânduri și stări. Și la fel, stările inundă versul, poeta este protagonistul care le încearcă pe toate dar, mereu sub pavăza, uneori, apăsarea timupului. Din start, ne  supunem șinoi, ca lectori, fragilității clipelor sau, tiraniei timpului. Este evidentă această  relaționare, viață-timp. O luăm în semă chiar de la începutul grupajului …Despățiri cu buzunarele pline/de vecii/Dansau pe peronul gării/În seara aceea /câns-a schimbat ora. Pag107.

  Dacă timpul se întrevede poetic asemeni unei platforme largi, pe care varii sentimente pot dănțui, cheia grupajului este la îndemână. Înțelegem că sufletul jată de cuvinte care în mod explicit rotunjesc iubirea. Cu așteptările ei, cu plecările, cu nostalgiile ei aferente. Al doilea palier ar fi, cuvintele. Timpul măsoară lumea acestora, dar și  a sufletului. Plonjăm într-o nouă variantă a poeziei stărilor. Ambientul este alcătuit din înserări, lună, {firește}, sunete secrete, emoții. În stop cadru va intreveni de fiecare dată imaginea neclară a unui  TU,  un partener al sufletului autoarei. Cuvintele zidesc iubirea, trăirile o însuflețesc. Iubite, coboară din lună/la sfârșitul zilei /Ai o inimă de legănat. pag 109.

   Elementele de temporalitate s-ar vrea agățate de vecii. Mai ales când, vitalitatea este debordantă: Eu purtam  o rochie de viață, vie/Tu-un zâmbet de lună nouă /Și ne-am imprimat în timp / Iremediabil/Ca două secole /Care –au devenit veșnicii . Pag.127.

  În consens cu vârsta autoarelor, imaginea lumii din poemele lor este una senină.  Orice umbră are cale spre lumină, metaforic vorbind.

  Un sentiment de vivantă  percepție a realității, leagă totuși cele două grupaje care întregesc volumul.

VERONICA  BALAJ

Carte disponibilă pe site-ul Literpress Publishing

cronică/critică literară

Aripi de gând de Vero Budea, Rodica Pușcașu- Literpress Publishing

 

 

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.