Arlechinul – Nataşa Alina Culea – recenzie
„Lipsa iubirii doare mai puțin decât dor minciunile și promisiunile încălcate, ele sunt unelte de tortură pentru suflete.”
Arlechinul, de Nataşa Alina Culea – recenzie
Titlu: Arlechinul
Autor: Natașa Alina Culea
Număr pagini: 323
Arlechinul – romanul cel mai complex de până acum
Fie că vrem să recunoaștem sau nu, cu toții avem aspecte ale personalității noastre pe care le ținem ascunse. Avem… așa ne-au învățat circumstanțele vieții, o mască pe care o afișăm pentru ca percepția celorlalți să fie una cât mai apropiată de ceea ce ne dorim. Într-o astfel de lume – a construcției perpetue de măști – nimic nu mai e ceea ce pare a fi. Ne dezbrăcăm de ceea ce suntem cu adevărat, renunțăm la hainele propriei ființe, în favoarea unei măști care să fie pe placul oamenilor. Cu alte cuvinte, renunțăm la noi înșine pentru a ne încadra în tiparele perfecționiste ale societății. Pentru acest schimb, cu gust amar de superficialitate, plătim un preț…
Ne pierdem cea mai mare parte din viață încercând să construim o imagine ideală, iar ceilalți fac la fel și ne trezim înconjurați de oameni-măști. Lumea noastră – cea dominată de emoții sublime, colorate în toate nuanțele curcubeului – devine acum un circ… iar în acest circ, nu mai există bucuria de a trăi. A rămas doar falsitate. Măștile au devenit atât de puternice, încât și-au revendicat drepturile asupra ființei… iar oamenii au devenit arlechini.
Arlechinul Natașei Alina Culea nu este altceva decât simbolul omului care se pierde pe sine pentru a părea perfect în ochii celorlalți.
După ce ne-a obișnuit cu romanele sale de iubire, pline de sensibilitate, Natașa Alina Culea publică romanul „Arlechinul”, un roman în care simbolistica este una complexă, bine construită pe tema aspectelor societății secolului al XIX-lea.
Cine a citit celelalte cinci romane ale Natașei știe că în filele sale, emoțiile – fie pozitive sau negative – pot deveni frânghii care să țină în frâu evoluția omului.
„Arlechinul” este un roman în care regăsirea scopului în viață devine o adevărată luptă, plină de renunțări, abundentă în jocuri false și în regrete. În circumstanțele unei societăți care pulverizează praful nepăsării și al pierzaniei, rolul arlechinului este acela de a le smulge un zâmbet, chiar dacă, dincolo de ceea ce el afișează, stă o mare imensă de frustrări, de lacrimi și de vise neîmplinite.
Maxim este arlechin la Circul Galaxy. Pentru că viața nu e niciodată simplă, indiferent de secol, nici Maxim nu este un simplu arlechin… ci unul special, atât prin abilitățile sale de a fermeca lumea, cât și prin discrepanța mare dintre ceea ce pare și ceea ce este. Dorința de faimă a avut-o dintotdeauna, iar visul odată împlinit a declanșat un straniu proces de obediență în fața măștii și de uitare a propriei esențe.
Povestea lui Maxim a început în circ, undeva în anul 1875 la Paris. Acolo a fost găsit de către membrii circului Galaxy. Pentru că nu l-a revendicat nimeni, băiatul a fost adoptat de către circari și a devenit treptat, unul de-al lor. În timp, Maxim nu doar că a învățat foarte repede magia circului, dar a descoperit că acolo poate să dobândească admirația celorlalți. Faptul că Maxim a fost un copil abandonat a declanşat în el acuta teamă de a nu fi pe placul celor din jur. Toată viața sa va sta sub semnul fricii de abandon, o frică mascată sub alura colorată a arlechinului.
Cei care se vor grăbi să-l judece pe Maxim – pentru iresponsabilitate, pentru incapacitatea de a-i respecta pe ceilalți, pentru fapte imorale sau pentru superficialitate, să se gândească de două ori înainte să emită judecăți. Evoluția vieții lui Maxim nu este altceva decât simbolul căutării de sine într-o lume imperfectă care te vrea perfect și te judecă dacă nu ești.
Construcția romanului este realizată pe două linii temporale. Acțiunea debutează în anul 2015, la București, unde Lidia Caraman aduce de la grădiniță un arlechin. Lidia are numeroase viziuni despre un arlechin care trăiește în secolul XIX. Coincidențele ating punctul culminant atunci când Mica îi arată micuțul arlechin.
Similitudinile din viața celor doi subliniază ideea că nu epoca și atributele sale sunt determinante pentru traiectoria existenței unui individ, ci propria voință și determinarea în procesul de evoluție. Lidia are și ea o viață haotică. Cunoaște iubirea, o trăiește, dar pare să fie prea mult pentru ea și ajunge să înșele. Visează mereu la mai mult de la viață, are scopuri, la fel ca și Maxim.
„Eu nu am visuri, eu am scopuri și mi le îndeplinesc pe toate, a răspuns el puțin arogant”.
Prin viața lui Maxim, mai ales de când a cunoscut faima, se perindă foarte multe femei, unele din ele par să însemne ceva, dar în realitate, nu sunt decât clipe perene cu ajutorul cărora Maxim experimentează iubirea și acoperă cumva teama de abandon.
După ce am citit scrierile anterioare ale Natașei (scrieri care mi-au plăcut foarte mult), cataloghez acest roman drept romanul cel mai complex de până acum. Emoția capătă valența unui vârtej care include nu doar personajele principale, ci și celelalte personaje. Pentru că veni vorba despre personaje, în romanul „Arlechinul”, impregnată cu un grad ridicat de emoție, acțiunea implică o paletă amplă de tipologii. Faptul că Maxim călătorește foarte mult îi dă ocazia să cunoască oameni din diverse țări, oameni cu o cultură diferită și cu povești fascinante. Dintre toți acești oameni pe care destinul îi aduce în viața lui Maxim, Anicka este cea care îi zdruncină gândurile. Față de femeile care treceau prin viața sa lăsându-i doar perena amintire a plăcerii trupești, Anicka este diferită.
Așa cum Lidia renunță la Iustin pentru că sentimentul real al iubirii este copleșitor pentru ea, la fel și Maxim nu reușește să realizeze cât de magică este puterea iubirii adevărate.
Viața însăși este un circ... astfel că Maxim, din arlechinul cu viață haotică, din care nu gustă decât plăceri trupești și are doar scopuri materiale, ajunge în ipostaza de a-și schimba radical perspectiva. Ce îl determină și pe el și le Lidia să vadă viața cu alți ochi, veți afla citind cartea.
Un alt aspect demn de discutat este acela al descrierii lumii circului. Se știe că oamenii care au această pasiune sunt speciali, iar Natașa descrie circul cu abilitatea unui cunoscător, al unui fin observator. La fel de bine, Natașa scoate la suprafață și cele mai ascunse temeri ale sufletului personajelor.
Recomand cartea nu doar celor care au citit deja cărțile anterioare ale Natașei și au fost fascinați, ci și celor care vor să descopere cât de dificil este să te regăsești dacă nu renunți la tarele ascunse adânc în propria ființă. Din acest punct de vedere, „Arlechinul” este un mesaj către toate sufletele încătușate, o invitație la deschidere spre iubire.
Despre autoare: Natașa Alina Culea s-a născut la Tulcea, într-o familie mixtă de ucrainieni și polonezi. A avut dintotdeauna o mare pasiune pentru literatură. Romanele sale anterioare au emoționat cititorii cu temele abordate, dar și cu perspectiva nouă și originalitatea cu care au fost create. Iată titlurile cărților sale anterioare:
„Natașa, bărbații și psihanalistul”
„Lupii trecutului”
„Nopți la Monaco”
Iată câteva citate din romanul „Arlechinul”:
„El era reprezentaţia. El era circul.”
„Nu ar fi frumos să avem o viață de rezervă? își spuse ea. Și oameni de rezervă.”
„Vreau să fiu cineva important ca să fiu cu tine, să fiu demn de tine. Nu există nimeni altcineva care să conteze ca tine. Nu aș putea întâlni pe nimeni care să-ți semene. Tu ești singura mea mare iubire. Tu mă salvezi de mine însumi. Te iubesc! Te iubesc! a strigat el dintr-o suflare.”
Cartea o puteţi achiziţiona de AICI
Romanul „Arlechinul” în varianta electronică AICI
Foarte tentantă cartea și foarte bună și convingătoare recenzia. Felicitări!
Recomand cărțile Natașei. Surprind aspecte esențiale ale societății actuale, dar și ale secolelor trecute. Mulțumesc mult, Alice!
Imi place recenzia ta. Am toate cărțile autoarei . Abia astept sa citesc Arlechinul
Mulțumesc, Vero! Dacă ai citit cărțile Natașei, să știi că „Arlechinul” depășește toate așteptările!
Imi place paralela intre trecut si prezent pe care a marcat-o autoarea.
Felicitari pentru recenzie! 🙂
Într-adevăr, construcția aceasta pe două planuri temporale e foarte reușită.
Mulțumesc mult, Gabriela!
Super recenzie! Mi-a plăcut foarte mult cartea, și, de altfel, toate cărțile autoarei. Scrie sublim!
Mulțumesc mult, Eva! Și mie mi-a plăcut enorm cartea!
Romanele minunate nasc recenzii incarcate de frumusete analitica! 🙂 Si mie mi-a placut povestea la fel de mult! Foarte interesanta interpretarea ta data ideilor si metaforelor cuprinse in ea, Rodica! 🙂
Într-adevăr, stilul Natașei este unul minunat!
Mulțumesc mult, Marius!
Superba recenzie Ro!Abia astept sa citesc cartea.O iubesc pe Natasa de la prima carte pe care i-am citit-o.
Felicitari Natasa!Felicitari Ro!
Arci, mulțumesc mult! Să știi că e o carte foarte bună, reușită din toate punctele de vedere!
Ce viziune complexă asupra cărții, Rodica! Mulțumesc, Rodica și LPT! Superlecturi în continuare!
Cu mare drag, Natașa! Cărțile tale sunt o adevărată încântare! Mult succes în continuare!
Recenzia ta sta sub semnul tentatiei 😀 Multumesc pentru recomandare, Ro! :*
Cu mare drag, Alina!
Intr-adevar, Natasa este o scriitoare extrem de talentata! Te felicit pentru recenzie, Rodi 🙂
Mulțumesc mult, Cosmin!
Mulțumesc, Cosmin! 🙂 Într-adevăr, o recenzie foarte frumoasă 🙂
E meritul cărții! Mult succes în continuare, Natașa!
Felicitări pt recenzie.
[…] 11. Arlechinul – Natașa Alina […]