Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh – recenzie
Bărbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh (Cum să vindeci o inimă frântă) – Editura Nemira
– recenzie carte –
Editura Nemira, 2018
Colecția Damen tango – Romane de dragoste
Titlu original: The man who didn′n call
Număr pagini: 336
Traducere din limba engleză de Oana Bogzaru
Asta nu e o conversație pe care s-o ai cu un bărbat pe care îl cunoști de doar douăzeci și patru de ore, mi-am zis, dar păream de neoprit.
Bărbatul care n-a mai sunat> … Aceasta nu este o carte pe care s-o citești în mai mult de douăzeci și patru de ore, mi-am zis și eu, după primele zece pagini ale romanului. Stai să vezi că iar fac noapte albă! Și am avut dreptate. Am citit pe nerăsuflate și când m-am oprit, am fost cu gândul la ea. Sincer, când am început lectura nu știam la ce să mă aștept, nici măcar coperta nu mi-a inspirat mare lucru. O poveste pe care o bănuiam încărcată de suspans s-a transformat într-o duioasă poveste de dragoste imposibilă, condimentată cu scene emoționante și doze măsurate atent de imprevizibil.
Romanul este structurat în trei părți relativ egale ca număr de pagini; prima parte este a personajului feminin Sarah, naratoare. Întoarsă în Anglia la începutul lui iunie, pentru a-și vedea părinții și a comemora pierderea suferită în accidentul din urmă cu aproape 19 ani, îl cunoaște pe Eddie David, de care se îndrăgostește nebunește. Petrec împreună o săptămână, apoi el dispare. Toate încercările ei de a-l găsi sunt sortite eșecului. E atât de insistentă, încât cititorului îi poate părea patetică; o femeie de aproape patruzeci de ani, aflată în pragul divorțului, se îndrăgostește precum o adolescentă. Părăsită fără niciun cuvânt, caută disperată răspunsuri. Numai că… Numai că este doar o strategie a autoarei de a te face să nu lași cartea din mână. Căci, dacă la un moment dat îți pare patetică, la pagina următoare ajungi să îi dai dreptate: lipsa lui Eddie trezește suspiciuni. A pățit ceva? O fi mort? Pe rețelele de socializare nu a intrat de săptămâni… .Apoi, te trezești că ți-e milă de ea; pare să fie o victimă a societății în care trăiește.
M-a lăsat să intru în ferma lui de pustnic – care de fapt era într-un luminiș, străjuită de castani sălbatici, bătrâni și frumoși, și de hasmațuchi care strălucea ușor – dar acolo nici urmă de elfi, sileni sau creaturi fantastice cu păr mătăsos, ci doar un Land Rover militar și un mic petic de gazon întunecat, la care s-a uitat suspicios când și-a scos cheile.
Partea a doua o găsește pe Sarah în Statele Unite ale Americii, acolo unde se refugiase în adolescență, pentru a scăpa de durerea suferită în urma accidentului despre care primim indicii când și când. Viața ei stă să se schimbe în mod radical, fostul soț are o nouă iubită, iar în trupul ei înmugurește o nouă viață. E o luptătoare, trebuie să meargă mai departe, chiar dacă îi este atât de greu.
Tot acum descoperim adevărul surprinzător, atât legat de dispariția lui Eddie, cât și despre accidentul din adolescență. Cine este vinovat? De ce anume este vinovat? Se pot închide răni vechi? Și dacă da, cicatricile nu vor fi prea vizibile? Intriga romanului mi-a amintit de Ultimul dintre noi, doar că povestea de față este mult mai realistă.
Aș vrea să-ți pot spune că totul e în regulă, dar nu e și nici nu poate fi. De aceea cred că cel mai bine ar fi să nu ținem legătura – ar fi prea derutant să rămânem prieteni. Totuși, îmi doresc să-ți fie bine, Sarah Harrington, și n-o să uit niciodată timpul petrecut împreună. A însemnat totul pentru mine.
Ce coincidență teribilă, hm? Dintre toți oamenii din lume.
Partea a treia este rezervată celui care n-a mai sunat; are și el niște explicații de dat. Dar îl las pe Eddie să vă lămurească, nu vreau ca voi să spuneți că v-am dat spoiler și el să mă creadă bârfitoare ( 🙂 ).
Multe capitole debutează cu câte o scrisoare, un mesaj al personajelor principale. Ai putea crede că acestea ar putea dezlega misterele, dar este o altă tehnică (bine aleasă) de intensificare a suspansului; scrisorile corespund unor planuri temporale diferite (trecut/prezent), sunt adresate adesea unui „Tu” de către un „Eu”(care nu sunt mereu aceiași), fac aluzii la evenimente despre care nu aflăm decât mai târziu.
Dragă Tu,
Sunt fix nouăsprezece ani din dimineața aceea luminoasă când ne-am zâmbit și ne-am luat la revedere. Nu ne-am îndoit niciodată că ne vom revedea, nu? Era o chestiune de „când”, nu de „dacă”. De fapt, n-a fost nici măcar asta. Viitorul părea iluzoriu ca marginea ondulată a unui vis, din care, fără doar și poate, făceam parte amândoi. Împreună.
Și totuși, n-a fost așa. Chiar și după atâția ani, surprinderea a rămas.
Au trecut nouăsprezece ani din ziua aceea. Nouăsprezece ani! Și eu încă te caut. Te voi căuta mereu.
Cu toate că autoarea nu-și portretizează fizic personajele (doar expresia fețelor este menționată), acestea sunt foarte vii. Le vedem mișcându-se relaxat în cadru, trăindu-și viața – oameni obișnuiți în ipostaze relativ obișnuite – fără retușuri sau exagerări. Au calități și defecte, iubesc și urăsc, se răzbună sau iartă ( roman subiectiv, psihologic, realist).
Vă invit să descoperiți Bărbatul care n-a mai sunat, o poveste care se construiește pe parcurs, din bucăți, ca și cum ai îmbrăca un corp gol de manechin cu cele mai frumoase haine pe care le-ai găsit în magazin și, odată ce ai terminat, te depărtezi puțin să-ți admiri reușita.
Andreea, ai reusit sa ma ispitesti atat de mult, incat nu mai am rabdare pana apare cartea in mod oficial! Felicitari pentru recenzie!
Multumesc, Alina! A fost o surpriza pentru mine cartea aceasta; eram obisnuita cu alt gen romanesc cand era vorba despre Nemira. O surpriza placuta 🙂
Felicitari Andreea!Interesanta carte si lista tot create.
Arci, e pe gustul tau sigur. Iti poti scoate trusa de detectiv cand citesti. Deci, e pentru tine 🙂
Lista tot creste!Ma omoara telefonul
Felicitari pentru recenzie, Andreea, e foarte frumoasa! M-ai facut curioasa in privinta cartii. Am eu o banuiala cu privire la identitatea acestui barbat care n-a mai sunat, dar nu o spun, sa nu-i influentez pe ceilalti. Super ideea cu telefonul in poza!
Sa imi spui daca ti s-a confirmat banuiala. Banuielile mele au fost spulberate, sa stii. Nu ma asteptam la asemenea rasturnare de situatie – cine e victima si cine calaul?
Îmi place coperta 🙂 , mi-a plăcut idea editurii de a întreba cititorii care din cele două variante de coperti e mai faină.
faina recenzie, Andreea. Ador cărtile Nemira!
Coperta e faina, sunt de acord. Dar nu trimite delor la ideea romanului. Asadar, surpriza a fost f mare
Chiar mi-aș dori să citesc această carte 🙂
Te felicit pentru recenzia fermecătoare, Andreea!
Multumesc, Cosmin! Tu ce mai citesti?
Porcu’ dracului! 😀
Ce recenzie frumoasă și tentantă, felicitări! Abia aștept să ajungă și la mine!
Multumesc! Te astept cu pareri!
[…] cel mai recent roman publicat de scriitorul britanic premiat cu Man Booker Prize în 2011 2. Bărbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh, colecția Damen Tango – o poveste de dragoste care ascunde un secret […]
Felicitări pentru frumoasa recenzie, chiar voiam să văd despre subiectul cărții, să văd dacă merită să o cumpăr sau nu.