Străinul care mă iubea – Dana Bordea – recenzie 

Străinul care mă iubea – Dana Bordea – recenzie 

by -
0
Străinul care mă iubea - Dana Bordea - recenzie 

Străinul care mă iubea – Dana Bordea – recenzie 

Editura: Editura Petale Scrise
Anul aparitiei: 2023
Numărul de pagini: 574
Gen: romance, mister, psihologic

  O luptă crâncenă cu depresia. O lecție despre cum să înveți să o iei de la capăt, când ești îngenuncheat de durere. Un joc periculos al puterii. O dragoste umbrită de fantomele trecutului. Toate se combină răvășitor în romanul „Străinul care mă iubea”.

  Știi că ești prins în mrejele unei povești atunci când nu mai numeri paginile rămase de citit și începi să numeri momentele care te-au impresionat. Când citești peste 500 de pagini și nu te plictisești deloc. Când vrei să începi să scrii o recenzie, dar intri în panică pentru că ți-e teamă că nu te vei ridica la nivelul cărții.

  Deși au trecut zile bune de când am terminat de citit ,,Străinul care mă iubea”, am simțit nevoia să amân orice discuție despre ea, pentru că nu eram pregătită să scriu despre impactul pe care l-a avut asupra mea. Până la urmă, mi-am spus că trebuie să-mi adun gândurile, să-mi fac curaj și să vă arăt de ce această carte merită să fie descoperită de iubitorii de literatură romantică.

  Autoarea Dana Bordea a dovedit, dacă mai era nevoie, că are un talent narativ de invidiat. Surprinde prin forța scriiturii și prin complexitatea personajelor, care ascund trăiri interioare intense, ce le macină sufletele. Creează emoție și știe să-și ducă povestea până la capăt cu iscusință. Ne face să ne pierdem în ea, ne transmis un mesaj și, în același timp, ne dă o lecție de viață. Ne îndeamnă să reflectăm asupra lucrurilor importante, să prețuim oamenii de lângă noi și să iubim cât încă mai putem, pentru că nimic nu este garantat pe veci. Să nu rămânem prizonieri în trecut, să mai dăm o șansă iubirii și să privim cu încredere spre viitor. Și, nu în ultimul rând, să încetăm să mai judecăm gratuit oamenii, pentru că nu putem ști ce este în mintea și sufletul lor.

  ,,Îmi doresc foarte mult ca oamenii să înțeleagă că ura distruge. Invidia omoară. Bârfele şi cuvintele jignitoare pot distruge un om sensibil. 

  Îmi doresc să putem trăi în pace. Să învăţăm să tolerăm oamenii din jur și acţiunile lor, şi să prețuim la timp oamenii pe care îi iubim, pentru că timpul nu ne dă timp. Timpul îi fură de lângă noi și ne condamnă să trăim tot restul vieţii cu sentimentul apăsător de culpă. 

  Fiţi toleranţi! Iertați, iubiți și preţuiţi! Viaţa este o călătorie cu bilet doar dus. Faceţi această călătorie, memorabilă!“

  Dintre toate cărțile scrise de Dana Bordea, ,,Străinul care mă iubea” este preferata mea pentru că are suflet și iubire în ea. Pentru că m-a făcut să simt disperarea și neputința, tristețea și suferința personajelor. Pentru că vorbele autoarei au găsit ecou în sufletul meu. Pentru că m-a impresionat ceea ce era scris în prefață și am simțit că realizez o conexiune profundă cu povestea. Și trebuie să recunosc că poate nu aș fi înțeles pe deplin povestea fictivă a lui Patrick Man sau poate că nu aș fi empatizat cu el, dacă nu aș fi descoperit mai întâi poveștile reale care au inspirat-o pe autoare. Am citit acele scrisori cu lacrimi în ochi și cu un mare nod în gât.

  De asemenea, m-a surprins plăcut faptul că Dana a dorit să abordeze niște subiecte tulburătoare, care exprimă o realitate a zilelor noastre, și aici mă refer la hărţuire, cyberbullying, corupție, critică și lipsa de scrupule. Mulți dintre noi ne confruntăm, atât în mediul online, cât și în viața de zi cu zi, cu o serie întreagă de neplăceri. Suntem ținta sarcasmului tăios și aproape că nici nu ne mai putem spune părerea că imediat suntem judecați, analizați, priviți cu superioritate.

 

 ,,Mi-am dorit să transmit cât de încolţit şi neputincios se simte un om în care oamenii aruncă cu pietre, fără să îi ştie alegerile sau povestea. Fără să știe ce greutate se ascunde în sufletul său. 

  Mi-am dorit să arăt ce efecte devastatoare pot avea ura, invidia și minciunile, asupra sufletului unui om. Există oameni atât de fragili, încât depresia îi determină să își ia viaţa.”

  Nu pot să ascund faptul că m-a întristat ceea ce a făcut Patrick Man în partea introductivă a cărții, dar cu cât am pătruns mai adânc în poveste, cu atât am ajuns să-l înțeleg mai bine. Este atât de ușor să judecăm un personaj după comportamentul său doar pentru că a acționat diferit și este atât de greu când nu am fost puși în locul lui.

  Patrick Man este un om bun, integru și modest, care nu a știut, şi nu a găsit puterea să treacă peste moartea soției. Timp de doi ani s-a luptat cu depresia, a continuat să-i fie devotat și fidel Sandrei, considerând că nicio femeie nu s-ar putea ridica la nivelul ei. S-a încăpățânat să-i țină amintirile vii, în loc să se confrunte cu emoțiile neplăcute declanșate de moartea ei. Iar atunci când a zărit-o Aria, o femeie care semăna izbitor cu Sandra, a urmărit-o un timp și a creat un scenariu, ca să pară că s-au întâlnit pentru prima dată în acel club al plăcerilor carnale, acolo unde ea lucra ca barmaniță. Și-a propus să se culce cu ea și a făcut-o să arate ca Sandra, oferindu-i o rochie de-a ei și un parfum pe care îl folosea, crezând că o va aduce înapoi. A făcut dragoste, dar nu cu Aria, ci cu Sandra. Pentru el, Sandra nu era moartă. Știa că greșește, lăsându-se condus de dorul cauzat de moartea soției, dar nu a vrut să-i facă niciun rău, ci a fost doar egoist.

  ,,Am fost o ruină un timp, convins că sunt condamnat veșnic să sufăr după o dragoste ce nu mai poate fi adusă înapoi, orice preţ aș fi dispus să plătesc.”

  Deşi a trecut ceva timp de când Aria s-a culcat cu un necunoscut după doar câteva ore petrecute împreună, ea continuă să se simte vinovată și rușinată, pentru că a făcut cea mai idioată alegere, în totală contradicție cu ceea ce e sau gândește. În realitate, ea este doar o tocilară fără viață socială, care a avut mereu tot felul de visuri, majoritatea neîndeplinite. Este absolventă a Academiei de Poliţie, şi din cauză că nu a fost repartizată nicăieri încă, lucrează în acel hotel păcătos pentru a reuși să se întrețină.

  Norocul a făcut că Aria să facă rost de un job în cadrul poliţiei. Mai precis, a fost transferată în structura SPP, bucurându-se de privilegiul de a se ocupa de ordinea publică din orașul Hermannstadt, aflat în plină campanie electorală. Însă, din nefericire, ea descoperă cu stupoare că bărbatul cu care a făcut dragoste candida la alegerile locale. Cu alte cuvinte, s-a culcat cu posibil viitorul primar al orașului, şi risca să se afle oricând, dacă paparazzi scotoceau în viaţa lui privată, iar ea își putea pierde locul de muncă.

,,Oamenii par că nu se mai fac bine de ani buni. Fiecare pândeşte o ocazie bună ca să câștige ceva, așa cum fiecare este gata să își vândă sufletul ca să își asigure un trai mai bun.

  Atât de mult au decăzut oamenii?

  Unde le sunt valorile?”

  Din acest moment, lucrurile se complică, pentru că Patrick se încăpățânează să o aibă pe Aria în viața lui, să se culce cu ea, deși nu o poate uita pe Sandra – o iubește încă și se simte legat de ea. Riscă să o rănească profund, mai ales că ea este cât se poate de îndrăgostită de el și, dacă nu reușește să facă diferenţa clară între ea și Sandra, o va pierde pentru totdeauna.

  În plus, Patrick are din ce în ce mai multe probleme, pentru că există un plan care implică eliminarea lui din cursa pentru titlu de primar. Sunt destui oameni care încearcă să-l discrediteze, să-l șantajeze și să-l distrugă psihic. Și există riscul ca presa sau contracandidaţii să descopere că a fost în Club Fantasy, iar lumea ar putea trage concluzii anapoda, să-l considere un pervers cu înclinații sexuale dubioase. Oare se va descoperi despre legătura lui cu acel club păcătos? Cum va decurge relația cu Aria? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile! Lectura plăcută!

  ,,Străinul care mă iubea” – o poveste emoționantă, plină de sensibilitate, despre povara trecutului și despre forța nemărginită a iubirii.

 ,,Patrick și Sandra au avut o poveste de dragoste extraordinară, care s-a sfârșit brusc, chiar în ziua nunţii lor. Care dintre noi nu ar rămâne marcat pe viaţă, de o asemenea tragedie? Este normal să sufere, fiindcă trauma trăită, îl va urmări toată viaţa. Rochia aceea ar fi trebuit purtată de femeia cu care îşi închipuise un viitor. Este normal să nu poată trece peste durerea asta. Este normal să caute un loc plin de ea, în care să o plângă, când i se face dor. Nu mai judecaţi oamenii, dacă nu ştiţi ce este în sufletul lor! Toţi avem drame, toți suferim, dar omul acesta a suferit cât toată lumea la un loc! Probabil că povestea noastră, nu este atât de picantă pe cât v-aţi dorit, de aceea încercați să o condimentaţi cu răutăți gratuite.”

,,Este mai mult decât evident că el se străduie să o ţină în viață. Să nu o dea uitării, să o conserve dincolo de moarte, când tot ce face este să rămână blocat în trecut și ancorat în amintirile cu ea. 

  Patrick nu își va putea continua viaţa, trăind în casă cu fantoma celei care i-a fost cândva, iubită şi soție. Şi dacă nu cumva și-a pierdut minţile, cred că este doar un om care suferă enorm, şi care nu conștientizează faptul că nu mai poate face nimic ca să o aducă înapoi.”

,,Adevărata dragoste este cea la care ne gândim toată viața, fie că mai este lângă noi sau nu. Nu are rost să mă mint, și nici să o mint în legătură cu asta.

  Nu îmi trece nici măcar prin gând să o mint în legătură cu disponibilitatea mea emoțională. Așa că, dacă Aria își va mai dori o relaţie cu mine, după tot ce i-am făcut, va trebui să accepte că se leagă de un bărbat care nu este complet vindecat, aproape nebun – deși nu am recunoscut niciodată că sunt unul -, care iubește inconștient și haotic, care trăieşte încă din amintirile cu fosta iubită, dar care în esenţă, este pregătit să o ia de la capăt cu ea, pentru ca il face sa creada ca poate iubi din nou.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.