Bătrânii ticăloși de Kingsley Amis-Editura ALL-recenzie

Bătrânii ticăloși de Kingsley Amis 

 Bătrânii ticăloși

Titlu original: The old devils

Autor: Kingsley Amis

Editura: ALL

Colecția: Strada Ficțiunii

Data apariției: 2018

Traducător: Andreea Șeler

Număr de pagini: 416

    Cu un palmares notabil de romane, volume de poezii, povestiri și multe alte lucrări, atât pe partea literară cât și în televiziune și radio, Kingsley Amis (1922-1995) a marcat literatura britanică a secolului XX. Abordând diferite stiluri de-a lungul anilor, autorul s-a impus prin viziunea realistă a societății acelor timpuri ( anii 1950) și redarea în operele sale de scene inspirate din experiențe personale, culminând cu schimbarea semnificativă care îi va aduce în final un Premiu Booker, premiu acordat în 1986 pentru romanul „Bătrânii ticăloși”.

   Ca o premisă, nu cred că autorul a intenționat cu romanul „Bătrânii ticăloși” să se dedice unei anumite categorii de vârstă, luând în vedere și faptul că la anul apariției cărții, Kingsley Amis se afla aproape de vârsta personajelor pe care le-a creat. Însă pentru un cititor care nu are nici pe jumătate vârsta acelor personaje, romanul poate aduce o notă de plictiseală și dezinteres, dar totodată atrage prin latura tragi-comică a bătrâneții și surprinde prin scene neașteptate cu iz de tinereți pierdute. „Bătrânii ticăloși” nu este o lectură greu de înțeles, dar sigur greu de digerat. În linii mari surprinde un moment din viață desprins din realitate, însă monotonia, împreună cu greutățile și excesele nepotrivite vârstei sunt presărate cu subtilități și un umor negru care invocă o stare „de râsu’-plânsu’”.

   Romanul este divizat în zece (X) părți, fiecare conținând un număr individual de capitole, în care nu întâlnim un narator statornic, ci personajele fac rocadă în a dezvălui acțiunea. Autorul creează un colț fictiv în Țara Galilor unde un grup de prieteni, oftând după tinerețe în anii 1980, nu renunță la tabieturi nici când rutina le este perturbată.

   „Bătrânețea e boală grea” ar spune cei care îi resimt efectele, însă personajele romanului par a nu lua în seamă sau prea în serios avertismentele corpului. Malcom, Peter, Charlie și partenerele lor de viață formează gașca de „ticăloși” ce își împart activitățile în seri de beție la pub-ul Bible, în cazul bărbaților, și la o reședință de-a lor, în cazul femeilor. Legăturile de prietenie s-au format în cazul unora încă din anii de studiu, relații care pe parcursul cărții se arată din ce în ce mai complicate, iar revenirea pe meleagurile natale a lui Alun și Rhiannon le răscolesc amintirile și iscă motiv de bârfă și neliniște.

   Grupul reîntregit de prieteni – Malcom, Peter, Charlie, Alun – pornesc o adevărată aventură, cărora li se alătură și alte personaje pentru o acțiune cât mai colorată. „Fiul rătăcitor” al Țării Galilor, Alun, a avut o viață și carieră înfloritoare la Londra ca scriitor și om de televiziune, fiind un personaj controversat în lumea literară.

„ – Un bărbat foarte chipeș, cred că trebuie să recunoștem, spuse Gwen pe un ton imparțial. Sau, cel puțin, așa era pe vremuri.

 – A, da, nu arăta rău deloc, dacă-ți place genul ăsta care iese în evidență. ”

„ – Bine, el e un escroc bătrân.”

   La vestea reîntoarcerii cuplului Alun – Rhiannon, în viața „tinerilor” de peste 70 de ani se declanșează o mică furtună, însoțită de vântul bârfei, descărcări de secrete și fenomene septuagenare mascate de aburi de alcool. Atmosfera din pub-ul Bible capătă o altă față odată cu prezența lui Alun, îndemnând probabil conștient pe ceilalți prieteni la a bea mai mult decât se cade și impunându-și un aer superior care atrage antipatii.

„ – Acesta se numește șervet. Rostul lui e să vă protejeze hainele de resturile de alimente care vă vor cădea din gură, sau în drum spre gură, din cauză că nu veți ști cum să folosiți tacâmurile și să renunțați la dosul palmei sau mâneca hainei când trebuie să vă ștergeți la gură. Știu bine că ar dura foarte mult – și n-ar avea niciun rost – să vă explic toate astea pe înțelesul vostru, așa că mai bine stați dracului jos și țineți-vă fleanca. ”

   Un „Don Juan ramolit”, Alun e încă în putere de a fermeca doamnele, acțiuni din care viclenește iese din gura târgului, manipulând soțul încornorat mișelește. Își poartă prietenii „În căutarea Țării Galilor”, redescoperind pub-uri și restaurante ce au luat aerul modernismului.

   Malcom este personajul poate cel mai stabil, căsătorit cu Gwen, un melancolic al unei iubiri neîmpărtășite. Charlie este epitomul alcoolicului, suferind de anxietate și având crize de depersonalizare, însă un bun ascultător și de ale cărui opinii se ține seama. Peter se confruntă cu obezitatea și tânjește după o relație din trecut. Iar Rhiannon și Alun sunt un fel de măr al discordiei în relațiile tuturor, provocând invidie, poate și puțină răzbunare, formând câteva triunghiuri amoroase demne de ficțiune.

   „Bătrânii ticăloși” uimesc prin naturalețea lor de a-și spune povestea, se încumetă la seri lungi și excluse din rutină, poartă discuții tipic galeze udate cu mult alcool, nu se cenzurează și stârnesc amuzament, îndură bătrânețea pentru a mai petrece ca în tinerețe, dar nu pot înfrânge și moartea.

„ – … Știi că ești îngrozitor de gras, nu? Mai gras ca niciodată? Fără nicio glumă despre grași? Da, bineînțeles că știi, nici nu prea ai avea cum altfel. …”

   Romanul nu îl pot rezuma elocvent sau măcar atrăgător, pentru că nu este o poveste cu care să mă întâlnesc des în cărți, ci mai degrabă una pe care o privesc în realitate. Ce-i drept, bătrânețea nu este privită cu amuzamentul pe care povestea îl expune și nu știu în ce măsură se pot compara acțiunile, însă este tot o fereastră cu imagini sumbre spre viitor. Viața și moartea sunt puse în antiteză, o dată prin spiritul încă păstrat tânăr de personaje, refuzând să ia în seamă semnele evidente ale unei sănătăți precare, și pe cealaltă parte de noua generație, copii ai doi protagoniști care și-au găsit iubirea unde părinții lor au pierdut-o. Te aștepţi, ca la excesele pe care le fac personajele, să se întâmple ceva marcant, iar când moartea subită a unuia dintre ei apare, este un moment pe atât de ciudat încât vrei să râzi.

„ – Cred că asta a fost, zise Garth.

 – Ce să fie?

Charlie era complet uluit.

 – Cred că a murit, răspunse Garth, continuând totuși să-i slăbească cravata și să-i deschidă nasturii de la gât. Da, mă tem că s-a dus. ”

   În aceeași manieră a decurs cam toată acțiunea, ceea ce s-a și vrut a fi: un roman plin de amuzament, dar cam negru. Nu pot să relaționez cu personajele, de aceea am precizat în deschidere categoriile de vârstă cărora li s-ar putea preta mai bine, dar observ în jurul meu des comportamente similare. Deși romanul prezintă o imagine enervantă a unor alcoolici care nu agreează modernizarea, undeva se creează și o intrigă care implică infidelități, căsnicii destrămate, iubiri apuse și învigorate, ceea ce pentru o operă a anilor 1980 are farmec și acum.

   Roman cunoscut în literatura britanică, a fost ecranizat în anul 1992 într-o serie scurtă și difuzat de BBC, „Bătrânii ticăloși” inspiră emoții, mascate de un umor tăios și o atmosferă sumbră, în care viața își împletește misterele cu parcursul ei firesc.

„ Frica putea să omoare până și dragostea perfectă… ”

Cartea Bătrânii ticăloși de Kingsley Amis poate fi comandată de pe site-ul Editura All

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

Recenzii cărţi Editura All