Bună ziua! Furnici aveţi?

– Fată, să vezi nervi pe mine ieri! Știi că am avut o zi de tot Circul Globus!
– Da, fată, dar să știi că până la urmă totul se va rezolva cu acel client țâfnos! Era și el crizat că na, cică a mai lucrat cu unii care l-au înșelat și l-au dat în judecată folosindu-se de probe false în proces. Nu e ușor nici pentru el!
– Dar nu am zis că e, dar crezi că mie îmi este ușor? Șefa plecată și ocupă-te, Maya, de toate! Offf, așa aș vrea să nu mai știu de firmă, de clienți și de probleme!… Tot ce vreau e liniște… Tânjesc după zile cu familia și leneveală…
– Lasă, că mai e puțin și vine vacanța de iarnă: sărbători, vizite…
– Ce vacanță? Cred că o să lucrez și de sărbători și întâlnirea cu familia rămâne în plop.
– Cum așa? Ce s-a întâmplat?
– Să-ți povestesc: aseară ajung acasă și abia mă liniștisem puțin, că sună telefonul. Și cum niciodată o problemă nu vine singură, nervii mei erau gata să explodeze când am aflat că o verișoară de-a mea, una plecată peste mări și țări, m-a anunțat că în maxim 48 de ore ajunge la mine! Mi-a picat fața, căci nu prea îmi arde de musafiri acum. Nu am nici loc să-i cazez, nici mâncare să le dau! Eu abia am timp pentru mine!
– Lasă, Maya că te descurci! Suni la pizzerie și rezolvi problema!
– Ce pizzerie? Verișoara asta e emancipată! Nu mănâncă ea pizza! Ea mănâncă bine, numai chestii sofisticate. Dacă ai fi auzit-o aseară ce zicea că ar vrea să savureze când ajunge… mi-a stat inima.
– Uimește-mă!
– Mi-a zis că are poftă de pachețele de primăvară, furnici în copac și salată cu urechi de lemn. Nervoasă cum eram, i-am zis că furnici găsesc eu, dar că în România furnicile nu au nevoie de copaci. Știu că-ți vine să râzi, dar iată-mă într-o mare dilemă! Ce le dau ăstora să bage în stomac? Că na, de furnici, pachețele și urechi de lemn nici măcar nu am auzit! Tu râzi de 15 minute fără oprire și eu habar nu am ce e atât de amuzant și nici cum să rezolv problema asta! Doamne, nu aveam destule? Știi ceva? Am plecat să caut soluții, nu mai am timp de pierdut!
– Așa te vreau! Și ce ai de gând să faci?
– Stai să vezi! Știu eu un restaurant de fițe, mă duc acolo să întreb, poate au așa ceva, oi găsi eu…wuxing-furnici-in-copac-300x300wuxing-pachetele-de-primavara-300x300wuxing-salata-cu-urechi-de-lemn-300x300
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
După 2 ore:
– Cum a fost?Ai găsit?
– Ei, pe naiba, era să zic eu ce-am găsit! Nu au nimic din ce a cerut nebuna de vară-mea! S-au uitat și ciudat la mine, de ziceai că scot acum mușuroiul de furnici din geantă! Cred că dacă mai stăteam mult acolo, sunau la Salvare, să mă ducă de urgență la spitalul de nebuni! Trebuia să mă vezi:

„Bună ziua! Furnici aveți?/Cum furnici?/ Furnici, domne, furnici în copac. Bine, nu văd niciun copac p-aici, dar bănuiesc că le-ați cules, nu? Le-ați prăjit, le-ați pus în tigaie și ați făcut mâncare din ele. Sau au și ele perioadele lor, ca peștii? Nu s-or găsi acum, sau le-au prins alții înaintea voastră.

– Nu pot să-ți zic ce față a făcut tipa, era așa descumpănită, încât am preferat să mă întorc pe călcâie și să ies frumos din restaurant, pe unde am venit. N-am mai avut curajul să merg la alt restaurant, să trec prin aceeași rușine. Mai aveam puțin și mă vedeam la știri, nebuna care caută mâncare de furnici prin București! Ce fac? Trebuie să ies cumva din încurcătură!
Când în sfârșit s-a oprit din râs, colega mi-a spus două cuvinte: „WuXing știe!”logo-wu-xing-2-300x300
– Aăăă? Cine e WuXing ăsta?
– Ce să fie, un restaurant cu mâncare chinezească! Cât ai fost plecată, am avut o idee mai bună decât să bat aiurea restaurantele. Am căutat pe net ,,furnici în copac  și uite ce am găsit! ,,Furnicile tale sunt, de fapt, spaghete delicioase și picante, preparate în cel mai pur stil chinezesc! M-am tot plimbat pe site-ul lor și am găsit niște deserturi de te lingi pe degete! Ar trebui să comandăm și noi la birou așa ceva, au și serviciu de livrare! Nu pot să cred că suntem atât de demodate, să nu știm noi ce sunt furnicile în copac!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 20.

13 COMMENTS

    • Mie-mi spui? :)) De cand am cautat pe site “furnici in copac” mi s-a facut pofta de ele, de spaghete d-alea :)))

  1. Foarte amuzant articolul, cred ca m-as fi prapadit de ras sa fiu la restaurant si sa intrebe cineva de furnici. 😀

  2. Am ras in hohote! Jur ca acum vreau sa gust si eu din preparatul acela..furnici in copac:)))))
    FELICITARI!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.