Canibalii de Iulia Iakovleva - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Canibalii, de Iulia Iakovleva – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Canibalii de Iulia Iakovleva

Editura Lebăda Neagră – 2022

Traducere din rusă Radu Parpauță
Număr pagini: 760

  “Iulia Iakovleva este scriitoare, critic de teatru și balet și dramaturg. Este autoarea volumului ,,ABC of Ballet”, dar și a unei serii de cărți pentru copii, ,,Leningrad’s Tales”, prima din această serie, ,,Stolen City”, fiind nominalizată pentru Premiul „Iasnaia Poliana” și câștigând premiul pentru traducere În Other Words 2017 al editurii britanice Penguin. Iulia Iakovleva trăiește în Oslo, Norvegia.”

  “Iulia Iakovleva nu are rival când vine vorba de a face un thriller politic să funcționeze, reușind să creeze, din procesul complicat de punere în scenă a unui balet, o adevărată poveste. În același timp, scenografia și decorul orbitor oferă fundalul perfect pentru o dramă personală plină de compasiune. Scena Iuliei Iakovleva nu are personaje secundare, iar cititorii urmăresc cu uimire cum un lanț de confuzii, greșeli și dovezi interpretate greșit reușesc să dejoace o serie de planuri criminale care altfel ar fi putut avea consecințe dramatice.”

  “Canibalii este cu adevărat un blockbuster: diamante, cruzimea carnivoră a lumii baletului, bani mulți, dragoste, politică și crimă – toate într-un pachet perfect. Autoarea combină thrillerul și romanul polițist, plus o cantitate imensă de cercetări aprofundate, pentru a crea un roman conservator în formă, dar contemporan în conținut . O carte pe care literalmente nu o poți lăsa din mână.”(  Esquire)

  Cartea este intrigantă și misterioasă de la început. Un tânăr polițist este rănit în timp ce urmărea derularea unei afaceri în port. Își vede “moartea cu ochii” cum  s-ar spune, dar cei doi  care erau implicați reacționează diferit. Cel care-l rănise, un interlop, fost boxer, se pregătește să-i dea lovitura finală, dar celălalt, cel elegant, îl ucide, apoi pune pistolul în mâna polițistului și dă să plece. La afirmația făcută de polițist “ești un om bun” tipul elegant răspunde “Sunt un om rău”. Tânărul polițist, Piotr, va pleca din poliția din Pieter  și va lucra pentru omul care aparent l-a salvat. Abia peste ani va înțelege Piotr ce s-a întâmplat acolo și de ce. Va realiza că Boris, salvatorul, chiar dacă a făcut-o “fiindu-i milă de un copil străin”, apoi în timp l-a ajutat,  este totuși un om rău dar sincer în felul lui. Nu l-a mințit și în ani s-a dovedit destul de cinstit, n-a mințit fără să fie obligat de împrejurări. Și a mai înțeles că:

Nu omul așa cum este, nu situația, ci ceea ce ne-a învățat deja viața.  Lecțiile ei inutile.  Ceea ce ai văzut deja mai înainte, cu ce ești deprins.  Iar nu ceea ce este în realitate.

Trecutul învinge totdeauna viitorul –așa e oare?”

  Povestea debutează cu dispariția tinerei Ira, care pare să fi răpit și copilul pe care-l îngrijește. Boris îi cere lui Piotr s-o caute, lăsând impresia că ar fi o aventură de-a lui. Copilul este găsit aproape imediat, în teatru, dar pe Ira  o va găsi târziu de tot. Abia atunci Piotr va pune lucrurile cap la cap.

  Autoarea își bazează povestea pe rivalitățile dintr-un corp de balet, dar și pe situația economică, socială, politică a societății ruse, pe relațiile  din familii și așa zisele prietenii ale protagoniștilor. Și cumva în centrul tuturor acestor lucruri este Boris și familia lui.

  Sosirea în teatru a unei prim balerine de la Petersburg ( Pieter), admirată chiar de președintele țării, care făcuse o impresie extraordinară la Londra, dă peste cap echipa.

  Belova  o tipă aparent nesemnificativă, înaltă, ciolănoasă, îmbrăcată simplu, tăcută, introvertită, părea nepăsătoare dar pe scenă se transfigura.

Președintele țării vrea ca printr-un spectacol de balet “Safire” să întreacă alte țări ca faimă.

De aceea este adusă Belova și un coregraf englez Evans, renumit pentru reușitele lui.

  Aducerea ei, locul de prim balerină în spectacol, modul cum este cazată, plătită, toate duc la rivalitate, răutate, sabotaje. Dar prietenia lui Boris este un plus. Când totul pare în sfârșit pe un făgaș normal, Evans este expulzat, pentru că refuză să aleagă în distribuție o balerină, fiica unui potentat politic. Până la urmă Belova se aliază cu o altă balerină, ajunge la președinte și totul se rezolvă. Belova își dorise foarte mult specracolul pe care-l vedea ca pe “cântecul ei de lebădă” deoarece în balet după 35 de ani erai considerată bătrână.

  În paralel cu intrigile din balet vedem intrigile și comploturile din ierarhia politică: alianțe care se fac și se desfac, bazate pe interes, lăcomie, putere, oameni care azi sunt în posturi cheie și mâine dispar. Vedem cum atunci când unul pare sau chiar  este căzut este ocolit de toți așa zișii prieteni și aliați, și cum aceștia se “gudură” la propriu când respectivul își revine.

  Vedem cum toată lumea tace, se ascunde, cum  le e frică să discute pentru a nu fi ascultați, cum toată lumea urmărește și bănuiește pe toată lumea.

Vă pare ceva cunoscut?

  Doar că secretomania, frica, precauția se răzbună și-n viața de familie, unde membrii casei nu discută nimic esențial și important între ei.  Fiecare își vede de afacerile  și viața lui, de obsesii, gelozii, de iubirile bolnave.

Nimic nu e ce pare a fi, nici măcar așa zisele relații ale lui Boris.

Toate vor duce la un deznodământ neașteptat, la morți crude și inutile, la vieți irosite.

  În mare cam ăsta ar fi conținutul poveștii. Cartea are foarte multe personaje, întorsături de situație, explicații neașteptate, și un final surprinzător.

  Dar cartea este scrisă în stilul clasicilor ruși,  limbajul și exprimarea mi s-au părut greoaie și acțiunea pe alocuri statică.  De câteva ori m-am întors la alte capitole căutând personajul care mai apăruse.

  Cred că mi-a fost greu s-o citesc pentru că,  trebuie să recunosc, în ultimii ani n-am mai putut citi cărți scrise în stilul clasicilor, și mai ales al celor ruși. Poate frazarea, stilul care mie mi se pare greoi, nu știu…

  Sigur că am citit romanul până la final pentru că m-a interesat povestea, personajele, acțiunea, descrierea vieții dintr-o companie de balet, corelată cu situația societății, modul cum se fac și se pierd averi, prieteni și aliați.

  Autoarea face nu doar o ilustrare a societății, dar și a adevărului  dintre interactiunile umane dominate de teroarea fricii, dezgolind sufletul rusesc în toată complexitatea lui.

  Pentru cei care citesc în special clasicii literaturii , fie ei ruși, francezi, englezi, cartea va fi un plus. Așa că lectură plăcută!

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.