Cartea Egipteană a Morților – Papirusul Ani – Editura Herald – recenzie

Cartea Egipteană a Morților

 Papirusul Ani

Editura Herald

Colecția: Cultură și Civilizație

Anul apariției: 2018

Traducere, cuvânt introductiv, note și indice tematic: Maria Genescu

Număr pagini: 368

    Cultura egipteană, cu toate laturile ei, este un subiect care nu încetează să mă fascineze, ridicând cu fiecare descoperire întrebări ce uneori îmi e greu să le văd răspunsul sau mirare în vederea inteligenței poporului și influența pe care au avut-o obiceiurile, credința și viziunea lor asupra lumii în dezvoltarea atâtor alte culturi. Suntem familiarizați cu scopul pe care l-au avut piramidele și monumentele impresionante, acela de a cinsti viața și, implicit, de a slăvi moartea, însă pe lângă locul în care își găsea odihna veșnică, defunctul avea nevoie de o îmbălsămare și un ritual al trecerii în Lumea de Dincolo foarte stricte. Cartea Egipteană a Morților este forma sub care s-au regăsit incantațiile și formulele magice de care cel decedat avea nevoie pentru a trece testul morții și de a căpăta viață eternă în Amenti.

   Textele ce compun Cartea nu au existat ca atare din fază incipientă, scrieri ce foloseau în ritualul înmormântării fiind descoperite și pe pereții încăperilor funerare, însemne ce datează din timpul Regatului Vechi (2400 – 2300 î.Hr.) și adunate în Textele Piramidelor, accesibile doar faraonilor. Cu timpul, scrierea hieroglifică conținând incantațiile a putut fi folosită și de ceilalți, persoane în afara celor de rang important, preschimbându-se totodată într-un alt stil , plin de imagini, o noua versiune a limbii, și pasajele fiind inscripționate în interiorul sicriului. Aceste două surse au dus la formarea Cărții egiptene a morților, o colecție de texte vechi și noi, scrise pe papirus.

   Papirusul Ani este exemplul cel mai bine păstrat și care a dăinuit timpului ca dovadă a ritualului și subiectului din Cartea egipteană a morților. Prima traducere și publicare a Cărții a fost făcută de Karl Richard Lepsius, în anul 1842, intitulată în limba germană Todtenbuch. Titlul controversat dat de acesta nu a subminat importanța cărții și a fost adoptat în consecință. Tot savantul german a introdus și împărțirea pe capitole, 165 de texte alcătuind la acea vreme conținutul, cărora li s-au adăugat altele asemănătoare ajungând în prezent la 190 de capitole. În manuscrisele originale, pe lângă textul esențial scris cu cerneală neagră, erau intercalate pasaje în culoare roșie, numite în carte rubrici, reprezentând „fie indicații de magie rituală, fie date istorice asupra locului și împrejurărilor în care au fost descoperite inscripțiile”.

   Cartea egipteană a morților era așezată alături de cel decedat, chiar și în cutele bandajelor mumiei, incantațiile, rugăciunile, instrucțiunile și cunoștințele despre zei fiind imperativ necesare pentru a dobândi acces în Lumea de Dincolo. Purtând credință zeului Osiris, care conform legendei a fost ucis și ulterior tranșat în paisprezece bucăți de către fratele său, Seth, dar Isis, prin mumificare, i-ar fi redat nemurire, ajungând stăpân și rege în Amenti, locuința morților, egiptenii au preluat modelul arhetipal de înmormântare.

„Iată, aici încep descântecele

Din care aflați cum și unde pleacă sufletul

În ziua de lumină când sfârșitul

Devine începutul cel mai sigur.

În cântece de laudă voi preamări

Intrarea sufletului în ținutul misteriosului Neter-Kherti,

Din frumosul tărâm Amenti,

Renașterea sa întru spirit

Și călătoria sa minunată

Înspre Tărâmul de Dincolo. ”(I)

   Prezervarea trupului prin mumificare era un aspect important, atât în convingerea vieții veșnice, cât și în salvarea sufletului postum. Formule magice se regăsesc în carte, precum Pentru a împiedica descompunerea Corpului în Lumea de Dincolo (XLV), texte ce erau fie rostite și în timpul îmbălsămării. Inima era organul cu putere crucială în soarta sufletului răposatului, ea fiind pusă în balanță de Anubis cu pana lui Maat Adevăr-și-Dreptate, ca sediu al gândirii pure ce la Judecata consemnată de Thot, scribul zeilor, nu putea minți, altminteri mortul era devorat de monstrul Bebon; așadar inima era protejată și ea prin incantații – Pentru a i se restitui Răposatului inima sa (XXVI), Ca inima Răposatului să nu fie furată, Ca inima Răposatului să nu fie respinsă, descântece ce erau rostite deasupra unui scarabeu, simbol ce putea înlocui inima.

Spune Osiris Ani:

„O, tu, cel ca și Osiris, fără viață,

Ai toate mădularele nemișcate,

Tu, cel țeapăn ca Osiris, cu picioarele strâns înfășate,

Mișcă-te! Pentru ca membrele tale să nu putrezească,

Și, ca nu cumva, ele să se rătăcească de trupul tău

Sau, pentru a nu-l părăsi vreodată,

Ridică-te, ieși din nemișcare!

Eu însumi sunt Osiris, iar trupul meu

Nu va putrezi niciodată!” (XLV)

    Călătoria sufletului în Lumea de Dincolo nu era lipsită de primejdii, acesta fiind încercat în Amduat (Purgatoriu) și trebuind apărat cu Descântece împotriva dușmanilor (X), Pentru alungarea demonilor cu cap de crocodil (XXXII) – susținători ai lui Seth sau el însuși, Pentru respingerea Demonilor-șerpi – șarpele Apopis, mânat de Seth să îl omoare pe Osiris. Însă odată absolvit de păcate prin Cuvinte de rostit la intrarea în Dubla sală a lui Maat (CXXV) și Mărturisirea negativă, sufletul își găsea loc în Câmpiile Fericiților sau în Câmpiile Păcii, de pe Tărâmul Morților, unde viața era desprinsă din cea de pe pământ, cu toate activitățile ei. Dorința Pentru a nu munci Dincolo (V) era preluată de Statuetele magice, prin formule magice ce îi facilitau muncile în Lumea de Dincolo celui decedat, figurinele, ushebti sau shauebti, sub formă de oameni sau animale preluând îndatoririle defunctului.

„Am venit

Pentru a-mi lua în stăpânire viața veșnică,

Și să mă împărtășesc din pâinea cerească.” (CXXV)

     Lectura nu o pot încadra printre cele ușor de parcurs, pentru că în contextul dat trebuie să ții pasul cu numele zeilor, rolul acestora, elementele definitorii culturii egiptene și să te dedici cum se cuvine scrierii. Titlurile capitolelor nu spun o poveste continuă, ordinea lor în Carte fiind derutantă, însă descriu unitar pașii pe care trebuie să îi urmeze cel decedat pentru a ajunge în Amenti, rugile închinate zeilor, descântecele menite să protejeze atât trupul, cât și sufletul, instrucțiuni în folosul răposatului sau al celor vii care asigură ofrandele și rugăciunile. Rubricile fac înțeles scopul textului recitat, iar notele de subsol cu privire la termenii folosiți ajută la vizualizarea universului redat.

   Cartea egipteană a morților prezintă sub capitolele ei o baladă ce stârnește interesul pentru fascinanta lume antică. Dedicarea cu care egiptenii urmau ritualul de înmormântare, atenția pe care o acordau necesităților purcederii la cele veșnice, interpretările și convingerile legate de moarte, nu pot decât să impresioneze. O matriță pentru idealul vieții eterne, metamorfoza sau reîncarnarea sufletului întâlnite și în credințe actuale, textele Cărții le privesc ca pe momente ce mă țin sub vraja mitologiei.

„Într-adevăr, această Carte este un Mister foarte mare și profund: să nu o lași niciodată la îndemâna primului venit sau a unui necunoscător.”

Cartea Cartea Egipteană a Morților – Papirusul Ani poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi