Hanoracul tău – Cristina Oțel – Editura Quantum Publishers – recenzie
Hanoracul tău, de Cristina Oțel – Editura Quantum Publishers – recenzie
Hanoracul tău
Autor: Cristina Oțel
Editura: Editura Quantum Publishers
Număr pagini: 250
Anul apariției: 2018
Cristina Oțel este o tânără autoare, care a debutat cu romanul „Felinare stinse”. „Hanoracul tău” este cel de-al doilea roman al autoarei. Ambele romane sunt despre adolescenți, iar subiectul amândurora este unul destul de trist.
„Hanoracul tău” este o poveste care dezbate un subiect de actualitate, și anume, plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate. Autoarea a creat o nouă poveste tristă, plină de încărcătură emoțională, dar și cu un substrat de iubire – deși acest sentiment este foarte vag interpretabil printre rânduri. Romanul „Hanoracul tău” conține o paletă întreagă de sentimente, majoritatea colorate în gri și negru, dar se întrezărește și incipitul unei posibile povești de dragoste.
Romanul este despre adolescenți și dezbate trăirile acestor tineri, care se simt abandonați și se luptă cu puternice traume emoționale. Citind cartea, mă gândeam câți dintre adolescenții de la noi din țară chiar trăiesc aceleași sentimente și dureri precum personajele acestui roman. Sunt mulți părinți care pleacă în străinătate, cu ideea de a le oferi copiilor lor un trai mai bun. Dar oare chiar asta fac? Aș putea dezbate mult și bine pe acest subiect, dar nu e momentul, ci voi vorbi strict despre carte.
Anastasia și Mihail sunt ambii adolescenți, colegi de clasă, ambii provenind din familii dezorganizate. Mama Anastasiei și-a părăsit familia definitiv, după ce inițial a plecat în străinătate pentru a le asigura celor dragi un trai mai bun. Tatăl fetei, odată părăsit de soție, a devenit bețiv, iar toată furia lui s-a răsfrânt asupra Anastasiei. Numai ea știe câte îndură de la cel ce odată o mângâia blând.
„Mama a plecat la muncă, în Italia; nimic ieșit din comun. Nevoia împinge părinții la gesturi extreme. Plecarea ei, deși nedorită, a fost necesară. Ne vizita în fiecare an, așa a funcționat familia noastră de-a lungul timpului, până când, într-o zi, ne-a spus că nu intenționează să mai revină în țară sau să păstreze legătura cu vreunul dintre noi.”
Mihail este într-o permanentă ceartă cu mama lui. Aceasta a uitat să fie mamă atunci când copiii aveau nevoie de ea. În schimb, a revenit acum, și pozează în mama perfectă – lucru pe care Mihail nu îl acceptă. Pentru că nu vrea să aibă de a face cu femeia care i-a dat viață, Mihail locuiește cu fratele lui, Adrian, și cu logodnica acestuia, Sorina.
Împrejurările îi aduc alături pe Anastasia și Mihail. Deși nu se poate spune despre iubire sau cuplu, cei doi este evident că sunt apropiați. Anastasia refuză, la început, ajutorul lui Mihail, dar insistențele lui nu îi dau fetei de ales. Reușește, totuși, să ascundă adevărul de el, chiar dacă Mihail începe, la un moment-dat, să bănuiască adevărul despre viața fetei.
„Brusca pace aduce cu sine amintirea fazei incipiente a calvarului. Tata plânsese în primele zile de la plecarea mamei, mai mult o incantație respirată în sticle goale și telefoane contactând un destinatar inexistent. Numărul ce odată îi aparținuse mamei a dispărut. N-aș fi intuit ce drumuri presară durerea, dar văzându-l pe tata, acum știu. Și cunoscându-mă pe mine, știu. Durerea devine furie, iar furia te orbește și un impuls hrănit de ea te transformă în monstru. Așa că este mai bine să-mi sfâșii pielea decât să fac altceva.”
Anastasia își îneacă suferința în lama care i-a devenit prietenă de nădejde după fiecare bătaie primită de la tatăl ei. Mihail, în schimb, își manifestă sentimentele pictând. Astfel, avem două personaje contrastante, cu toate că ambele trec prin dureri sufletești. „Bonusul” este al Anastasiei, care suferă nu doar sufletește, ci și fizic. Un lucru pe care îl au în comun, totuși, sunt atacurile de panică. Însă, spre deosebire de Anastasia, Mihail a reușit să le învingă.
„În orice victimă există un criminal. Eu nu sunt excepția. Acuzatorului i se fură acest titlu, odată ce victima se răzvrătește. Eu sunt victima lui, căci îi permit, dar rebeliunea… vine la pachet cu o crimă. Mă doare recunoașterea acestui sentiment căruia i-am dat naștere benevol, pentru că uneori mă face să-mi văd degetele strângând o armă până ce-mi amorțesc, iar respirația cuiva se oprește. E groaznic în ce te transformă furia.”
Spre deosebire de Anastasia, care este cu adevărat abandonată de toată lumea și batjocorită de colegi, Mihail are sprijin din partea unor persoane, precum Sorina, Adrian, și bunica lui. Este și motivul pentru care el reușește să înfrunte toate suferințele, în timp ce ea se zbate între viață și dorința de a muri cât mai curând.
Ambii, atât separat, cât și împreună, au de înfruntat numeroase probleme și răutatea celor din jur. Mihail își dorește să o ajute pe Anastasia să depășească toate obstacolele, dar își dorește și ea același lucru? Nu o să vă spun, ci vă recomand să citiți cartea, pentru a descoperi o poveste extrem de sensibilă.
Felicitări pt recenzie, Anca, de la Cristina am citit Felinare Stinse, și mi-a plăcut.
Mulțumesc! Atunci sigur ți-ar plăcea și asta.
Felicitari Eva pentru recenzie!Felicitari Cristina Otel pentru o carte cu subiect sensibil!
Multumesc!
Eva, recenzia ta mă îndeamnă să iau cartea cu prima ocazie. Trebuie sa o citesc neapărat. Mulțumesc pentru recomandare!
Cu drag! Sper sa-ti placa. E mai trista, dar superba!
Felicitări autoarei. Nu am citit încă carti scrie de Cristina. Multumim de recomandare, Eva
Cu drag! Sunt triste, dar merita citite.
Vero ți-ar plăcea cu siguranta cărțile acestei autoare!!!
Felicitări pentru recenzia minunată și felicitări autoarei pentru o care minunată!Tristă dar atât de reală!
Un subiect de actualitate! Multumim pentru impresii!
Felicitări pentru recenzie, Eva! M-ai ispitit cu această recenzie!
O recenzie incitanta, pentru care te felicit 🙂
Frumoasă recenzia ta Eva. Interesant subiectul cărții. O pun la „must read” 😉 Mersi :-*
Mie personal Cristina Otel mi-a placut cel mai mult dintre toate autoarele de la Quantum pe care le-am citit.